Zvonul că spitalul din Bicaz ar putea fi închis, după numai 5 ani de la redeschidere – timp în care s-au făcut eforturi constante pentru a-l dota cu aparatură și echipamente -, a provocat revoltă, în rândul personalului, dar și al pacienților. Privind optimist, nimeni nu crede că vreo minte luminată de la minister ar putea lua această decizie când unitatea sanitară are proiecte în derulare și se pregătește să primească 12 rezidenți de la 1 ianuarie 2020. Însă, chiar dacă o astfel de decizie ar fi împotriva oricărei logici, suspiciunea există. Simplul zvon a creat deja tensiune, iar cum precedenta închidere a spitalului s-a ”întâmplat” la foarte scurt timp după reabilitarea Compartimentului de Obstetrică-Ginecologie, nimeni nu poate garanta că istoria nu se va repeta.
Apropo de istorie, primul pavilion al spitalului, care avea 170-180 de paturi, a fost construit în 1953, odată cu blocul alimentar și magazia. Al doilea pavilion a fost ridicat în 1983. Ambele au câte un singur etaj și nu există lifturi. Transportul pacienților pe scări se face cu niște dispozitive, ușor de acționat, pe care personalul unității le numește ”omiduțe”.
”În perioada 1.04.2011- 5.11.2014, Spitalul Bicaz a fost închis. Trecuse prin primul ciclu de acreditare exact la începutul anului 2011, tocmai atunci se încheiase și programul de reabilitare a compartimentului OG, finanțat din fonduri de la Banca Mondială. Acreditarea a fost undeva în luna martie 2011 și, înainte de a se obține răspunsul, s-a luat hotărârea închiderii spitalului. Era o decizie luată la nivel înalt, pe vremea de tristă amintire a Guvernului Boc, care n-a fost combătută sau contracarată suficient de mult la nivel local. Motivul oficial al suspendării activității Spitalului Orășenesc Bicaz a fost că unitatea nu era eficientă. Din punct de vedere economic, nu poți spune că vreun spital public din România este profitabil, chiar dacă se depun eforturi considerabile pentru creșterea eficienței și eficacității acestor unități sanitare. În condițiile în care există o subfinanțare cronică în sistem, nu vorbim de profitabil sau neprofitabil. Multe dintre spitalele publice din România, care au fost construite acum 60-70 de ani, nu mai pot respecta condițiile impuse de legislația în domeniu. Poate ar trebui ca acele spitale să fie distruse în totalitate și construite altele, la cheie. Costă mult mai puțin”, crede dr. Letiția Damoc, managerul spitalului ”Sf. Ierarh Nicolae” Bicaz.
La momentul închiderii, spitalul Bicaz avea 120 de paturi, după reduceri repetate în ultimii 20 de ani. Personalul a avut doar o zi la dispoziție să părăsească locul de muncă. Toate au rămas ca după o retragere în caz de dezastru. La momentul reluării activității spitalului, în unele compartimente mai existau dulapuri deschise, medicamente, materiale sanitare și soluții perfuzabile, ca și cum așteptau să fie utilizate. Pe perioada suspendării activității spitalului, au rămas câteva persoane care au asigurat paza și mentenanța clădirilor și a echipamentelor medicale din dotare. Aveau sarcină, de serviciu și de suflet, ”să nu se distrugă și să nu se înstrăineze nimic”, pentru că au existat tentative de vânzare a spațiilor, de ”relocare” a aparatului radiologic și altor echipamente medicale, la fel de reale ca tentativele de ”acaparare” a acestora de către posibili investitori privați.
Cele trei ierni scurse peste spitalul nefuncțional și-au spus cuvântul: instalațiile de apă și cele de încălzire au înghețat. La redeschiderea spitalului, nota de plată pentru refacerea parțială a instalațiilor și ”un pic” de igienizare a fost de peste 100.000 lei, din care 60.000 de lei au fost suportați de Consiliul Local Bicaz, iar restul din contribuția inimoșilor sponsori locali.
”La momentul preluării primului mandat de manager, în martie 2015, am găsit o unitate sanitară, cu o structură aprobată de Ministerul Sănătății, în care nu funcționau la parametrii corespunzători compartimentul de Obstetrică-Ginecologie și nici cel de Chirurgie”, spune dr. Letiția Damoc. ”Se lucra și se lucrează cu o parte din personalul medico-sanitar care s-a reîntors la vechiul loc de muncă. Am avut marele noroc că au răspuns apelului nostru de a se reîntoarce unii medici cu o experiență profesională și o dăruire pentru pacienți extraordinară. O parte dintre ei erau ajunși la vârsta de pensionare, ceea ce nu i-a împiedicat să rămână în activitate până la70 de ani, ca să predea ștafeta rezidenților. Sunt acum 12 rezidenți în pregătire, în toate specialitățile pe care le avem în structură, dar, dacă se mai lansează zvonuri că se va închide spitalul, preconizăm că tinerii medici nu vor mai fi interesați de o carieră la Bicaz”.
