Numită în fruntea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț chiar de Ziua Copilului, pe 1 iunie 2011, declarată incompatibilă de Agenția Națională de Integritate, ”verdict” confirmat de instanță prin hotărâre definitivă, Cristina Păvăluță se luptă să-și păstreze funcția. Ea a deschis un proces prin care solicită încetarea procedurii, declanșată de Comisia de disciplină din Consiliul Județean Neamț, motivând, în esenţă, că incompatibilitatea s-a… prescris.
”Prin adresa 1707/12.04.2019, pe care înțeleg să o contest, ANI solicită declanșarea procedurii disciplinare față de subsemnata, dorind totodată şi comunicarea de către DGASPC Neamţ a soluţiei stabilite de comisia de disciplină”, a scris Cristina Păvăluță în acțiunea înregistrată pe rolul Secției a II-a Civilă a Tribunalului Neamț. ”Ca urmare a faptului că de la data de 28.01.2015 și până la sesizarea formulată de către ANI au trecut mai mult de 4 ani, Comisia de disciplină, în acord cu dispozițiile legale mai sus citate (Legea 188 din 1999 – n.red.) era obligată să constate că în cauză a intervenit prescripția răspunderii disciplinare. Conform art. 77 alin. 5 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, sancțiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare”.
Rezumând, doamna Păvăluță admite că s-a aflat în stare de incompatibilitate, deși inițial a contestat raportul ANI, dar susține că ar trebui să beneficieze de prescripție, pentru că starea de incompatibilitate a încetat din ianuarie 2015.
* Directoarea DGASPC şi-a negat statutul de funcţionar public în faţa instanţei
Cristina Păvăluță a fost declarată incompatibilă în noiembrie 2015, după ce inspectorii ANI au stabilit că, în perioada 22 aprilie 2013 – 28 ianuarie 2015, ea a deținut, ”simultan cu funcția publică de Director general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț, și funcția de membru în Consiliul de Administrație al S.C. PARKING S.A. (societate de interes local la care Consiliul Local Piatra Neamț este acționar majoritar, cu o cotă de participare la capitalul social/beneficii de 69,51%)”.
Directoarea DGASPC Neamț a atacat raportul ANI în instanță, la Curtea de Apel Bacău, unde a susţinut că inspectorii de integritate au greşit:
”Concluziile raportului de evaluare sunt nefondate, fiind întemeiate pe o greşită apreciere a legii, pe o gravă confuzie între două instituţii juridice şi pe aplicarea unui regim discriminatoriu în situaţii similare. 1.a. Art. 94 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 161/2003 nu îi sunt aplicabile. Situaţia avută în vedere de aceste dispoziţii este cea a funcţionarilor publici, dar nu şi cea a funcţiilor publice de conducere. (…) Asimilarea funcţiilor de funcţionar public şi funcţie publică de conducere şi includerea lor în aceeaşi categorie, cu stabilirea aceluiaşi regim juridic, este nelegală şi netemeinică. Funcţionarul public este numit potrivit unei proceduri speciale reglementate de Legea nr. 188/1999, în timp de funcţia publică de conducere a fost ocupată ca urmare a unei proceduri administrative reglementate distinct, printr-un act emis de Consiliul Judeţean Neamţ”.
În faţa instanţei, inspectorii ANI i-au amintit Cristinei Păvăluţă de când este funcţionar public şi au explicat, pe înţelesul tuturor, starea de incompatibilitate:
”Reclamanta deţine calitatea de funcţionar public începând cu data de 1.06.2011, când a fost numită în funcţia de director general la DGASPC Neamţ – funcţie publică de conducere. Sunt de reţinut, sub aspectul criticat de reclamantă, dispoziţiile art. 2 şi art. 10 din Legea nr. 188/1999, dispoziţii din care rezultă că funcţia publică de conducere este o funcţie publică. Relaţia dintre aceste două categorii este una de la parte la întreg, având în vedere că funcţia publică de conducere face parte din categoria generică a funcţiilor publice prevăzute de Legea nr. 188/1999. Legea nr. 161/2003 sancţionează incompatibilităţile pentru funcţionarii publici în sens generic, adică faţă de toţi cei ale căror funcţii sunt reglementate de Statut, deci şi funcţionarii publici cu funcţii de conducere, cum este reclamanta. Nu prezintă relevanţă procedura de obţinere a calităţii de funcţionar public şi nici atribuţiile exercitate în baza funcţiei, ci simpla deţinere a acestei calităţi este suficientă pentru a atrage incidenţa art. 94 şi următoarele din Legea nr. 161/2003. (…) Excepţia legală prevăzută de art. 94 alin. 21 din Legea nr. 161/2003, invocată de reclamantă, nu se aplică în cauză întrucât funcţionarul public nu a fost desemnat de instituţia publică la care activează, printr-un act administrativ emis în condiţiile legii, să reprezinte interesele acestei instituţii în S.C. Parking S.A. şi nici nu exercită un mandat de reprezentare la nivelul societăţii, pe baza desemnării de către o instituţie sau o autoritate publică”.
