După două săptămâni de campanie vădit agresivă, cu accente periculoase de naționalism extrem, în care, de la popă la primar, toți îl îndemnau pe bietul alegător nemțean să voteze ”cu un român, creștin ortodox, de-al nostru”, că ”ălălalt” e dracu’ gol, neamț și nazist, după două săptămâni în care, la fel ca țara, județul Neamț s-a scindat în două tabere – ”ăștia” și ”ăilalți” -, putem răsufla ușurați: avem președinte. Nu-i vorbă, l-am fi avut oricum, dar parcă altfel se vede acum harta când roșul s-a acoperit de galben-albastru. Laptele și mierea nu vor curge gârlă, facturile nu se vor plăti singure, bolile nu vor dispărea peste noapte și nici nu va înflori Grădina Maicii Domnului, dar, totuși, se pot trage niște concluzii optimiste din prezidențialele de anul acesta.
Una din ele ar fi că, în sfârșit, după 30 de ani, s-a văzut pe viu greutatea votului. Obișnuiți, până acum, cu principiul ”nu contează cine ce votează, important e cine numără voturile”, alegătorii s-au îngrețoșat treptat și sigur de toate scrutinele, fapt dovedit și de prezența tot mai slabă de-a lungul timpului, după Duminica Orbului. Prezența n-a fost grozavă nici acum, dar dă semne de revigorare. Încă se mai votează interesat, încă se mai votează emoțional, însă, de data asta, au mai votat și alții, cei care au înțeles importanța armei pe care o au la dispoziție: ștampila, votul. Și s-au aruncat cu ea în luptă. Puțini sunt cei care pot spune cu mâna pe inimă că l-au susținut pe Iohannis sau au sprijinit-o pe Dăncilă, iar aceștia sunt publicul de partid. Ceilalți, nemembrii, n-au votat ”răul cel mai mic”, cum gingaș spunea doamna Gabi Firea, ci pericolul cel mai mic. După trei ani în care scena națională a fost plină de dovezi despre cum PSD își face ”pohta ce-o pohtit”, cei mai mulți au înțeles că, dac-o ținem tot așa, n-o mai ducem mult. Și a dat semnalul potrivit, pentru cei care vor să-l înțeleagă: ar fi cazul să terminăm cu prostiile!
* Prostia PSD de la centru, plătită cu dobândă în Neamț
În 2016, PSD-ul lui Ionel Arsene câștiga tot ce putea: localele, președinția Consiliului Județean, cele mai multe mandate de parlamentar și, la nivel național, o guvernare stabilă, susținută de o majoritate confortabilă în Parlament. Programul prezentat, populist, deci atrăgător, părea să le garanteze guvernări succesive, mai ales că opoziția era bine năucită de înfrângere.
Apoi a urmat dezastrul. La centru, mai întâi. În loc să-și vadă de programul de guvernare, Liviu Dragnea și gruparea din jurul său au schimbat agenda priorităților. S-au dat deoparte autostrăzi, spitale regionale, programe pentru fermieri și sisteme de irigație, creșe, grădinițe și școli. În schimb, s-a pornit război cu Justiția, apoi cu românii plecați în străinătate, apoi cu românii rămași în țară. Se știe deja: amnistie, grațiere, ”Kovesi e rea”, Ordonanța 13 e bună, diaspora merită bătută și gazată, ceea ce s-a și făcut, cu larga participare a unor instituții care, până în august 2018, erau percepute de public ca fiind de nădejde. Nu mai e cazul.
Circoteca și stupizeniile de la București au reverberat cumplit în teritoriu. La Neamț, Ionel Arsene, care și-a cultivat cu grijă imaginea de om aflat în anturajul celor care dețin puterea, a ajuns tot la apelativul ”baron local”, deși, să fim sinceri, nu se poate face comparație între el și unul ca Hrebenciuc, de exemplu. Marea lui ambiție – de a aduce bani și investiții în județ – s-a materializat, într-un fel. În Neamț au intrat cei mai mulți bani din ultimele decenii. Doar că ei nu prea se văd. Cu excepția șantierelor deschise pe drumuri și intens imortalizate de pozograful prezidențial, banii aduși n-au mișcat județul – nici viața locuitorilor – în direcția promisă. La Spitalul Județean în continuare se moare cu zile și cu infecții intraspitalicești, deși s-a investit masiv în aparatură pe care n-are cine-o folosi, fabrici tot n-avem, turiștii au venit tot atâția câți veneau și la telegondola lui Pinalti, ba, chiar, au înnoptat mai puțin.
