Vânători-Neamț este recunoscută ca punct de atracție turistică, având numeroase repere ortodoxe și culturale, numai salba de mănăstiri și casele memoriale din jur fiind argument suficient pentru această faimă. Comuna este renumită și pentru locuitorii săi, oameni gospodari, mândri de istoria și tradițiile acestor locuri. Însă există și un revers al medaliei. Nu de puține ori, Vânători-Neamț a ajuns în centrul atenției publice din cauza scandalurilor provocate de unii din țiganii săi. Bătăi, furturi, adevărate confruntări între clanuri care, cum a fost cazul vara trecută, au depășit hotarele comunei și au distrus centrul orașului Târgu Neamț, reclamații gârlă din partea celor care au căzut victime țiganilor, cerșetorii care împânzesc străzile și atacă, pur și simplu, trecătorii. Toate acestea fac parte din tabloul comunei Vânători. Sigur, nu toți țiganii de aici sunt scandalagii, însă excepțiile sunt atât de rare încât chiar confirmă regula. Nu se știe dacă țiganii din Vânători au fost dintotdeauna așa, dar se știe că sunt aici de aproape șase sute de ani.
* Prima atestare documentară a țiganilor la Vânători: 1435
Pentru a citi câteva file din istoria țiganilor din comună, învăţătorul Neculai Florian, autorul monografiei comunei Vânători-Neamţ şi fost primar, în perioada 1990-1992, este omul potrivit. Având la dispoziție date culese din mai multe surse (Costăchescu – ”Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare”; D.R.H. – ”Moldova”, volumul I; ”Catalogul documentelor moldovenești”, vol. I și V, 1386-1700), Neculai Florian începe povestea țiganilor de la Vânători-Neamț:
”Primul document despre existența țiganilor în aceste locuri este din 30 noiembrie 1435, în care Mănăstirea Neamț primea de la Ilie Voievod satul tătăresc de la Gura Neamțului. Și anume, Timișeștii, cu 10 bordeie de tătari, unde se dau și nume: Filip, Oanciul, Cârlig, Stan, Ciurilă, Ștefan și alții. Aceștia erau țigani.
Apoi, Mănăstirea Neamț primește încă doi tătari, pe Pașcu și Petrică, cu copiii lor, la 13 iulie 1451. La 22 ianuarie 1453, Alexandru Voievod (Alexandru cel Bun) dă mănăstirii un număr de țigani robi, toți cu femei și copiii lor. La 20 iulie 1453, Alexandru Voievod dăruiește Mănăstirii Neamț pe tătarii Pantea, Giurgea și Ion. Iar la 1 aprilie 1470, Ștefan Voievod dăruiește mănăstirii nouă sate, cu toți țiganii robi și cu sălașele lor. Tot Ștefan cel Mare, la 1 noiembrie 1487, dăruiește mănăstirii Neamț țiganii dăruiți de bunicul lui, Alexandru Voievod. Și dă numele lor: Luca, Lațcu, Alexa, Herța, Dinga, Nanciul, Șteful, Gavril, Danciul, Coman, Toma, Crăciun, Alexa, Sima, Nichita, Oniță, Andreicu. Toți aceștia erau robi ai mânăstirii.
Vasile, pârcălabul Sucevei, dăruiește Vlădicăi Sava din Mănăstirea Neamț următorii robi țigani: Stratul, Cazacul, Maftei și alții.
Vasile Lupu dăruiește mănăstirii, la 12 septembrie 1436, următorii țigani robi: Grigorie, Balaban, Măria, Boldiu, Toader, Marcu, Vlasie, Ciobotă, Gavril, Ștefan, Grozav și mulți alții.
La 12 mai 1658, se poruncește pârcălabilor de Neamț, vătafilor și juzilor de țigani să lase în pace robii mănăstirii Neamț și numai pentru furtișag să-i certe. Mai avem robi țigani primiți și de Mănăstirea Secu, în aprilie 1612, când Ștefan Tomșa întărea mănăstirii 10 țigani robi cu familiile lor. La Iași, la 6 mai 1627, Miron Barnovschi voievod poruncea hatmanilor și vătafilor să nu ia de la țiganii robi ai Mănăstirii Secu niciun fel de dare, iar țiganii să lucreze numai pentru călugări.
La 13 mai 1634, Vasile Lupu dă Mănăstirii Secu următorii robi: Stoica, Radu cu femeia și copiii lor, Neculai, Stan, Dumitru, Petrea, toți cu femeile și copiii lor.
