Lotus, trupă care cântă 100% live, abordează genurile hard rock şi pop rock. S-a înfiinţat la Piatra Neamţ în urmă cu câțiva ani și, după cum o prezintă vocalistul Flavius Ciubotaru, acoperă paleta de vârstă 17-58 de ani. Același Flavius explică și cum îi merge unei trupe rock de provincie.
– De unde vine numele trupei?
Numele formației Lotus nu-mi aparține, nu am nicio legătură cu asta. Eu am intrat în trupă acum vreo doi ani, când fostul solist a părăsit colectivul și a plecat în străinătate. Formația se numea deja Lotus. Neavând un vocal, m-au întrebat dacă mă bag și nu am putut să zic nu. Ei mă știau că sunt pasionat de chitară și mă tot vedeau cântând și la voce. După prima repetiție, deja făceam parte din formație.
– Câți sunteți?
– Șase persoane. Cel mai mic este Andrei Afloarei – chitară principală; este elev la Liceul de Informatică și are 17 ani. Cel mai în vârstă este Nelu Draniceru, toboșar, are 58 de ani. În rest, sunt eu, voce și chitară, Costi Nica – clapă, Dan Nica – bas și vocea a doua, Adrian Darie – chitara a doua. La noi nu se simte diferența de vârstă, toți avem un spirit tânăr și ne înțelegem foarte bine.
– De unde vă inspirați? Ce stil abordaţi?
Stilul nostru este un fel de hard-rock, dar avem și influențe de alternativ, rock clasic, balade, acum încercăm și progresivul. În perioada asta, mai degrabă ne descoperim și încercăm să ne definim. Lucrăm la un album și ne axăm mai mult pe compus. Avem deja patru piese, iar până la sfârșitul anului vrem să mai compunem încă trei-patru, încât să avem destul material pentru un album. Dacă vorbim de inspirație, vine de la începuturile trupei, când ne axam mai mult pe cover-uri, de la Cargo, Kiss, Led Zeppelin… În timp, tot de la ei ne-am inspirat, după care ne-am creat propriul stil.
– Cine compune la voi în trupă?
Vine unul cu o idee, de exemplu Andrei, o pune pe hârtie, vine cu ea în sala de repetiție, ne-o prezintă și apoi fiecare are un aport esenţial, cam așa procedăm.
– Aveți și idei la care renunţaţi?
Dacă sună prost, renunțăm și căutăm altceva, se mai întâmplă. Eu, de obicei, compun versurile, împreună cu Andrei, iar ceilalți vin cu partea lor de instrument.
– Când intrați în studio?
După cum spuneam, avem 4 piese gata și suntem programați la un studio în București, să le înregistrăm. Piesele se găsesc și pe net, în variantă live.
– De ce în București și nu mai aproape?
Studio, sincer, este și în Piatra, dar e axat mai mult pe muzică populară. Mai multe formații au înregistrat acolo, dar nu au fost mulțumite de cum a ieşit. Sunetistul nu este specializat pe genul nostru de muzică și ne-am orientat către un alt studio. Am găsit în București.
– Unde repetați?
Sala de repetiții este undeva pe la Gârcina, într-un garaj, acasă la basist, acolo avem tobe, mixer, boxe și tot ce ne trebuie.
– Aveți şi un videoclip?
Un videoclip oficial încă nu avem, urmează, după ce ieșim din studio, poate chiar pentru mai multe dintre piese. Ce avem în acest moment sunt niște live-uri din concerte, de care suntem mulțumiți cum au ieșit sunetul și imaginea.
– Când ați avut primul concert cu tine la voce? Cum stați la capitolul concerte, în general?
Primul concert în această formulă a fost acum doi ani, la zilele orașului Piatra Neamț. După acel concert, am început să fim cunoscuți și să ne cheme lumea. Momentan, ne este destul de greu cu concertele, pentru că avem un stil mai underground și un public mai restrâns. Totuși, impresia mea e că publicul a început să guste, mai mult decât până acum, genul nostru de muzică și mai puțin muzica de radio. La capitolul concerte, aș putea spune că nu stăm chiar mulțumitor, mai prindem și noi câte o zi de comună, o sărbătoare de oraș, un festival. Chiar zilele astea, ni s-a anulat un concert la Roman, pe motivul că nu prea se pretează genul nostru muzical.
– Se întâmplă des așa ceva?
S-a mai întâmplat, tot din același motiv, mai ales în comune, unde, pentru ei, ieșim din peisaj cu muzica noastră. Deși următorul concert s-a anulat, luna viitoare aveam altele, planificate tot în județul Neamț.
– Aveți un manager al trupei?
Tot noi ne ocupăm și de partea asta, noi căutăm festivaluri și răspundem cui ne cheamă. Ca manager al trupei este trecut clăparul nostru, Costi Nica.
– Dacă ați putea face un festival de vis, ce formații ați chema să cânte?
Asta este o întrebare de vis. Ce formații aș chema? În primul rând, formații locale, pentru că am trecut și noi prin asta, să nu te cheme lumea pe la festivaluri, deoarece nu te știe nimeni. La noi, în Piatra, sunt o grămadă de trupe, dar nu sunt bine promovate și au nevoie de asta.
