Hanul de la Șerbești – un monument istoric din centrul localității Ștefan cel Mare, aflat de ani de zile în stare avansată de degradare și sufocat de gunoaie – va deveni primul han cercetat integral și reabilitat din România.
Beneficiar al unui proiect european, în valoare de 500.000 de euro, hanul ar trebui să fie un muzeu de excepție pe 29 mai 2021, data finalizării proiectului. De excepție, pentru că cercetarea arheologică făcută de Constantin Preoteasa, specialist în cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț, a scos la iveală două mari surprize.
”Practic, până la începerea cercetărilor, se știa doar de existența Hanului Șerbești, care este inclus și în Lista Monumentelor Istorice, dar, practic, toată parcela, cu toate vestigiile din ea, este monument”, a declarat arheologul Constantin Preoteasa. ”Avem de-a face cu o dublă calitate a acestui loc, aceea de monument istoric, dar și de sit arheologic pluristratificat – așa cum a rezultat din cercetările pe care le-am făcut în ultimele luni. Cu vestigii din perioada contemporană, din epoca modernă, din evul mediu târziu și din preistorie, din eneolitic. Mai precis, am găsit o foarte bine conservată așezare precucuteniană, veche de aproximativ 7.000 de ani. Hanul de la Șerbești are o vechime de doar 240 de ani, hanul fiind ridicat pe la 1780, așa cum a reieșit din analizele pe care le-am făcut la laboratorul Universității «Ștefan cel Mare» din Suceava, unde am dus eșantioane de lemn din toate elementele. Pe aripa de vest a hanului era tâmplăria de stejar originală. Aripa de est a suferit niște modificări, pentru că acolo a fost depozitul CAP- ului din comună și oamenii au realizat diverse activități, inclusiv niște perturbări stratigrafice, în sensul în care au turnat două cuburi uriașe de beton, de câte 4 mc fiecare, de care au fixat un generator de mare putere pentru aprovizionarea localității cu curent electric. Pardoseala originală de lemn a fost înlocuită cu o șapă de beton peste tot, iar tâmplăria a fost schimbată cu una din rășinoase. Mai mult decât atât, 3 ferestre originale ale hanului modern au fost transformate în uși, iar în acele zone zidăria hanului este destul de puternic afectată. Putem spune că ruinele hanului în ansamblu erau în precolaps, însă colțul de sud-est, care a fost afectat de aceste intervenții antropice de dată recentă și care este și mai expus la intemperii, este, practic, partea din han care prezintă starea cea mai precară de conservare”.
Pentru că existau riscuri la adresa integrității fizice a echipei de cercetare, partea superioară a ruinelor a fost demantelată. Zidurile sigure, cele care au pietrele legate cu mortar, au două fețe, iar în mijloc este plecton. Beciul, despre care se credea că are bolta prăbușită, este elementul cel mai bine păstrat din han, construit diferit față de ziduri, din piatră legată cu argilă.
Hanul Șerbești, în ansamblul său, este alcătuit din 3 corpuri de clădiri independente: beciul – dispus în exteriorul hanului, pe latura de vest, apoi cele două părți componente ale hanului propriu zis – aripa de vest și aripa de est, care nu sunt unite la nivelul fundațiilor. Între cele două aripi, există culoarul de trecere, care era folosit de căruțele negustorilor și avea sens unic dinspre nord spre sud.
* ”Am un termen și, dacă nu-l respect, trebuie să dau banii înapoi, chiar dacă nu eu sunt de vină, că nu am pus eu un han vechi sub hanul nou”
Prima surpriză a echipei de cercetare a fost când sub han au fost descoperite ruinele unui alt han, din perioada medievală târzie, suprapus parțial de hanul modern, iar beciul vechiului han se află lângă cel al noului han, în partea de sud-vest. Practic, vechiul han s-a ruinat la un moment dat, cu tot cu beci, construcțiile au fost demantelate parțial, piatra recuperată și folosită la construirea hanului modern.