Danie cu țigani a făcut Mănăstirii Secu și spătarul Grigorie Ureche, care, pe 10 ianuarie 1638, a dăruit pe Vasile Căldăraru, fiul lui Soltan, iar, în luna mai a anului 1658, Gheorghe Ghica întărea Mănăstirii Secu, un număr de 10 țigani robi: Radu, Stan, Dumitru și alții, toți cu femeile și copiii lor. Vasile Lupu dă aceleiași mănăstirii țigani robi și în ianuarie 1637.
În 1848, economistul Nicolae Șutu constata că, în Moldova, sunt 12.198 de țigani robi, din care 4.163 ai statului, care trăiau la orașe, 3.353 ai mănăstirilor, care trăiau pe lângă mănăstiri și satele apropiate, și 4.500 robi ai boierilor, care trăiau în bordeie la marginea satelor. Aceștia lucrau la câmp sau slugi de casă, bucătari, vizitii, grăjdari, potcovari, căldărari, spoitori, scripcari, cobzari.
Decretată în 1844, de Kogălniceanu și Cuza, eliberarea țiganilor a fost greu înfăptuită. Mănăstirile au întârziat cât au putut, iar eliberarea țiganilor de pe moșiile boierilor s-a produs abia în 1855. Cum să renunțe boierul la forța de muncă?! Kogălniceanu scria: «Numai duhurile ruginite și vrășmași ai binelui puteau să se opună acestei măsuri, care va face epohă în istoria construcției și civilizației nației noastre». Deci, pe timpul lui Kogălniceanu, au fost țiganii lăsați liberi.
Conform unor date oficiale, țiganii au fost aduși în Europa din India, în1241-1242, în timpul marii invazii a tătarilor. Vorbirea lor se aseamănă cu unele dialecte din nordul Indiei. După înlăturarea dominației tătărăști, țiganii au ajuns robi ai domnilor Moldovei, care, la rândul lor, i-au dăruit mănăstirilor și boierilor. Azi, la noi, țiganii au ajuns din Peninsula Balcanică. Ca dovadă, se invocă cuvintele de origine greacă, inclusiv numele de țigan, cum sunt cunoscuți din documente. Și europenii la spun țigani, tzîgan – în limba rusă, zigeuner – în limba germană, zingaro – în limba italiană. Numai noi am fost mai cu moț și i-am redenumit romi. Ca să facem confuzie între români și romi. Așa a dorit binevoitoarea noastră clasă politică”.
* ”Acum statul le dă totul, iar ei fac copii ca să trăiască din alocații și ajutoare”
Despre trecutul mai apropiat al țiganilor în comuna Vânători-Neamț, povestește același învățător Neculai Florian:
”Țiganii din Vânători vin din următoarele zone: Capul Câmpului, din Calu Iapa, din Târgu Neamț, din Crăcăoani, din Storojâneț, din Cornu Luncii, din Răucești, din Piatra Șoimului, din Borca, din Basarabia, din Tulgheș, din Ialomița, din Războieni, din Bălănești. Date din Recensământul din 8 ianuarie 1992. În 22 de familii, s-au consemnat un număr de 117 persoane, din care 58 bărbați și 59 de femei. Acum, această cifră, dacă nu e triplă, dublă e precis! Nu știu de ce nu au fost lăsați să trăiască așa cum au trăit dintotdeauna. Făceau cazane, bidinele, altele… Acum statul le dă totul, iar ei fac copii ca să trăiască din banii de alocații și ajutoare. Sunt familii de țigani care câștigă mai mult din alocațiile copiilor decât am eu pensie, după 45 de ani de muncă!
În comuna Vânători-Neamț nu au fost țigani. Ei au venit. Vechii țigani acum sunt români. Pentru că, la recensământ, mulți dintre ei se declară români. Unii dintre ei s-au românizat. După dezvoltarea din timpul comunismului, un președinte al Consiliului Raional Târgu Neamț, Bocăneț, a spus că trebuie să-i stabilizăm pe țigani. Unde? Era un teren viran în apropierea Humuleștiului și i-a stabilit acolo. Asta se întâmpla prin anii ’50.
Pe când eram eu copil, țiganii veneau și își așezau căruța cu coviltir, făceau focul și făceau clești de umblat la foc, piepteni, farașe, iar oamenii le dădeau de mâncare. În anii ’50, încă mai erau câteva corturi de țigani, cum mergi din Vânători spre Cetatea Neamțului. Dar nu erau stabiliți aici.
