Mai deunăzi, o știre a bulversat poporul: un urs a fost lovit de o mașină, iar șoferul, laș, a părăsit locul faptei fără să anunțe accidentul. Se presupune că este secui sau, mai rău, ungur. Unii spun că ar fi chiar de la UDMR și ar fi acționat special, ca să distragă atenția de la alegeri. Ursul rănit a agonizat vreo 18 ore pe marginea drumului din Harghita, nimeni nu a făcut nimic, deși se adunase lume ca la circ. Nu s-au dat nici măcar bilete. Când, într-un târziu, s-au dispus niște măsuri, cel care primise pușca și tranchilizantele a tras de patru ori fără rezultat, fără să impresioneze sau să-i curme chinul bietului urs. Într-un final, două gloanțe au nimerit fiara, dar n-au omorât-o imediat.
Trei zile, evenimentul a fost deliciul făcătorilor de știri, iar prezentatorii s-au întrecut în a-și lua morga potrivită cu care să anunțe că urmează imagini care pot afecta emoțional. Niște neaveniți! Ce, ei nu știu că suntem căliți în astea? Că, de la Ionuț, băiatul sfâșiat de maidanezi, până la Aura Ion și Adrian Iovan, morți în accidentul aviatic din Apuseni, de la cei morți la Colectiv, cei bătuți de Jandarmerie în Piața Victoriei, în august 2018, și, mai nou, cazul Caracal, noi, românii, ne-am învățat cu nenorocirea care înseamnă, azi, autoritatea publică, indiferent ce denumire poartă?
În cazul ursului de Praid, ca în toate celelalte cazuri, s-au găsit scuze, s-au bălmăjit explicații, s-au invocat presupuse protocoale, pentru că, nu-i așa?, când statul se face că face mai comite un vraf de hârtii și-l denumește, pompos, ba procedură, ba protocol, ba acord… România este țara în care mori conform protocolului, iar asta se știe deja, o demonstrează nu apelurile la 112, ci rezumatul știrilor.
La fel ca în toate celelalte cazuri, și de data asta, opinia publică, inflamată, a cerut măsuri și pedepse, ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple. N-a primit, ca de obicei. A, a fost schimbat prefectul de Harghita, că n-a luat mai rapid măsuri, dar pe el oricum îl schimba Guvernul Orban, că era de-al Guvernului Dăncilă. Să nu-și imagineze cineva că omul a plecat din funcție pedepsit pentru incompetență, ci, mai degrabă, pentru lipsa de competență corespunzătoare politic vorbind. E posibil să fie urmat și de alți șefi, de prin descentralizatele care se vor depolitizate de PSD și politizate cu PNL. Motive se găsesc oricând: șeful ISU ar putea fi schimbat că n-a avut inițiativă, viziune și curaj (a se citi chef), pentru a lua o decizie; șeful DSVSA ar putea fi schimbat că n-a testat calitatea tranchilizantului, eventual pe subordonați; chiar șeful IPJ ar putea fi dat jos, că n-a anticipat întâlnirea dintre șoferul năuc și ursul brun de pădure. Poate chiar și șeful ISJ ar merita schimbat, că n-a organizat cursuri de bune practici în coabitarea rutieră om-animal; ar fi putut introduce un ”opțional”, eventual finanțat din fonduri europene, că, se știe, Europa trage tare cu drepturile animalelor. În fine, dar nu în ultimul rând, ar putea fi tras la răspundere șeful Direcției Silvice, că era treaba lui să țină ursul în pădure – da, în pădurea aia în care îi mor paznicii silvici când se întâlnesc cu hoții de lemne! -, nu să-l lase slobod în lumea civilizată, unde dă o mașină peste el și autoritățile dau din colț în colț.
* Niște copii morți în Timișoara
După nenorocirea ursului de Praid, a mai avut loc una, tot cu un urs, tot cu o mașină, tot cu un localnic, în Mureș. De data asta, însă, ursul a murit regulamentar, așa că, deocamdată, s-a lăsat doar cu știri și imagini de la fața locului, dar fără funcții. Apoi a venit adevăratul breaking news, deși grozăvia s-a petrecut sâmbătă, dar, din motive de urs și weekend, n-a prins buletinul de știri până luni: doi copii, unul de 9 zile, altul de 3 ani, și mama unuia din ei au murit într-un bloc insalubru din Timișoara. N-au murit de mizerie, ci de otravă. Pentru că s-a făcut dezinsecție cu substanțe luate la negru și atât de periculoase încât au fost interzise. Oficial. Neoficial, iată, au omorât doi prunci și-o femeie, au băgat în spital alți treizeci de oameni, i-au evacuat din locuințe pe toți locatarii, plecați acum în bejenie pe la neamuri sau adăposturile de urgență ale primăriei.
Și în acest caz este frapantă lipsa de reacție a autorităților. Cu zeci de apeluri la 112 – e drept, în zi de weekend -, abia luni s-au mișcat niște funduri la fața locului, ca să afle, stupoare!, substanța folosită e letală! Chiar și în cantitățile rămase la o săptămână după dezinsecție.
Sigur, patronul firmei a fost săltat, i s-au pus morții în cârcă, a recunoscut că s-a fofilat cu substanțele, probabil va fi trimis în judecată și, pe principiul patronilor de la Colectiv, se va plimba la tribunal câțiva ani, înainte de a afla un verdict definitiv. Ceilalți, autoritățile statului, bine mersi, mulțumim de întrebare! Nu cad capete, s-a respectat protocolul, nu s-a făcut legătura între cazuri până n-a murit și mama… Un fel de ”nici mie mersi, nici ție pardon”.
Acesta e sumarul a numai patru zile din ultima săptămână. De fapt, e ce reușește să treacă la categoria breaking news, deși, în realitate, în România ultimilor 30 de ani, se moare cu zile din cauza autorităților. Zi de zi, săptămână de săptămână, an de an. Indiferent câtă blană ai, indiferent ce specie ești. Important este că specia Functionarus incompetentus rumanicus crește, crește, de nu se mai oprește…!
Dana OSTAHIE
P.S.: ”Functionarus universalis publicus rumanicus, rasă din specia Functionarus universalis. În mare, rasa nu se deosebeşte de specia tip. Se remarcă, totuşi, o diferenţă în alimentaţie: rasa locală consumă un produs autohton numit ”şpagă”. De asemenea, s-a observat că, în perioada ei activă, rasa practică un protocol de bunăvoinţă şi de amabilitate faţă de terţi, încă nu foarte bine înţeles de cercetători şi numit «Protocolul ”Ba p’a mă-tii!”»” (desubtalpavremii.blogspot.com)
FOTO: Pixabay