În schimb, faima județului s-a răspândit prin elementele sale reprezentative, gen parlamentarii care nu cuvântă, gen Dănuț Andrușcă ministru, gen Daniela Soroceanu prefect. Bașca panoplia de mimoze plasate în posturi cheie prin guvern și companii naționale. Toate au fost prezentate public și au făcut să pălească tot ce-ar mai fi putut să facă bun Ionel Arsene. Toate au primit ștampila ”garatantat Ionel Arsene”, că asta și-a dorit, să fie perceput drept liderul care are putere și influență, dar, pentru oameni, au contat mai mult decât asfaltul turnat și pe dungă și pe cant pe drumuri. Poate și de aceea marea ambiție a lui Arsene de a aduce bani în județ a devenit marea ambiție de a asfalta tot ce prinde. Adăugând la asta stilul cu totul personal și nefericita inspirație în a-și alege ”Sfatul țării”, înfrângerea PSD din 24 noiembrie își găsește toate explicațiile. Sigur, dacă ar fi fost întrebat acum trei luni de rezultatul la prezidențiale, Ionel Arsene i-ar fi râs în față celui care ar fi sugerat că PSD poate pierde. Dacă ar fi fost întrebat acum trei ani jumătate, nici măcar nu își putea imagina.
Între timp, însă, a comis niște greșeli. Cea mai mare: trimiterea primarilor pe tușă. E adevărat că primarii PSD au avut proiecte, dar finanțarea s-a obținut pe baza bunăvoinței șefului, care putea să vrea sau putea să nu, în funcție de target și interes. Iar interesul, de multe ori, se reducea la Like-uri date la postări pe Facebook. Bine, Neamțul are, în general, primari de carieră și, cu foarte puține excepții, au fost aleși de oameni pentru ei, nu pentru partid. De-asta au și schimbat partidele odată cu guvernarea și o vor face în continuare, pentru că un primar care își stăpânește electoral comunitatea va fi curtat de orice partid în orice moment.
* PNL și capcanele unei victorii categorice
Victoria lui Klaus Iohannis, cât o fi ea a lui, a fost asumată integral, de liberali. Care citesc cu maximă plăcere procentul cu care au câștigat: 57 și la sută în județul lui Arsene. Indiferent ce target s-a stabilit la București, rezultatul este bun spre foarte bun. Și, de aici, încep problemele.
Chiar dacă PNL a condus campania lui Iohannis, voturile din turul al doilea nu sunt numai ale votanților PNL. Nici măcar ale votanților de dreapta, pentru că mulți oameni au votat, cum spuneam, pericolul cel mai mic. Iar între o Dăncilă care abia leagă trei cuvinte într-o propoziție și e în stare să confunde butonul nuclear cu o broșă sau un cerceluș și un Iohannis care stă cu fruntea sus la masa granzilor SUA, Franța, Germania, alegerea a fost destul de clară. Altfel se punea problema turului al doilea dacă în finală ajungeau Dan Barna și Gabriela Firea, de exemplu.
Pentru PNL urmează testul guvernării, care e, clar, de sacrificiu și cu unicul scop de a forța niște anticipate. Marele examen va fi, însă, la vară, la locale, unde diaspora nu mai votează, iar patimile locale sunt la loc de cinste. Bașca forța nevăzută a celor care i-au rămas datori, într-un fel sau altul, lui Ionel Arsene, de la figuri marcante ale Bisericii până la patroni de companii importante și indivizi cu acces la secrete numai bune de folosit în campanie. Iar la înșurubări și adunat datornici Arsene încă e tare.
”Mă bucur că, la Neamț, deși baronul lor Arsene a făcut eforturi la limita legalității, Mugur Cozmanciuc cu echipa liberală, cu primarul de Piatra Neamț, cu primarul de Roman, cu Laurențiu, au fost foarte buni și îl felicit pe Mugur” – Rareș Bogdan, prim vicepreședinte PNL, după aflarea rezultatelor.
Rezultatul obținut de PNL și aliații săi în al doilea tur putea fi mai mare, mai clar, dacă n-ar fi intervenit niște sincope, deși pare că Mugur Cozmanciuc începe să se obișnuiască și cu ele. Puteau fi mai multe voturi pro Iohannis în Piatra și Roman, municipii conduse de liberali și cu consilii locale majoritar de dreapta. Pentru conducerea PNL, indiferent că o recunoaște sau nu, îngrijorător este procentul PSD pe cele două municipii, dar mai ales la Roman, unde social-democrații, pentru prima dată după mulți ani, chiar au sărbătorit înfrângerea.
