Dumbrava Roșie –  comuna cu un singur ajutor social și cu ”ordine” în terenuri/  Interviu cu primarul Nicolae Catană

De unde era în topul litigiilor legate de terenuri, cu tot felul de povești încurcate și de suprapuneri – doi, trei proprietari care-și disputau aceeași parcelă -, comuna Dumbrava Roșie mai are un pas și rezolvă toate problemele legate de fondul funciar. A fost greu, s-a muncit 11 ani pentru asta, dar este, în sfârșit, ordine în documente și liniște în comună. Primarul Nicolae Catană spune că nu este meritul lui, ci al întregii echipe și al fostului edil, Ioan Grădinaru.

– Dumbrava Roșie a ieșit în evidență prin scandaluri continue din 1992-1993, când a fost bătută ușa primăriei în cuie, până acum câțiva ani, când două familii care se judecau pentru pământ au amenințat că dau foc sediului. Cum de ați făcut ordine în haosul care era în domeniul fondului funciar?

– A început domnul Grădinaru – Dumnezeu să-l ierte! -, în 2008, cu întocmirea planurilor cadastrale parcelare. Era singura soluție să se rezolve aceste conflicte. Problema de fond era că alte comune nu colaborau cu noi și au pus oamenii în posesie, ca urmare a desființării CAP-ului. Le-au dat terenuri și au emis titluri de proprietate la noi, fără să întrebe comuna noastră dacă acei cetățeni au sau nu au pământ. Și au început suprapunerile, iar noi a trebuit să facem ordine. Și nu e simplu. Se ia fiecare cadastru în parte, cu ajutorul OCPI, care ne dă toate informațiile, verificăm fiecare om, pe baza tabelului parcelar făcut de comisia județeană și a actelor care dovedesc proprietatea – rolurile agricole, cererile de intrare în CAP, titlurile de proprietate… E o muncă de Sisif. După aceea, mergem pe teren cu oamenii și bornăm. Cu toți oamenii din sola respectivă. În momentul de față, avem 4 bibliorafturi cu toate solele din comună. Un plan parcelar conține referatul de admitere din partea OCPI, tabelul unde fiecare are terenul și, atenție!, acolo unde există titluri de proprietate le-am atribuit noi număr cadastral. Omul vine la noi și, contra 200 de lei, taxă stabilită prin hotărâre de consiliu local, ia cadastrul de la noi și un certificat fiscal și-și intabulează terenul, fără să mai umble pe tarlale și să se bată cu vecinii. Avem evidențele actuale și e ușor de văzut fiecare în ce solă și cât teren deține.

– După ce terminați de făcut ordine în ultima parcelă, la care lucrați acum, vor mai fi oameni care ajung la judecătorie?

– Atenție! Dacă găsesc pe cineva că deține un teren și nu dovedește amplasamentul cu documente pentru acel teren, automat îl scot de acolo! Să zică bogdaproste că l-a ținut! Așa s-a făcut ordine și acum s-a terminat. Suntem, fără falsă modestie, singura comună din județ care avem evidențele complete și am încheiat aproape cu fondul funciar. Dar a fost o muncă groaznică! A avut curaj domnul primar Grădinaru că a început, iar pe noi ne-a ajutat Dumnezeu și am terminat. Inclusiv fânețele, pădurea, și pășunea din lunca Bistriței. Mai avem câteva litigii, rămase ba pe fond, ba în apel, dar se vor încheia și acestea.

* ”Când apare o sentință, eu o aplic, nu discut. Dacă instanța zice să-i dau pământ pe calea ferată, eu acolo trebuie să-i dau. Nu comentez sentințele judecătorești.”

Pur și simplu, am preluat problemele care erau și am găsit rezolvarea lor, dar a muncit toată comisia de fond funciar, ani la rândul. Eu sunt de principiul că toți trebuie să ne asumăm greșelile și să plătim pecuniar pentru ele. Ferească Dumnezeu să nu plătim altfel! Când îi iei unui bătrân bruma de pământ pe care o are moștenire de la tata și te blestemă, și cade blestemul pe copiii tăi, îți dorești să dai timpul înapoi, dar nu mai poți. Eu, acasă, mănânc cu o lingură și dorm pe un pat, nu-mi trebuie mai mult. Și nimănui nu-i trebuie, chiar dacă tot caută să adune, indiferent prin ce mijloace. Eu zic că, în viață, trebuie să cauți să fii drept. Singura mea teamă, când am venit aici, primar, a fost fondul funciar, dar, mulțumită echipei – doamna secretar, colegii din primărie, membrii din comisia de fond funciar, colaboratorii de la cadastru și din consiliul local -, am scos-o la capăt.

– Din 2016 până acum, nu v-ați ocupat numai cu fondul funciar presupun. Cu infrastructura și investițiile cum stați?

