Mesagerul de Neamț urează La mulți ani cu Belșug, Sănătate și Bucurie tuturor celor care își serbează onomastica în ziua Sfântului Nicolae!
Protector al copiilor, Sfântul Nicolae face primele cadouri copiilor odată cu venirea iernii. Poate fi darnic sau poate pedepsi simbolic. Sân Nicoară este considerat și protector al tâlharilor, corăbierilor, oștenilor. Se serbează atât pentru boli, cât și pentru lovituri, precum și pentru sprijin acordat în cele mai diverse situații.
Când Sfântul Neculai găsește Bistrița neînghețată, pune pod de gheață peste ea, era o vorbă prin Neamț.
Sfântul Nicolae sau ”Făcătorul de minuni”, sărbătorit de creștini pe 6 decembrie, a trăit la sfârșitul secolului al III-lea, începutul secolului al IV-lea d.H. A studiat la cele mai bune școli ale vremii, fiind remarcat pentru inteligența sa și pentru blândețe. A făcut minuni încă din timpul vieţii pământene: a salvat corăbii de la scufundare în timpul furtunii, a înviat un marinar înecat, în Alexandria, a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi. A salvat cetatea Mira, din Lichia, de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian, pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul acolo.
Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate şi al celor acuzaţi pe nedrept.
* Joia Sfântului Nicolae
Etnologul Elena Niculiţă-Voronca a descoperit prin satele românești tradiții care asociază zilele săptămânii cu sfinți din calendarul creștin-ortodox.
Despre ziua de joi, românii au avut multe de povestit. Deoarece purta numele lui Jupiter, zeul roman al cerului şi al trăsnetelor, ţăranii au asociat ziua cu ”Sfânta Joi”, apărătoarea recoltelor de ploile cele rele. Ba chiar au început să-şi boteze vitele cu numele ”Joiana”, pentru a le feri de fulger.
În unele locuri, se credea că ”Joi e bărbat” şi, probabil de aceea, se zicea că, din ouăle puse sub cloşcă în această zi a săptămânii, ”vor ieşi numai cucoşei”. Oamenii mai spuneau că joia e a Sfântului Neculai şi că poartă noroc celor care se nasc în această zi.
Femeile știau că e bine ”să spele icoana Maicii Domnului cu busuioc, apoi să se spele cu apa aceea, după care o aruncau pe flori, pentru dragoste”. Era ziua în care fetele îşi spălau părul înainte de răsăritul Soarelui, pentru a fi frumoase şi iubite. ”Joi îi bine întotdeauna să te lai, să te piepteni, pentru dragoste; să scuturi, să grijești în casă, că toţi te iubesc; aceea zi îi a dragostei”, povesteau bătrânele de altădată.
* Miracole cunoscute ale Sfântului Nicolae în România
Cuviosul Arhimandrit Gheorghe, stareț al Mănăstirii Cernica, s-a născut în Săliștea Sibiului, în anul 1730. Încă din tinerețe, acest slujitor de Dumnezeu a căutat să realizeze Voia Domnului cu toată dăruirea de care era capabil. Fiind perioada persecuțiilor religioase în Transilvania, Cuviosul Gheorghe era mâhnit. Deci, postind câteva zile, s-a rugat Maicii Domnului și Sfântului Ierarh Nicolae să-l povățuiască cum poate sluji mai bine Sfânta Treime. În vis i-a apărut Sfântul Nicolae, care i-a transmis să găsească ostrovul Cernicăi, unde se afla un locaș închinat Sfântului Nicolae, și ”să curețe lăcașul de fiarele sălbatice”.
Deșteptându-se plin de bucurie, a pornit în căutarea lăcașului Sfântului Ierarh Nicolae și a aflat biserica lui din ostrovul Cernicăi, pustie și plină de șerpi. Din ceasul acela a rămas la Schitul Cernicăi, împreună cu ucenicii săi, Atanasie și Serafim, de la Mănăstirea Neamț.