Probabil aceasta va fi linia de muncă a lui Mugur Cozmanciuc pentru locale. E oarecum inexplicabil de ce liberalii par să se fi uzat la Roman, în condițiile în care, aparent, Laurențiu Leoreanu s-a turat la maximum în turul al doilea și părea că dă partidului tot ce are mai bun. Rezultatul a fost clar sub așteptări.
La Piatra Neamț, Dragoș Chitic a făcut cam tot ce putea, având în vedere limitele proprii și ale organizației. Dosarul în care este judecat îl frânează electoral, oricât ar susține el altceva. Iar organizația a fost mobilizată mai mult de Cozmanciuc și senatorul Țapu-Nazare, pentru că, nu-i așa, primarul, oficial, nu mai are nicio funcție politică. Pe de altă parte, să ai primar în funcție și să nu-l folosești, este păcat. În perspectiva localelor, în ciuda optimismului și a competiției interne, este greu de crezut că alegerile vor fi câștigate ușor și cu majoritate confortabilă, fără un candidat cunoscut și carismatic.
Deocamdată, PNL este, cum îi place lui Cozmanciuc să spună, o echipă unită. Rămâne de văzut dacă va rămâne la fel după ce începe sezonul împărțirii funcțiilor, mai ales că e înghesuială mare. Sunt instituții unde unii deja și-au făcut cărți de vizită cu titulatura de director – nu e glumă, chiar se întâmplă! – și au făcut liste cu ce vor schimba, începând de la portarul care nu i-a salutat cu destulă deferență după primul tur al alegerilor prezidențiale.
* Surprizele turului al doilea: Târgu Neamț, Borca și Roman
Fără discuție, rezultatul de la Târgu Neamț a constituit o mare surpriză pentru PSD. Nimeni nu se aștepta la asta, nici măcar cei din PNL. Singura speranță era ca voturile să vină dinspre USR-PLUS și Pro România, ceea ce s-a și întâmplat, dacă stă cineva să analizeze. Mai e și un alt motiv, reclamat de cei din PSD, dar greu de verificat, de altfel: numărul mare de voturi pe listele suplimentare în secții din oraș care nu pot fi considerate de interes turistic.
Borca, după primul tur, părea că nu va ridica probleme PNL-ului, sprijinit direct de primarul Ovidiu Niță. Numărătoarea a arătat că oamenii au votat în majoritate Viorica Dăncilă, semn că au existat factori perturbatori. S-au făcut tot felul de presupuneri, inclusiv că oamenii au fost convinși să voteze românește, după ce au trecut pe la slujba de duminică.
La Roman, surpriza e scorul foarte bun obținut de PSD, care nici în vise nu vedea 40%. Bine, nu înseamnă că au și priceput ceva, dovadă că nici nu se anunțase rezultatul final și ei deja făceau planuri de viitor privind conducerea filialei și listele pentru viitoarele alegeri parlamentare.
* Și o concluzie optimistă
Urmează câteva luni intense, dar asta nu e neobișnuit, pentru că 2020 vine cu două runde electorale de maxim interes. Va fi interesant de văzut cât au priceput partidele din lecția oferită de alegători acum. Dl. Iohannis își va derula cel de-al doilea mandat cum a făcut și cu primul, probabil, vorbind despre o Românie normală, care nu se știe cum arată, că n-a văzut-o nimeni. După ultimele noutăți, dna Dăncilă se va consola cu un mandat de parlamentar la următoarele alegeri și niște sinecuri. Iar PSD, pe principiul ”Jana nu e moartă, Jana se transformă”, va schimba numărul de trandafiri și, probabil, numele. Ceea ce, până la urmă, este firesc. Este o inepție să își dorească cineva dispariția PSD ca partid. Pentru o țară, este sănătos să existe forțe politice și pe stânga, și pe dreapta. Problema României este că stânga ei nu prea e stânga, iar dreapta nu prea mai e dreaptă. Altfel, e bine sănătoasă.
La fel de sănătos ar fi ca, începând de la liderii politici de orice culoare și terminând la votantul din ultimul cătun al României, să se încheie cu patima. Să poată exista și pesedistul, și penelistul, și useristul, fiecare să aibă armata de susținători și de simpatizanți și să-și vadă de treabă, cu felicitări atunci când o fac bine și taxare drastică atunci când nu. Să nu mai auzim ”ciocu’ mic, că acum suntem noi la putere” și nici ”cine nu-i cu noi e împotriva noastră”. (Dana OSTAHIE)