În tot acest timp, de la reluarea activității spitalului, s-au dezvoltat mult Compartimentul de Primire Urgențe și Compartimentul de Pediatrie. Sunt rezultate deosebite în compartimentele Medicină internă și cel de Recuperare, medicină fizică și balneologie, fapt demonstrat de creșterea adresabilității și ”reîntoarcerea ” pacienților care, cât a fost spitalul închis, ”au migrat” spre unitățile din Harghita și Mureș.
* Opinii ministeriale: ”O comunitate cu peste 50.000 de oameni este greu să supraviețuiască fără un spital”
La redeschiderea oficială a spitalului, Nicolae Bănicioiu, ministrul Sănătății de la acea vreme, a declarat ferm: ”Îi asigurăm și pe medici, îl asiguram și pe domnul primar că ceea ce s-a întâmplat în 2010-2011 trebuie să nu se mai întâmple niciodată. Nu numai în Neamț, ci nicăieri, în niciun județ din țara asta. Știu că lumea uită repede, dar dvs. să nu uitați niciodată ce s-a întâmplat atunci și, mai ales, celor mai tineri să le spuneți lucrurile acestea, pentru că, ați văzut, lucrurile merg mai departe. Scandalul, din păcate, este și mai mare și atunci oamenii uită problemele adevărate. O comunitate, mai ales așa de numeroasă cum este Valea Muntelui, cu peste 50.000 de oameni, este greu să supraviețuiască fără un spital. O populație ușor îmbătrânită. M-am uitat pe indicii de boală și sunt foarte multe boli cardiovasculare, cu indici de mortalitate foarte mare după închiderea spitalului. Când îi mai vedeți pe domnii aceia care au închis spitalele poate le transmiteți tot ceea ce au făcut ei pentru dvs. Este foarte ușor să faci rău, să demolezi ceva și ați văzut cât de greu este să reconstruiești ceva. L-au închis într-o zi și aproape 4 ani a durat redeschiderea. De-acum, când mai vine cineva cu astfel de idei și vă spun că nu știu ce fel de politică e aceea, dați-i mai deoparte, nu-i mai lăsați să se apropie”.
Spitalul Bicaz a renăscut greu, cu eforturi susținute în fiecare secundă a celor 5 ani scurși, eforturi din partea tuturor actorilor implicați: personal medico-sanitar și de îngrijire, personal administrativ, autorități locale și județene, locuitori din zonă și sponsori.
În perioada 1 ianuarie 2015 – 15 mai 2019, unitatea sanitară a beneficiat de investiții în valoare de 3,3 milioane lei (peste 2 milioane aparatură și echipamente, iar 1,3 milioane reparații). Săptămâna trecută s-a aprobat cofinanțarea de la Consiliul Județean pentru alte17 repere de aparatură medicală, a căror valoare însumează peste 200.000 de lei. Toate lucrurile care se realizează se analizează până la nivel de detaliu. Prioritară este realizarea condițiilor de siguranță pentru pacient (sistem de dublă identificare a pacientului, prin brățara pacientului), sistem ISO implementat în laboratorul de radiologie, back-up-uri pentru aproape toate instalațiile și echipamentele din dotare, program riguros de mentenanță, monitorizarea accesului în spital și supraveghere video, stoc de substanțe de igienă, curățenie și dezinfectanți (există dozatoare, tot timpul pline, cu săpun și dezinfectante, în saloane, băi și pe culoare) și îmbunătățirea circuitelor funcționale (minilifturi pentru transportul alimentelor și instrumentarului chirurgical).
Pediatria este toată viu colorată, ușile fiind imprimate cu personaje din desenele animate, dar punctul de atracție îl reprezintă camera de joacă, unde cei mici își petrec timpul în interiorul și în jurul unui castel. Prin joc, muzică și culoare, se obține reducerea stresului generat de manevrele medicale. În secție există un sertar, întotdeauna plin cu hăinuțe de diverse mărimi, precum și stoc de pampers și de lapte praf – toate prin bunăvoința sponsorilor. Sunt, aparent, lucruri mici, dar foarte importante pentru pacienți…
În compartimentul de medicină internă (cu paturi pentru cardiologie, neurologie și medicină internă), în saloanele de internări de zi și în cele de spitalizare continuă, pacienții au numai cuvinte de laudă pentru tot personalul. Toți au spus că li se vorbește frumos și sunt tratați omenește.