În faţa argumentului că directoarea DGASPC Neamţ s-ar fi înscris în excepţia stipulată de lege doar dacă ar fi fost numită în consiliul de administraţie al unei societăţi aflate în subordinea Consiliului Judeţean Neamţ, Curtea de Apel Bacău a decis să-i respingă acţiunea ca nefondată. Era 26 aprilie 2016.
* La Înalta Curte procesul a durat aproape 3 ani
Cristina Păvăluţă a atacat decizia instanţei de la Bacău la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Dosarul a fost înregistrat pe 3 iunie 2016, însă primul termen a fost programat abia pe 14 februarie 2019. Explicaţia reprezentanţilor ÎCCJ este că sunt foarte multe dosare cu Agenţia Naţională de Integritate, venite din toată ţara. Judecata în sine s-a încheiat pe 28 februarie, când s-a pronunţat hotărârea definitivă, care a menţinut raportul ANI, la fel ca la Bacău. Teoretic, decizia Înaltei Curţi ar fi trebuit să pună punct unui proces deschis de pe 22 decembrie 2015. Practic, nici până în luna iulie 2019, hotărârea n-a fost motivată, implicit nici redactată, pentru a fi transmisă Consiliului Judeţean Neamţ, care s-o aplice. Tot teoretic, de la data rămânerii definitive a deciziei instanţei, Cristina Păvăluţă ar fi trebuit să-şi piardă funcţia şi să n-o mai poată recăpăta timp de 3 ani. Practic, ea este încă director al DGASPC Neamţ şi s-a lansat într-un nou ”război” în instanţă, pentru a-şi păstra funcţia. Un război al cărui scop va trebui lămurit la primul termen de judecată, întrucât din formularea acţiunii – ”Prin adresa 1707/12.04.2019, pe care înțeleg să o contest, ANI solicită declanșarea procedurii disciplinare față de subsemnata, dorind totodată şi comunicarea de către DGASPC Neamţ a soluţiei stabilite de comisia de disciplină” -, se înţelege că directoarea DGASPC Neamţ contestă adresa prin care ANI solicită declanşarea procedurii disciplinare, şi nu cercetarea în sine. Rămâne ca judecătorul să aprecieze, în conformitate cu prevederile legale, dacă se aplică prescripţia invocată în Statutul funcţionarilor publici, calitate pe care acum Cristina Păvăluţă n-o mai neagă. Mai mult, dumneaei chiar este membru al Sindicatului funcţionarilor publici, aşa cum rezultă din declaraţia de interese.
Interesant este un alt aspect legat de Cristina Păvăluță. În anul 2017, inspectorii de integritate au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț în legătură cu ”posibila încălcare a regimului juridic al conflictului de interese în materie penală”. Asta după ce s-a stabilit că sediul DGASPC Neamţ a fost dotat cu uşi PVC în valoare de aproape 100.000 de lei, confecţionate şi montate de firma lui Laurenţiu Dulamă, care, la acea vreme, conducea Parking, unde dna Păvăluţă era membru în consiliul de administraţie.
Cum pe rolul instanţei nu este niciun proces în care dna Păvăluţă să fie judecată pentru conflict de interese, este de presupus că ancheta nu este încheiată încă. Deşi portalul instanţei este, uneori, locul unde se întâmplă lucruri bizare. De exemplu, dosarul de incompatibilitate al directoarei DGASPC, având numărul 828/32/2015, nu mai apare pe portalul Curţii de Apel Bacău, prima instanţă care l-a judecat. S-o fi prescris şi din sistemul de evidenţă…
Cristina MIRCEA
