În Munții Tarcăului, renumiți pentru frumusețea peisajului sălbatic, destinația deopotrivă a vânătorilor și a turiștilor care vor să experimenteze aventuri nemaivăzute ori să admire păduri neatinse de mâna omului, Direcția Silvică Neamț deține o cabană de vânătoare deschisă publicului. Cabana Goșman este situată la câțiva kilometri de ultima așezare a comunei Tarcău, în Ocolul Silvic Brateș.
Aventura începe o dată cu drumul până la cabană. Mai ales dacă pleci din Piatra Neamț în mijlocul lunii noiembrie, pe la ora 17, când deja se întunecă. Din centrul comunei Tarcău, se face imediat stânga, exact pe lângă sediul Ocolului Silvic Tarcău. În scurt timp, ai impresia că drumul se îngustează, deși este unul asfaltat, normal. Pe întuneric, ai impresia că totul vine spre tine – casele masive, pădurea, chiar și camioanele care apar de nu știi unde, încărcate cu lemne. Drumul este bun, mult mai bun decât te-ai aștepta într-o zonă de exploatare forestieră. La Ardeluța, într-un loc, se oprește brusc asfaltul. De acolo nu trebuie să șovăi, dacă vrei cu tot dinadinsul să intri în aventură la cabană. Și, după vreo 500 de metri de drum desfundat, apare, în stânga, un drum care pare că o ia într-un hău. Cobori câțiva metri, apoi urci vreo 200, după care faci stânga și intri într-un mic paradis, în care civilizația se împletește fericit cu natura.
* Cabana Goșman
Cabana de vânătoare Goșman aparține de Ocolul Silvic Brateș și se află la circa 20 de kilometri de centrul comunei Tarcău. Distanța se parcurge rapid, fiindcă drumul comunal este asfaltat și lin. Cabana este situată într-o poiană generoasă, străjuită de munții Goșmanului.
Tarcău a trăit mereu din exploatarea lemnului, industrie dezvoltată pe rând de nemți, italieni, ruși. Imperiul austro-ungar, care-și avea granița și vama peste deal, la Ghimeș-Făget, în județul Bacău, a adus, alături de compania românească CFF (Căile Ferate Forestiere), fondată la 1880, calea ferată și în zona Tarcăului. Fiind prima din Moldova de la granița cu imperiul, localitatea s-a bucurat de progres. În vreme ce, în alte păduri, buștenii se cărau cu caii până la plutele de pe Bistrița, în zona Tarcăului lemnul era încărcat în vagoane și transportat pe calea ferată. Chiar pe locul unde, pe la 1970, a fost ridicată cabana Goșman, a existat un depou unde locomotivele cu aburi opreau pentru aprovizionarea cu apă și lemne. Fostul terasament trece pe lângă cabană, dar șina de cale ferată este ascunsă sub pământul, iarba și copacii care au ”ocupat-o” după 1965, când transportul feroviar a fost abandonat, încetul cu încetul, și au început să fie amenajate drumurile forestiere.
Mai întâi, la Goșman a fost un canton silvic, unde locuiau pădurarii cu familiile lor. În timp, construcția, cu o încăpere, a fost extinsă și modernizată, a mai apărut o clădire în prelungire, a devenit cabană de vânătoare. S-a tot adăugat, însă fără să se înlocuiască nimic. Așa că, în anul 2010, vechea cabană din lemn a ars, instalația electrică veche de 40 de ani, ”ajutată” de rozătoare, fiind cea asupra căreia a ”căzut” vina. Pădurarul care locuia acolo cu soția și doi copii au scăpat teferi, dar, marcați de tragedia în care unul din copii era să dispară, s-au mutat în sat. Pe locul vechii cabane, a fost ridicată una nouă și, în februarie 2020, se împlinesc trei ani de când a fost redată circuitului turistic și de vânătoare, pentru care este căutată și acum, la fel ca în secolul trecut.
* Rezervația Goșman
Povestea Cabanei Goșman am aflat-o de la Neculai Coșofreț, care este pădurar din anul 1985 și, de câțiva ani, șef de district. Livia, soția lui, este cea care se ocupă de cabană, de un an și jumătate.
