Un hram mai rar întâlnit printre zilele de sărbătoare ale mănăstirilor din România este cel al Sfântului Siluan Athonitul, prăznuit în calendarul creștin pe 24 septembrie. Mănăstirea Sfântul Siluan Athonitul din Iași, aflată pe strada Tălpari, a fost înființată în anul 2008 și găzduiește inclusiv un centru de formare şi consiliere, care poartă numele Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil. De altfel, mănăstirea îi are drept ocrotitori pe Sfinții Arhangheli și pe Sfântul Siluan Athonitul.
De origine rusă, Sfântul Siluan Athonitul s-a sfințit la mănăstirile din Muntele Athos. El s-a născut în anul 1866, într-o familie modestă de țărani, iar după stagiul militar, tânărul Siluan a fost trezit dintr-un coșmar de glasul blând al Sfintei Fecioare Maria. Până la sfârșitul vieții, Cuviosul Siluan i-a mulțumit Preasfintei Fecioare pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa în păcat. La 26 de ani, a intrat în mănăstirea rusească a ”Sfântului Mucenic Pantelimon” de la Sfântul Munte, unde a urmat tradiția seculară atonită: rugăciunea singuratică la chilie, lungile slujbe în biserică, posturi, privegheri, deasa mărturisire și cuminecare, citirea, munca și ascultarea.
Într-una din seri, la vecernie, aflat în paraclisul ”Sfântului Ilie”, rugându-se șoptit, Cuviosul Siluan a avut o viziune cu Mântuitorul Iisus Hristos. Întreaga sa făptură s-a umplut de focul Harului Sfântului Duh. O lumină dumnezeiască l-a învăluit, răpindu-i mintea la cer. Intensitatea viziunii i-a provocat o stare de epuizare aproape de moarte, după a descris-o sfântul mai târziu.
Sf. Siluan face parte din acei rari sfinți creștini care primesc Harul Dumnezeiesc încă de la începutul căii lor ascetice. După unii Sfinți Părinți, calea lor este, însă, cea mai anevoioasă, deoarece sentimentul părăsirii și al pierderii harului sfâșie sufletul. ”Nu puteți înțelege durerea mea”, spunea Siluan.
A lăsat numeroase scrieri pline de har, prin ucenicul său, starețul Sofronie.
Sufletul Sf. Siluan a urcat la Domnul în anul 1938, pe 24 septembrie.