La recuperare medicală, unde erau câteva femei la tratament, se discuta, evident, despre zvonul de închidere a spitalului. ”Eu vin de la Huisurez la tratament și mă simt foarte bine cu spatele, după proceduri. Cine vrea să închidă spitalul nu are minte și nici suflet! Suntem atâția oameni care avem nevoie de spitalul ăsta și n-o să-i lăsăm să-și bată joc de noi!”.
Conform statisticilor, în vara lui 2017, pe Valea Muntelui, existau peste 48.000 de locuitori, din care doar 17,19% în zona urbană. În mediul rural – o zonă care n-a fost cooperativizată, iar venitul multor familii constă în ce obțin lucrând pământul și crescând animale -, oamenii se confruntă cu boli cardiace și pulmonare, cu boli metabolice (diabet, gută) și afecțiuni osteo-articulare. Pentru ei, ideea închiderii spitalului nu înseamnă doar 30 de kilometri în plus până la Piatra Neamț, ci dispariția (repetată) a unei unități create pentru comunitate.
”Știu, din cele relatate de personalul unității, cât de dureros a fost pentru toți cei care au lucrat aici când vedeau că porțile spitalului erau încuiate. Că toată munca lor – în foarte multe secții a fost și aport propriu, inclusiv în menținerea stării de igienă și de curățenie – nu mai este recunoscută. A fost o durere plină de umilințe, frustrări și anxietăți. Am vorbit cu colegii mei medici care s-au întors la Spitalul Bicaz și toți mi-au spus că acea decizie politică, de închidere a spitalului, le-a marcat profund viața. S-au simțit ca și cum nu mai valorau nimic pentru societate, o societate ai cărei conducători-decidenți s-au gândit numai la interesele lor, pacientul rămânând o necunoscută care n-a avut loc în niciun sistem de ecuații. Dintre asistenții medicali s-au întors puțini, o parte dintre ei fac naveta în continuare, iar cei care s-au întors au acum ochii în lacrimi. Retrăiesc vremuri despre care nu credeau că vor mai veni vreodată! Eu le-am zis că lacrimile trebuie să fie de bucurie, pentru că noi mergem în continuare, avem o menire, vom lupta pentru îndeplinirea obiectivelor noastre, dar, în primul rând, vom lupta pentru pacient. Eu sunt convinsă că așa va fi. E imposibil ca, la acest moment, să vină cineva să decidă soarta a peste 50.000 de oameni, închizând spitalul a doua oară, de pe o zi pe alta. De data aceasta, va avea o opoziție foarte mare! Doar dacă va trece peste cadavrele noastre!”, afirmă dr. Letiția Damoc.
* Masterplanul cu două tăișuri: amenințare și oportunitate
Amenințarea pentru existența spitalului din Bicaz este un studiu referitor la modul cum ar trebui reformat sistemul sanitar, începând de la cabinetul medicului de familie. Studiul, intitulat ”Masterplanul serviciilor de sănătate pentru Regiunea Nord-Est”, s-a încheiat în 2015 și s-a desfășurat în perioada 2010-2014. Cineva, cumva, undeva, a omis că, din 2011, spitalul din Bicaz a fost închis, deci nu putea avea indicatori care să fie monitorizați și evaluați. Acum se vehiculează din nou închiderea, dar în formula în care să rămână, totuși, ceva, un centru de primire a urgențelor măcar, pentru că este necesar.
”Dar nu mai bine lasă și cardiolog, și internist, și chirurg, și pediatru?”, se întreabă dr. Letiția Damoc. ”Eu, ca urgentist, nu am curaj să las acasă un pacient cu o afecțiune cardiologică nouă sau neinvestigată, propunându-i să se adreseze la un cabinet în ambulatoriu. Nici în cazul afecțiunii cardiace vechi decompensate nu consider că este bine pentru pacient să părăsească CPU fără un consult cardiologic de specialitate. Dar poate nu e nevoie să trimit pacientul la Piatra Neamț. Am cardiologul aici, îl investighează și se rezolvă cazul, în limita competenței spitalului. E adevărat că trimitem pacienți cu afecțiuni cardiace la Spitalul Județean, pentru că sunt foarte mulți și noi nu avem continuitate 24 din 24 de ore pe cardiologie, medicul lucrând doar în program de zi. Dar vă asigur că nu ajung toate hipertensiunile la Piatra Neamț, nu ajung toate atacurile de panică, nu ajung toate fibrilațiile arteriale cu ritm rapid. Ajunge infarctul sau un edem pulmonar pe care nu l-am putut rezolva sau pe care nu putem să-l ținem până dimineața. Dar masterplanul poate fi și oportunitate, în sensul că am putea dezvolta la Spitalul Orășenesc Bicaz servicii medicale de tipul celor din sfera geriatriei-gerontologiei și a paliației”.