Neculai Coșofreț spune cât de impresionați de zonă sunt vânătorii din Germania, Austria și Spania, care au revenit aici imediat ce s-a redeschis cabana. Cerbul, ursul, mistrețul sunt speciile vânate în cursul anului, în perioadele când este permis. În restul anului, aici vin familii care caută liniște, excursii în împrejurimi, reculegerea la cele câteva schituri și mănăstiri din apropiere, fiecare cu istoria ei mai veche sau mai nouă. Cabana nouă este spațioasă și modernă, cu living generos la parter, cu șase camere la etaj, din care două au trei paturi, cu televizor și frigider în fiecare camere, cu bucătărie modernă și utilată cu tot ce trebuie.
Aici poate veni oricine vrea câteva zile de reală relaxare în mijlocul naturii, în aerul purificat. Asta și fiindcă zona locuită rămâne la câțiva kilometri în urmă. Cei care vor să vadă o pădure seculară, cu brazi înalți de 40 de metri și bătrâni de 160 de ani, într-o zonă în care omul n-a trecut decât pentru a amenaja și consolida drumul forestier, pot urca în Rezervația Naturală Goșman, aflată la nici un kilometru de cabană.
”Aici este un habitat în suprafață de 174,5 hectare, în care omul n-a intervenit absolut deloc. Când spun că omul n-a intervenit deloc, în zona asta, înseamnă că acest habitat a fost lăsat să evolueze în ritmul său, nu s-a luat un copac căzut, nu s-a făcut o răritură sau vreo intervenție la dăunători, absolut nimic! Natura, în acest areal, a fost lăsată să fie. Turiștii pot veni aici să vadă cum arată o pădure seculară. Sunt arbori care au 120 de ani, alții au 160 de ani, media de vârstă este undeva la 130 de ani. Ne bucurăm când mai vine domnul doctor inginer Constantin Ciornei și studiază evoluția rezervației”, explică Neculai Coșofreț în timp ce urcăm spre rezervație.
* În liniștea mănăstirilor
Dacă vii la cabană pentru câteva zile, la un sfârșit de săptămână, pe lângă excursia în rezervație, gazdele recomandă vizitele la mănăstiri.
Prima este chiar în vârf, Mănăstirea Sfântul Cuvios Daniil Sihastru. De la cabană se pleacă imediat în stânga, pe drumul forestier care urcă, vreo 14 kilometri, spre Tărcuța. Mănăstirea e ultima așezare omenească înainte ca drumul forestier să continue, în stânga, spre Ghimeș-Făget, în Bacău. Pornind de la cabană, pe traseu sunt, din loc în loc, indicatoare forestiere, pe dreapta și marcajele mănăstirii, pe stânga. Urcușul se face cu o mașină de teren, 4×4, fiindcă ploile și umezeala prezente mare parte din an, plus camioanele și utilajele forestiere lasă șanțuri adânci în noroi. Munții Tarcăului sunt o combinație de pământ cu gresie, o rocă ce nu ajută la scurgerea apei în pământ.
Aventura prin pădure merită, însă, absolut orice minut, căci peisajul se schimbă rapid și, când nu te aștepți, versantul de piatră coboară până în albia râului Tarcău, apoi îți dezvăluie mini-chei, brăzdate de mici cascade, care țâșnesc din nevăzute cotloane ale stâncilor aproape drepte, pe care brazii cresc într-o uimitoare armonie. Cam pe la jumătatea traseului, în dreapta, este un canton silvic și drumul forestier Argintăria, care amintește de legenda conform căreia în zonă ar fi fost filoane de argint.
La Mănăstirea Tărcuța, care aparține de Mănăstirea Bistrița, viețuiesc acum maici. Stareța Eufimina povestește că aici era mănăstire de călugări, înainte de anul 2008. Biserica, având hramul ”Nașterea Maicii Domnului”, a fost ridicată în anul 2001 de monahul Ambrozie Velea, fiind construită din lemn. Maicile s-au preocupat să construiască un corp de chilii, dotat cu panouri fotovoltaice, dar și clădirea cu bucătăria și sala de mese, ridicată alături de o casă veche de vreo 100 de ani, care nu mai este folosită demult. De anul trecut până acum, maicile au mai amenajat o seră și pe tăpșanul de peste drum și au ridicat gardul. Iernile sunt grele aici, sus, iar sera le asigură o rezervă. În luna iunie, la Mănăstirea Tărcuța a ținut slujbă Înaltpreasfințitul Teofan, care a sfințit chiliile și a acordat distincții de vrednicie maicii Eufimina Meteoc, pe care a ridicat-o la rangul de stareță stavroforă, și părintelui ieromonah Sofronie Cocor, hirotesit protosinghel.