– Și din acest punct de vedere comuna Dumbrava Roșie nu e grea, e foarte grea, cu 8.500 de suflete, cu drumuri, cu multe școli, cu multe parohii. Dar la Dumbrava se stă de vorbă cu ușa deschisă, nu mai este aglomerație pe nicăieri, nu mai sunt țipete și urlete. Aici nu există primar și restul primăriei, aici este o echipă. Când se face bugetul primăriei stăm cu toții – primar, secretar, viceprimar, urbanism, achiziții, contabilitate -, facem o listă cu obiectivele, ne înhămăm și toată lumea muncește. Am adus 3 milioane de euro, bani pe care îi avem în cont de la UE și de la PNDL. Vrem să facem drumuri, o grădiniță și să dotăm căminul cultural. Prin ambele proiecte asfaltăm 11-12 km, plus ce facem noi din bănuții noștri. Sunt primele proiecte europene pe infrastructură, comuna a mai avut doar un singur program pe fonduri europene, adus de dl. primar Grădinaru. A fost un proiect pilot pe Neamț cu gunoi de grajd, avem depozit făcut și platformă, cam singura din tot județul. Revenind la proiecte și la modul în care lucrăm, noi ne consultăm toți când luăm o decizie. La noi nu durează mai mult de un sfert de oră ședințele de consiliu local. Stăm pe urmă la interpelări și la o cafea, eventual. Însă eu nu fac politică, fac administrație. Eu sunt în PNL , iar în consiliul local am oameni din PNL, PSD, ALDE și PMP. Exact cum scrie legea, toți sunt chemați la ședințele pe comisii și toată lumea ia la cunoștință și analizează proiectele de hotărâri, și le dezbate, și pune întrebări. Iar la ședința de consiliu local lucrurile sunt clare. Eu nu m-am dus niciodată la ai mei să le spun să voteze un proiect că am eu interes.

* ”Le-am spus tuturor consilierilor că doar o singură dată pot greși. Dacă votează împotrivă, a doua lună le servesc același proiect de hotărâre, dar le aduc și 500 de oameni cărora să le explice de ce sunt împotriva unui proiect de care ei au nevoie.”

Eu am promis un lucru când am venit în primărie: că voi munci. Am niște o listă acasă, cu 10 lucruri pe care mi-am propus, nu promis, să le fac în calitate de primar. Dacă, din 10, fac 7, eu sunt mulțumit. Lista cuprinde investiții în școli, infrastructură, grădiniță, locuri de joacă, trotuare, iluminat, sprijinirea lăcașelor de cult, finanțarea cadastrului general.

– Munca în administrație nu este la îndemâna oricui, deși, din exterior, nu pare atât de complicată. Vă ajută formarea profesională? Ce calități trebuie să aibă un bun primar?

– Eu sunt jurist. Sigur că te ajută și pregătirea profesională să lucrezi în administrație, dar cel mai mult te ajută cei 7 ani de acasă. Dacă nu știi să dai ”Bună ziua!”, să privești un om în ochi și să-l inviți să ia loc, degeaba…Și sunt oameni care vin spun problema și întreabă cine îî ajută. Și atunci mă uit în sus, poate îi ajută Dumnezeu.

* ”Eu nu plătesc lenea aici. Dumbrava Roșie nu plătește ajutoare sociale. O singură bătrână are ajutor social.”

Eu mă scol la ora 4, să am grijă de animale. Le cresc, ca să dau copiilor să mănânce sănătos. Am porci, văcuță, viței, păsări. Ies din grajd, fac duș, îmi iau cămașă și plec la primărie. Care-i problema? Și vine câte o doamnă că are doi-trei copii și are nevoie de ajutor. O întreb dacă vrea să muncească, am consăteni care au afaceri, conduc firme și-i sun și întreb dacă au nevoie de personal, iar ea nu se duce, dar nici la primărie nu mai vine după ajutor social.

– Vă place să fiți primar? Mai candidați pentru un mandat?

– În viață trebuie să ai puterea să spui stop și să o iei de la capăt. Mama mea, la maternitate, nu mi-a legat scaunul de primar sub fund. Dacă ar fi mâine alegeri, nu aș mai vrea să fiu primar. Marea majoritate a localnicilor mă vor, pentru că sunt un om de echipă, un om pentru oameni. Eu nu pot să mint, să le spun oamenilor ce vor să audă, eu le spun adevărul. E mult până mâine, nu-mi fac planuri, dar mi-ar plăcea totuși să rămân lângă echipă, dacă mai este nevoie de mine. Deși e o muncă în care te uzezi psihic foarte mult. Vreau să pun semafoare la drumul național, la două trecere pentru pietoni, unde sunt frecvent accidente, și-mi trebuie un sac de avize de la instituții. Trebuie să le faci, dar costă bani și costă timp. Vi se pare normal, în 2019, să dureze 2 ani hârtiile și 2 luni lucrările? Am proiect de grădiniță de 1.000 de pagini, din 2016, am făcut licitație n-a venit nimeni și acum îl actualizez. Nu va fi în județ grădiniță ca asta, am autorizații, am tot. Am avut autorizația pentru drumuri din august 2018, proiect de un milion de euro, și abia de o lună de zile am început lucrările, pentru că am avut nevoie de fel și fel de avize și de aprobări. Vi se pare normal lucrul ăsta? Ghidul solicitantului pe fonduri europene se face plecând de la premisa că românul e hoț. OK, s-a furat? Omoară-l pe ăla care a furat, dar nu ucide restul țării! Muncesc ăia de la AFIR de pocnesc, au un hol cu munți de hârtii, și pe o parte, și pe alta.

– Ce vă doriți ca om, nu neapărat ca primar?

– Părinții mei m-au învățat să fiu demn, să stau drept când intru în biroul cuiva, să ofer respect și să cer respect . N-am nicio problemă să deschid ușa biroului cuiva, și la București, și peste tot. M-am dus să deblochez situații, doar cu hârtii și vorbe, atât. Nu mai există omenie, ne-am dezumanizat, marea majoritate a oamenilor au devenit sclavii banului. Mă rog la Dumnezeu să-mi dea sănătate, să termin cu demnitate mandatul și să-mi văd de drumul meu în viață. După 4 ani de mandat, îmi doresc ca, atunci când ies copiii mei pe stradă, să nu le zică oamenii ”Tac-tu e un nenorocit”.

Cristina MIRCEA