Fostul primar Ticu a venit în 1958, când s-a făcut reorganizarea, și primii țigani s-au stabilit în comuna Vânători după 1960. Câțiva din ei se stabiliseră cu corturile spre Vânători, iar primarul Ticu a dorit să stabiliească hotarul dintre Vânători și Târgu Neamț. Când a stabilit hotarul pe Pârâul Ursului, două sau trei corturi cu țigani au venit la Vânători. Din acel moment, comuna Vânători a avut primii țigani. Și de atunci s-au înmulțit”.
* ”Văzând că sunt ajutați, au venit țigani și din alte zone”
După cum povestește învățătorul Florian, creșterea și dezvoltarea etniei în comuna Vânători a început cu… facerea de bine:
”Prin anii ’80, cineva din Vânători a vândut o bucată de teren la o familie de țigani. Țiganii și-au făcut casă. Apoi, un copil de-al lor s-a căsătorit și s-a făcut o altă casă. Apoi, un alt copil s-a căsătorit și o altă casă a apărut. Acum, acolo, sunt o întreagă comunitate. După 1989, s-au înmulțit și mai mult.
S-a încercat să fie ajutați, să li se construiască băi, case, să învețe să cultive legume, dar nu s-a prins nimic de mâinile lor! Și, văzând că sunt ajutați, au venit și alți țigani, din alte zone. Au venit țigani și din Războieni! În perioada când am fost primar și făceam situația cu terenurile agricole și cu retrocedările, au apărut țigani străini, să le dăm și lor pământ. Le-am cerut dovada că trebuie să primească pământ, le-am cerut buletinele și erau din Războieni! Le-am zis să meargă la Războieni să ceară pământ, nu la Vânători! De asta s-au înmulțit așa, că au prea multe drepturi și nicio obligație! Cred că s-a considerat greșit că vor fi o masă de vot. Mulți dintre ei nici nu știu să voteze sau, dacă votează, votează ca să-și anuleze votul”.
Ca mondenitate, Neculai Florian își amintește cum se bârfea despre fostul primar Dumitru Ticu că ar fi etnic: ”În cancelarie, la școală, a fost odată o discuție de față cu Ticu, despre țigani. Și nu prea i-a convenit. El a tranșat discuția, că țiganii sunt români. Însă bunicul lui a fost văcar la vacile Mănăstirii Neamț și îl chema Bucătaru. Trageți dvs. concluziile!”.
* Decât discriminare mai bine integrare. Și dacă nu vor?
Potrivit evidențelor Primăriei comunei Vânători-Neamţ, în prezent, există 33 de gospodării de ţigani în comunitatea din spatele primăriei şi 47 de gospodării la fostul UMTF. Pentru cunoscătorii locurilor, asta înseamnă 230 de ţigani în zona Codrea şi 140 de ţigani în zona Bălţătescu.
În comunitatea de la fostul UMTF e bine să te duci cu poliția alături. Zeci de case stau să pice, dar sunt racordate la reţeaua electrică. Peisajul este presărat din plin cu căruțe, cai și puradei, nu neapărat în această ordine. Mai spre margine, se zăresc şi câteva case, parcă trase la indigo. Sunt cele construite de primărie, prin mai multe proiecte europene. Tot așa li s-a construit țiganilor și o baie publică, dotată cu tot ce trebuie. În case, după cum se pare, stau mai mult caii. Din baia publică, odinioară dotată cu centrală termică, panouri solare, mașini de spălat, dușuri și toalete, acum a rămas paragina. Nu mai e folosită de vreo doi ani. Centrala e stricată, panorile solare distruse şi clădirea stă închisă, ca într-un decor de ghetou al anilor ’40.
Primarul Adriana Petrariu dă semne de oboseală când aude de țigani: ”Sunt din 1983 în primărie şi, prin tot ce am făcut până acum, am încercat să-i integrăm. Avem o evidenţă strictă a lor. Multe proiecte au fost făcute pentru rromi. S-au făcut case, s-au reparat case, s-a făcut baie comunală. Am grădiniţă de vară, dar, din 40 de copii rromi, doar 4 vin. Cei care sunt înscrişi la şcoală vin câteva zile, pentru a lua acea alocaţie, şi după aceea nu mai vin. Le-am pus la dispoziţie şi microbuz. Degeaba! Noi ne străduim, dar să nu credeţi că ne este aşa uşor! Trebuie să facem front comun. Trebuie să facem demersuri pentru modificarea Legii 416 (privind venitul minim garantat – n.red.). Aş merge şi pentru înăsprirea unor legi”.
Ciprian Traian STURZU