Chiar dacă este ultima urmă de civilizație, Mănăstirea Tărcuța se află la un nod foarte important pentru zonă. Drumul, care a fost amenajat după 1990 și modernizat cu fonduri europene în anul 2014, urcă 6 kilometri până în vârf, de unde coboară spre Ghimeș-Făget, porțiune asfaltată și, după 20 de kilometri, se ajunge la șoseaua Comănești – Miercurea Ciuc, iar de aici traseul poate continua spre Dămuc, în județul Neamț.
La circa 5 kilometri de la Cabana Goșman, înapoi spre sat, este Mănăstirea Sihăstria Tarcăului, pe partea stângă, între satele Brateș și Ardeluța. Lăcașul este monument istoric, fiind construit din lemn de frasin și încheiat doar cu cepuri. La intrare este un scurt istoric, din care se poate afla că schitul Tarcău a fost ridicat între anii 1828-1833 de ieroschimonahul Avramie, cel care a fost primul egumen, în vreme ce ctitorul era, probabil, dintr-una din mănăstirile de pe Valea Bistriței sau de la Mănăstirea Neamț. Biserica, având hramul ”Duminica Tuturor Sfinților”, a fost ridicată de meșteri locali rămași anonimi, în stilul clasic al bisericilor moldovenești, în formă de cruce, cu o singură turlă, cu interiorul nepictat. Catapeteasma a rămas cea de la 1833, cu excepția câtorva icoane, iar pe spatele acesteia se află inscripția: ”Această biserică este făcută de robul lui Dumnezeu Avramie Ieroschimonah, Igumen și duhovnic”. În dreapta bisericii este crucea în piatră a egumenului Avramie, iar pomelnicul ctitorilor este în Sfântul Altar. Clopotnița a fost construită în anul 1868, iar mai târziu chiliile, tot din lemn. Aici viețuiesc dintotdeauna călugări. Câteva corpuri de chilii și un paraclis s-au adăugat după anul 1989. Din anul 1991, schitul a fost ridicat la rang de mănăstire.
La câțiva kilometri mai jos, în satul Brateș, tot pe stânga, se află Schitul Sfântul Ilie, ridicat în anul 1994. Biserica și chiliile sunt din lemn. A fost construit într-o poiană superbă, lângă drumul forestier Brateșul Unguresc.
* În bătaia puștii
Pentru cei care vor să vină la Goșman să vâneze, inginerul Petrică Moldovanu, șeful serviciului Pază, Protecție și Vânătoare, oferă detalii:
”Drumul comunal care pornește din Tarcău până la cabana Goșman este asfaltat și asta apreciază foarte mult cei care vin la noi. Pe raza Ocolului Silvic Brateș, unde avem în administrare 17.276 de hectare, sunt 215 hectare pădure particulară și restul este fondul forestier proprietatea publică a statului.
Gestionăm două fonduri de vânătoare: Fondul 8 Murgoci, situat în zona satului Tarcău, din intersecția cu drumul național până în satul Brateș, iar din Brateș până la limita cu Ghimeșul, din județul Bacău, este Fondul 9 Ardeluța. Oferta de vânătoare este preponderent la cervide, dar se vânează și mistreț. Cel mai mare trofeu la cerb, pe raza ocolului nostru silvic, a fost undeva la 10 kilograme. Fondul nostru de vânătoare este completat și cu terenurile particulare, un fond de 1.569 de hectare.
Turiștii care vor să vină pentru liniște și relaxare au la dispoziție numeroase trasee. Pe drumul spre Mănăstirea Tărcuța se poate urca, pe stânga, circa 8 kilometri, până la Obârșia Tarcăului, la limita cu ocolul Silvic Comănești. În apropiere este Rezervația Naturală Brateș, pentru cocoșul de munte, în suprafață de 35 de hectare, unde iubitorii de natură conservată în ecosistem pot admira frumusețile unui loc în care nu s-a exploatat și nu s-a intervenit. Lupul, râsul, pisica sălbatică, cocoșul de munte sunt speciile ocrotite de lege care trăiesc în Munții Tarcăului și pe care turiștii îi pot întâlni în drumeții. Cum, la fel, pot întâlni și ursul, uneori, în iernile mai grele coboară și spre cabana Goșman, dar nu au fost probleme”.