* Medicii și asistentele nu ”primesc” de la pacienți, ci donează pentru bolnavi
În mintea oamenilor de la munte, ideea de spital al comunității rezonează absolut cu noțiunea de sprijin. Și, din puținul lor, ajută extraordinar. Există localnici care, atunci când vor să facă o pomenire, plătesc masa de prânz a tuturor pacienților (în jur de 500-600 de lei). Bolnavii primesc și câte un colăcel, se face o mică slujbă și toată lumea îl pomenește pe defunct. Apoi ajută bisericile, asociațiile agricole, fundațiile umanitare, copiii din școli care au în program ”Săptămâna fructelor”, firmele care distribuie suplimente alimentare. Există Asociația de Sănătate a Văii Muntelui, din care fac parte toate primăriile din zonă și toți salariații spitalului – care contribuie cu o cotizație pentru masa bolnavilor. Primăriile, însă, nu se implică toate în același mod, unii edili invocând mereu lipsa de bani, în vreme ce alții chiar ajută substanțial. Din banii pe care-i adună asociația, nu se asigură doar o masă mai bună pentru pacienți, ci și coplata pentru toți bolnavii care se internează și pentru mamele – însoțitor pentru copilul mai mare de 3 ani.
La Spitalul Bicaz există nu doar o atmosferă de familie, ci și încrederea comună că, de la anul, se va putea folosi aparatul de laparascopoie, pentru că va exista anestezist și se va putea naște la Compartimentul OG, pentru că va exista neonatolog.
”Eu refuz să mă gândesc că se va maipune vreodată lacătul pe ușa acestui spital”, a declarat dr. Letiția Damoc. ”E frustrant să știi că ai depus atâta suflet, ai stat zile și nopți și ai lucrat, iar, deodată, să auzi că n-o să mai fie! Și, dacă prima dată, la Serviciul de Ambulanță, am fost îndepărtată așa cum am fost și nu am reacționat, tocmai pentru a nu aduce atingere imaginii unității și n-am vrut să pun în postură proastă pe nimeni, acum nu mai tac! Cu atât mai mult cu cât avem proiecte în derulare, dintre care cele mai valoroase sunt cel de reabilitare termică a clădirilor – cu fonduri europene – și cel de reabilitare și modernizare a ambulatoriului integrat, după care se va putea spune că spitalul îndeplinește aproape toate condițiile pentru acreditare”. (Cristina MIRCEA)
2 comentarii
Nu va închide nimeni Spitalul din Bicaz, sunt simple zvonuri de campanie scoase de cei de la PSD, si nu cred ca dl Arsene de la Județ ar încerca asa ceva.
Nu trebuie inchis spitalul. Trebuie schimbati medicii incompetenti. Aceasta doctorita Damoc ar trebui sa faca protocol pentru pacientii cu diaree si clostridium, nu sa raspunda la rude ca ea nu interneaza bolnavul pt ca nu-si umple spitalul cu diaree. In 2019 nu se pot da asa raspunsuri. E strigator la cer. Ar trebui sa fie pregatiti sa trateze astfel de cazuri. Ce fel de pacienti vor? Fac selectie in functie de ce? Pacientul de 82 de ani a fost externat de la chirurgie deshidratat si cu diaree fara tratament de la colegul ei Melinte. Ar trebui sa invete ce este umanitatea si respectul si sa nu trateze pacientii terminali ca pe caini. Un pacient amputat deshidratat pe moarte nu-l trimiti la piatra neamt sa moara la nefrologie, il internezi pt ca de asta este spital la Bicaz, iar daca nu sunt in stare sa se ocupe de asa un caz atunci sa lase pe altii care se ocupa si de aspectul sanitar si uman. Se cred mari doctori si raspund cu aroganta si fara respect, trateaza oamenii ca pe niste nimicuri dar nu stiu un lucru: IN FATA MORTII TOTI SUNTEM LA FEL si de multe ori in fata lor pot avea batrani care au mai mult bun simt decat ei.