– Nu mă așteptam la răspunsul ăsta, dar îți înțeleg solidaritatea față de alte trupe debutante. Reformulez, mă refer la un festival de vis, unde ai putea aduce pe scenă idolii tăi…
Dacă aș putea aduce formații internaționale, aș pune cap de afiș formația care m-a inspirat cel mai mult: Red Hot Chili Peppers. Înainte de Lotus, am avut o formație, Efectiv, unde cântam numai cover-uri de la Red Hot Chili Peppers. Trupa încă mai există și, din când în când, mai concertăm. Din scena românească, i-aș aduce pe Cargo, Alternosfera, Luna Amară și, mai ales, Phoenix.
– Cât de greu e să ieși din underground și să rămâi pe scenă?
Asta nu depinde foarte mult de tine, ca formație, depinde de oamenii care te cheamă pe scenă. Trebuie să ai concerte. Asta e cel mai important ca să ieși din underground și, din păcate, ar mai fi un aspect, care nu are legătură cu muzica – să ai relații sau să-ți faci. Repetițiile și seriozitatea sunt, iarăși, importante. Nu lipsește nimeni de la repetiții și toată lumea își face timp, indiferent de circumstanțe. Noi am avut norocul să nu stăm mai deloc în zona underground, doar cântând prin pub-uri. Am avut ocazia să mergem la festivaluri și, de atunci, cam așa cântăm. Bineînțeles că nu ne deranjează să cântăm prin baruri, să nu se înțeleagă greșit.
– Care a fost cel mai mare public pe care l-ați avut la un concert și câte concerte ați avut până acum?
Cred că cel mai mare public l-am avut zilele orașului Târgu Neamț, unde au fost cam 5.000 de oameni. Și în deschidere la Cargo, în cadrul Piatra Fest, unde, iarăși, au fost câteva mii. Ca număr de concerte, am avut câteva zeci, n-aș putea spune exact.
– Aveți sprijin financiar din partea cuiva? Bănuiesc că sunt și cheltuieli într-o formație…
Nu avem niciun sprijin din partea nimănui. Fiecare și-a cumpărat singur scule, iar la sala de repetiții nu plătim chirie. Sponsori nu avem. Eu, de exemplu, nici acum nu am un microfon al meu. La sală, folosesc unul împrumutat de la colegi, iar pe scenă cer de la alte trupe. Problema cea mai mare e că și microfoanele sunt pentru voci diferite, tonalități diferite și trebuie să am noroc să prind unul pe vocea mea. Un microfon costă cam 2.000-3.000 de lei și încă nu îmi permit unul. În rest, punem mână de la mână dacă se strică ceva, fiecare cât poate și ne ajutăm între noi. Până și promovarea ne-o facem noi, cum putem, cum reușim pe rețele de socializare.
– Sunteți mulțumiți cu cât câștigați din concerte?
Primele concerte au fost total pro bono, chiar și la zilele orașului am cântat gratis, dar a fost bine și așa, deoarece ne-am afirmat și muzica noastră a fost apreciată. Primii bani pe care i-am luat după un concert au fost la zilele comunei Borlești, unde ni s-au oferit cam 2.500 de lei. Anul acesta, la Piatra Fest, primăria ne-a chemat să cântăm și, pe lângă plăcerea de cânta în deschiderea trupei Cargo, ni s-a oferit și o sumă de bani rezonabilă, cred că cel mai bine plătit concert de până acum. În momentul acesta, nu ne gândim foarte mult la cât să câștigăm din concerte, ci la faptul că suntem chemați la festivaluri și putem urca pe aceeași scenă cu formațiile care ne-au inspirat. Bineînțeles că ideal ar fi să ajungem să trăim doar din muzică și să ne concentrăm doar pe asta.
– Cum merge cu școala? Ce studii ai?
Tocmai am terminat clasa a-XII-a la ”Gheorghe Asachi”, pedagogie, și am luat bacul cu 8. Nu pot să zic că am învățat prea mult și nici nu am făcut pregătire la vreo materie.
– Vrei să-ți continui studiile?
Da, tocmai mi-am terminat dosarul pentru înscriere și vreau să dau la Iași, la Facultatea de Științe Administrative. Vreau să continui studiile, să mă asigur că pot să mă angajez undeva. M-am gândit și să dau la conservator, dar, după ce termini, nu prea ai ce să faci și nu am vrut să risc, așa am optat pentru Științe Administrative.
– La Piatra Fest, ai urcat pe scenă cu o vestă de care erai foarte mândru. Ce înseamnă acea vestă pentru tine?
Da, așa este, am o vestă de care sunt foarte mândru și reprezintă faptul că fac parte din Carpat Bikers M.C. Deși nu am motocicletă, băieții m-au acceptat, cu un grad mai mic, ”hangaround”; după ce o să-mi iau motor, voi fi ”prospect” și, ulterior, membru. Am avut multe beneficii pe plan muzical de când am intrat în acest club, deoarece acolo este prospect și Costi Adam, vocalistul trupei Phoenix, care m-a ajutat foarte mult; am învățat de la el tehnică vocală și mă corecta unde greșeam. Am avut parte de foarte multe critici constructive, ceea ce m-a ajutat să evoluez. După fiecare concert îmi spunea că am cântat prost, explicându-mi unde greșesc și cum să țin micronul în primul rând. Pot să zic că, prin intermediul Clubului, am ajuns să cânt pe scenă cu solistul trupei mele preferate, Phoenix.
– Care este piesa ta preferată de la Lotus?
”Ezitări”. E foarte apreciată de public, sigur îi vom face și un videoclip.
Bogdan CĂLIAN
