Municipiul Roman găzduiește, timp de trei zile, expoziția dedicată Vioricăi Agarici, președintele filialei Roman a Crucii Roșii Române, care, pe 3 iulie 1941, a oprit un tren al morții, schimbând astfel viața a aproximativ o mie de evrei.
Expoziția, amplasată în mijlocul municipiului, s-a deschis astăzi, 3 iulie, în ajunul Zilei Crucii Roșii Române, și va putea fi vizitată până vineri, 5 iulie.
La deschidere au participat oficialități romașcane și județene, precum și Gheorghe Agarici, nepotul eroinei de la Roman. Acesta a mulțumit organizatorilor pentru expoziția de la Roman, dar și pentru cea din februarie, găzduită de Palatul Parlamentului din București, a mulțumit Consiliului Județean Neamț, Comunității Evreiești din România și autorităților romașcane.
În discursul său de la vernisaj, Ion Asaftei, vicepreședintele Consiliului Județean Neamț, a subliniat importanța gestului curajos al Vioricăi Agarici: ”A salvat de la moarte sute de cetățeni români de origine evreiască, deschizând vagoanele trenului morții și oferind ajutor umanitar, dând dovadă în cel mai înalt grad de umanism și de un curaj dus până la extrem. Plecând de la principiile fundamentale ale mișcărilor internaționale de Cruce Roșie, Viorica Agarici a făcut imposibiliul. Azi asistăm la o lecție de istorie, scrisă pe o pagină neagră din trecutul umanității care, categoric, nu trebuie să se mai repete. Tot azi este un prilej de a păstra vie amintirea unui simbol al județului Neamț. Curajul Vioricăi Agarici a fost recunoscut, în urmă cu opt ani, de administrația locală de la Roman, prin acordarea titlului de cetățean de onoare. Noi, Consiliul Județean și Complexul Muzeal, am mai elogiat eroismul acestui mare om în ultimele luni, când acest vernisaj a fost eveniment cu participare internațională la București”.
Și primarul municipiului Roman a mulțumit celor prezenți la deschiderea expoziției pentru că sunt alături în a-și cinsti înaintașii.
”Viorica Agarici ocupă un loc special în inimile noastre, ale romașcanilor, pentru curajul de care a dat dovadă, dar și pentru dorința foarte mare de a face dreptate. Sunt mândru că am participat la evenimentul din februarie de la București și că am reușit să aducem această expoziție la Roman, pentru a vedea cu toții umanitatea gestului Vioricăi Agarici. Cred că fiecare dintre noi trebuie să purtăm în sufletul nostru o parte din Viorica Agarici. Pentru că așa putem face mai bine, doar așa putem să ne ajutăm semenii, doar împreună putem să facem dreptate”, a declarat Lucian Micu.
Viorica Agarici s-a născut pe 24 februarie 1886, la Damienești, atunci în județul Roman. Copilăria și adolescența și le-a petrecut la Paris, unde tatăl său, Gheorghe Văsescu, fusese numit atașat militar la Legația României, apoi la moșia familiei, din județul Dorohoi, la bunici. La revenirea în țară, s-a căsătorit cu inginerul agronom Ion C. Agarici. Din 1928, a preluat președinția filialei Roman a Societății Naționale de Crucie Roșie, a făcut parte din comitetul de sprijin al orfelinatului din Roman, a constribuit cu bani la construcția unor școli în mediul rural, precum și o multitudine de alte acte de caritate. Pentru activitatea sa filantropică, a primit în 1937 distincția ”Răsplata muncii pentru construcții școlare”, clasa I, diploma pentru Meritul Sanitar, clasa I, brevetul pentru Semnul de Distincție la Contribuția adusă Operelor Societății Naționale de Cruce Roșie.
În noaptea de 2 spre 3 iulie 1941, Viorica Agarici a făcut imposibilul, a ajutat populaţia evreiască supusă unor suplicii inimaginabile în unul din ”trenurile morţii”. Înfruntând organele militare, a împățit apă acestor oameni în momentul staţionării trenului în gara Roman. Ceea ce a văzut întrece orice închipuire: ”Într-un strat gros de murdărie de om şi de sânge [zăceau] zeci şi zeci de oameni în fiecare vagon, goi, înnebuniţi, lipiţi între ei ca sardelele, morţi, muribunzi şi vii [împreună]… Duhnea îngrozitor…”.
Evenimentul este relatat cu lux de amănunte în declaraţia Vioricăi Agarici, dată Tribunalului Poporului Bucureşti în 1945: ”M-am dus la gară; am vorbit cu comandantul militar al gării despre acest lucru, mi-a spus că nu este voie sa dăm apă la oamenii [aceia]. Atunci m-am adresat d-lui colonel Graur, comandantul garnizoanei [din Roman], i-am spus că Crucea Roşie este împiedicată a-şi îndeplini misiunea. D-sa mi-a spus că nu poate dispune singur ci trebuie să întrebe [pe] un superior al d-lui. M-am dus cu dânsul la maşină, ne-am dus la Cercul Militar unde la acea dată lua masa d-l general Tătăranu, care a autorizat să se dea apă la oameni. M-am întors la locul unde trenul [era] oprit şi am spus că avem ordin [care permite] să dăm apă la oameni”. A cerut oamenilor săi să igienizeze şi să dezinfecteze vagoanele precum şi să acorde primul ajutor tuturor celor care au nevoie, dând astfel, prin exemplul personal, şi altor organizaţii de pe traseul trenului spre Călăraşi posibilitatea să ofere sprijin acestor oropsiţi ai vremurilor tulburi create de nebunia unor dictatori.
Povestea Vioricăi Agarici o puteți citi în amănunt în Enciclopedia României (aici).
FOTOGALERIE