”Beciul hanului medieval a funcționat ca o uriașă zonă menajeră, care este foarte bogată în materiale de tot felul”, spune arheologul Constantin Preoteasa. ”În săpătura pe care noi am făcut-o în exteriorul hanului, deasupra beciului, o săpătură pe o suprafață de aproximativ 150 mp, în doar două carouri de circa 8-10 mp, am găsit mai mult material decât în restul suprafeței cercetate. Am descoperit fragmente ceramice, fragmente de sticlă, piese de metal și piese de piatră. Pentru că surpriza și mai mare a fost că, la bază, acest sit pluristratificat are o așezare precucuteniană absolut necunoscută, dar foarte bine conservată. Vestigiile precucuteniene, care au o vechime de aproximativ 7.000 de ani, se află la cel puțin 1,5 metri adâncime față de nivelul actual de călcare, adică inclusiv sub nivelul de îngheț-dezgheț, așa încât nu au fost afectate de factorii naturali. De altfel, în această zonă, pe teritoriul comunei Ștefan cel Mare, într-un kilometru pătrat, avem așezarea precucuteniană de sub han, avem o așezare precucuteniană suprapusă de alte două monumente istorice – Conacul Cantacuzino și biserica, după stânca Șerbești este o altă așezare precucuteniană, iar la intersecția drumului Piatra Neamț – Roman cu cel care duce la Ghigoiești este o altă așezare precucuteniană, monument istoric, mai bine cunoscută pentru că a fost și cercetată parțial: așezarea de la Ghigoiești-Trudești”.
Descoperirile de sub Hanul Șerbești au schimbat în întregime parametrii cercetării arheologice. De unde, așa cum indica studiul geotehnic, inițial, arheologul se aștepta ca activitatea să afecteze întreaga suprafață (510 mp) pe o adâncime de 1,5 metri, acum adâncimea la care trebuie săpat a ajuns la 3,3 metri. Nemaivorbind că, în primăvară, când au debutat cercetările arheologice, a trebuit dezafectat un bazin din beton, de 10 mc, plin cu deșeuri de dată ”recentă”. Practic, un depozit de gunoaie creat de localnici. Bazinul a fost folosit inițial pentru răcirea laptelui (laptele era adus în sticle și ținut în apă rece până era colectat), iar ulterior pentru prepararea melasei. După extragerea betonului, au fost găsite ruinele vechiului han. Apoi cele ale așezării precucuteniene.
”Este o adevărată comoară la Hanul Șerbești și știu că trebuie cercetată în detaliu”, a declarat Sorin Ouatu, primarul comunei Ștefan cel Mare. ”Dacă mi-ar spune acum cineva că pot termina proiectul în 5 ani, aș fi mult mai liniștit, dar am un termen și, dacă nu-l respect, trebuie să dau banii înapoi. Chiar dacă nu eu sunt de vină, că nu am pus eu un han vechi sub hanul nou. Și, la cât m-am chinuit cu proiectul ăsta, chiar nu vreau să se întâmple așa ceva. Abia în anul 2017 a fost aprobat, după ce l-au respins de două ori din cauză că n-am întrunit punctajul. Eu am pus 5 activități culturale a câte 5 puncte, aveam 25 de puncte și era excelent. Numai că, atunci când l-am dus la verificat, m-au penalizat, pentru că cele 5 activități nu erau cu aprobarea Consiliului local. Mi l-a respins la Iași și, pe urmă, la nivel național mai rămăseseră bani și m-am încadrat acolo pentru finanțare”.
* ”Nu cred să existe vreo localitate între Carpații răsăriteni și Nipru care să nu aibă măcar o așezare cucuteniană în cuprinsul său”
Hanul propriu-zis are 450 de metri pătrați și formă oarecum trapezoidală, cu lungimea de 24 de metri și lățimea de 19. Beciul este perfect simetric: 10,80 m lungime și 5,40 m lățime. Deasupra gârliciului, a funcționat o cămară, în partea de sud a gârliciului o sală de mese, iar în partea de nord era bucătăria. În aripa de est a hanului, la parter, că doar atât s-a mai păstrat, erau 3 camere de oaspeți, una individuală, cu acces propriu, iar celelalte două, care comunicau între ele, formau un mic apartament. În fiecare încăpere exista câte o nișă din cărămidă, la fel ca arcadele ferestrelor.