Doar o vulpe galbenă s-a aciuat pe lângă cabană și vine în fiecare noapte, dă ocol în căutare de mâncare și, după câteva ture, dispare, tăind lumina, spre pădure.
* Aurul și argintul Tarcăului
În satul Brateș, ne spun gazdele, există un localnic care știe multe detalii și legende ale locului. Acum în vârstă de 73 de ani, cei mai mulți petrecuți ca pădurar, Dumitru Ilișescu este depozitarul multor cunoștințe despre locurile din jurul cabanei Goșman.
Parte din povești le are de la tatăl său, la rându-i pădurar: ”Înainte, aici, toată valea asta era doar Ocolul Silvic Tarcău, cu vreo 44.000 de hectare, apoi s-a împărțit în două: Brateș și Tarcău, care administrează cam jumate și jumate. Pe dealurile astea, înainte de 1877, au trăit haiducii. Chiar și prin fundul pârâului Murgoci erau, se mai cunosc și acum unde au avut beciuri, grajduri… A fost și aur pe Tarcăul nostru. Argintăria – drumul forestier cum urci spre Mănăstirea Tărcuța – era un drum doar cât mergeau caii cu trăiștile. Legenda spune că turcii ar fi dat de argint, l-au încărcat în desăgi și au coborât devale. Numele Goșman nu se știe sigur, dar probabil vine de la numele vreunui haiduc. Pâraiele de pe Goșman, la fel, au numele după diverse întâmplări care au rămas în memoria oamenilor: pârâul Soldatului, fiindcă în zonă s-o găsit o tigvă și s-a presupus că ar fi fost a unui soldat de pe vremea războiului, pârâul Cetății, fiindcă sus, pe culme, este o stâncă mare. Și Ardeluța are o legendă rămasă din timpul războiului: două fete ar fi venit din Ardeal în zonă și una a fost prinsă de soldați, o chema Luța, care, după ce-au batjocorit-o, i-au dat foc și imediat s-a împrăștiat vestea «Arde Luța!». Sau satul Straja, de exemplu, așa se numește și acum, fiindcă acolo era o zonă unde coborau haiducii și așteptau prăzile pe drumul dinspre Piatra spre Bicaz”.
* Sărbători în tihnă și confort
Investiția făcută la Cabana Goșman de Direcția Silvică Neamț păstrează nu doar tradiția și istoria zonei, ci înseamnă și o deschidere spre ceea ce tot mai mulți români aleg: să ajungă în locuri tihnite, în inima naturii, unde să se poată bucura și de confort, și de cunoaștere, alături de ospitalitate. Cum pot românii să se bucure de zona Tarcăului explică chiar inginerul Nelu Oniga, șeful Ocolului Silvic Brateș: ”La noi vin turiștii care vor să se bucure de liniște, în primul rând, și confort. Se pot face rezervări în afara sezoanelor de vânătoare, când cabana este a vânătorilor care vin din țară și mai ales din străinătate. De sărbători noi oferim pachete turistice. Cine vrea să vină aici trebuie să facă o rezervare telefonică, cel puțin cu 7 zile înainte. Completează o cerere tip și o trimite la Direcția Silvică, după aprobare emitem o factură, iar turistul face plata, fără să se deplaseze până la noi. Pentru partea turistică și de agrement, zona Tarcăului este foarte căutată, avem solicitări pentru anul viitor, deja, însă rezervările se vor putea face la începutul anului”.
Ce face Cabana de vânătoare Goșman să fie atât de specială, ca, de altfel, întreaga zonă? Cu siguranță este vorba de istoria locului, pe care o afli și o vezi la tot pasul, precum superbele poduri de piatră, construite de italieni, ca și cele de la Borca, de pe Druumul Talienilor. Este și dărnicia muntelui care înconjoară, ocrotește și ține în viață zona. Este, însă, și omul, care a învățat să pună în valoare, armonios, tot ce există aici, un loc plin de energia plăcută și regeneratoare pe care tot mai mulți orășeni o caută.
Cristina IORDACHE