”Peste beci, am găsit resturile unei construcții rectangulare, de 80 mp, care era compartimentată în 8 încăperi și ar fi putut fi chiar casa hangiului”, spune arheologul Constantin Preoteasa. ”Apoi, trebuie să fi existat o fântână, grajduri, o fierărie și un șopron în care erau păstrate nutrețurile. Cele două aripi sunt separate de culoarul de trecere, iar la mansardă erau doar camere de oaspeți, presupunem noi. Hanul este de tip rateș, practic, beciul nu se află sub han, ci alături. Același fel de han este mult mai celebrul han al Ancuței. Sub han, este un strat de argilă, pus deasupra paleosolului tocmai pentru a-i tăia capilaritatea, urmează paleosolul medieval , după care paleosolul eneolitic. De la argilă până jos, pigmentată cu chirpici arși, este depunerea preistorică. Sperăm ca, luna aceasta, să finalizăm cercetările în cele 5 camere, iar în perioada următoare culoarul de trecere și zona în care erau adăpostite atelajele. O parte din vestigii vor putea fi valorificate expozițional în muzeu, dar, de exemplu, fundația vechiului han ar putea fi marcată la nivelul pardoselei sau protejată cu sticlă rezistentă, astfel încât să poată fi observată de vizitatori. Din punctul meu de vedere, merită a fi cercetată întreaga proprietate, iar ruinele vechilor clădiri ar trebui conservate «in situ», astfel încât să fie un muzeu clasic în interiorul hanului, cu piesele de patrimoniu cultural material mobil, dar, de asemenea, să fie și un muzeu în aer liber, în jurul hanului, în care să vezi toate aceste vestigii. Sigur, cu panouri explicative. Merită a fi făcută și o lucrare monografică – un fel de carte de vizită a localității și a ansamblului.
Prin cercetarea întregii proprietăți, s-ar putea reconstitui un colț de târg medieval și modern. Am găsit piese foarte interesante, inclusiv monede. Partea bună a acestui aspect este că, la final, când hanul va deveni muzeu, vom avea suficiente vestigii, astfel încât Comisia națională a muzeelor și colecțiilor din cadrul Ministerului Culturii să poată să acrediteze hanul reabilitat drept colecție muzeală. Zona subcarpatică a Moldovei este zona cea mai bogată în vestigii istorice din întreaga Europă.
Nu cred să existe vreo localitate între Carpații răsăriteni și Nipru care să nu aibă măcar o așezare cucuteniană în cuprinsul său. Sunt descoperite peste 5.000 de astfel de situri arheologice, unele dintre ele pluristratificate, cu mai multe așezări cucuteniene suprapuse și incendiate, pentru că, zona fiind bogată în resurse, periodic, alte comunități umane s-au așezat pe același loc, pentru a valorifica resursele. În ansamblul său, comuna Ștefan cel Mare este una din cele mai bogate localități în vestigii culturale, din întreg spațiul est carpatic, nu doar din județul Neamț. Iar acolo unde este valorificat și protejat, patrimoniul cultural generează bunăstare. Dacă ar exista posibilitatea ca în comuna Ștefan cel Mare să fie valorificate toate siturile arheologice și monumentele istorice, nu ar fi nevoie de nicio persoană juridică cu activitate economică pentru a genera bunăstarea întregii localități”.
Complexitatea proiectului de la Șerbești – hanurile suprapuse și așezarea precucuteniană -, multitudinea vestigiilor, dar și faptul că nicăieri în România nu a mai fost cercetat arheologic un han – ar fi impus o finanțare mai consistentă. Mai ales că și efortul este considerabil – excavarea a 1.000 mc de sediment se face cu localnici, pentru că ar fi costisitor de adus oameni din altă parte. În condițiile în care cercetarea arheologică a debutat cu surprize după surprize, proiectul nu are capitol de ”diverse și neprevăzute”, cum se întâmplă, bunăoară, la Tazlău, unde 10% din valoarea proiectului are această destinație. Iar proiectul de la Mănăstirea Tazlău este în valoare de 5 milioane de euro, ”diversele” însemnând 500.000 de euro, adică exact cât întreaga finanțare de la Șerbești. (Cristina MIRCEA)
GALERIE FOTO