Un alt miracol, povestit de ucenicii Cuviosului Gheorghe, s-a petrecut atunci când au intrat în biserică. Au văzut un șarpe în altar. Cuviosul Gheorghe și-a făcut semnul crucii și i-a spus șarpelui să plece, că, de acum, vor locui oameni acolo. Iar șarpele a ieșit afară și a dispărut în pădure.
* Construirea bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe de la Cernica
Cuviosul Pimen Ieroschimonahul, duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica, este un alt trăitor cu Hristos care s-a bucurat de miracolele Sfântului Nicolae. A fost ucenic al starețului Gheorghe.
Construirea bisericii cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gherghe de la Cernica s-a realizat ca urmare a unui miracol. Într-o noapte, Cuviosului Pimen i-au apărut în vis Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, dar și fericitul stareț Gheorghe. Sfântul Nicolae l-a sfătuit pe Cuviosul Calinic să ”zidească în ostrovul cel mic o biserică în numele Sfântului Mucenic Gheorghe”. Marele Mucenic a adăugat: ”Noi îți vom trimite tot ce-ți va trebui”. Iar starețul Gheorghe a completat: ”Să nu ai nicio îndoială în inima ta”. În anul 1832 a început construcția bisericii.
* Salvarea insulei Cernica de la distrugere
Alte miracole ale Sfântului Nicolae au salvat insula Cernicăi de la distrugere și de la foamete. În primăvara anului 1821, turcii au atacat insula, au înconjurat mănăstirea cu tunuri și stăteau gata s-o distrugă. Sfântul Calinic a adunat tot poporul, pe călugări, în biserică și au făcut împreună priveghere toată noaptea. A doua zi, a trimis un călugăr cu jalba la mai-marele turcilor. Cu ajutorul Sfântului Nicolae, al rugăciunilor Sfântului Calinic și lacrimile refugiaților pe insulă, turcii s-au liniștit și nu le-au făcut niciun rău.
Un alt miracol al Sfântului Nicolae a salvat monahii și mirenii de la Cernica de foamete. Sfântul Calinic a început să se roage la icoana Maicii Domnului și a Sfântului Nicolae și îndată a fost ascultat. Cum s-a ridicat marele stareț de la rugăciune, au intrat pe poarta mănăstirii cinci care, trase de câte doi boi, pline cu pesmeți de pâine, trimise de pașa, mai-marele turcilor.
* Ziua bubatului sau cum se protejau țăranii de bube
Pe 5 decembrie, calendarul popular consemnează a doua zi a vărsatului sau bubatului, zi patronată de Sfântul Sava cel Sfințit, perceput de țăranii de altădată ca o personalitate enigmatică. Unii credeau că este femeie, alții că este bărbat, datorită numelui.
În majoritatea satelor, de ziua Sfântului Sava se dădea de pomană. Fiind post, se oferea fasole fiartă și nuci, ca ”să îmblânzească bubele”. Se mai dădea de pomană turtă caldă, cu lână sau mătase deasupra, ca bubele să fie moi ca mătasea și lâna.
Femeile împărțeau pâine, de obicei câte trei turtițe necoapte, o strachină de fasole nefiartă, o sticlă cu vin și un caier de lână sau de cânepă. Ca să fie bubatul ”bun ca pâinea și ca vinul, moale ca boabele de fasole și ca lâna”. Gospodinele spuneau că nu ai spor în casă dacă nu ții această zi.
Ziua se mai ținea pentru ”a avea prăsilă la animale”, adică să se poată înmulți.
* Hramuri de Sfântul Nicolae
Unul din hramurile Mănăstirii Horaița este și cel al Sfântului Nicolae, serbat pe 6 decembrie. Deşi Mănăstirea Horaiţa a fost înființată în anul 1822, sunt documente potrivit cărora ea datează din secolul al XV-lea. Într-un vechi document se precizează că, pe 11 iulie 1428, domnitorul Alexandru cel Bun includea biserica din Horaiţa în rândul celor 52 de biserici (de mir şi mănăstire), pe care le aronda Mănăstirii Bistrița.
Denumirea Horaiţa provine de la numele marilor proprietari de pământ – Goraeti, în stăpânirea cărora intrau comuna Crăcăoani şi împrejurimile.
Odorul cel mai de preţ al mănăstirii este icoana Maicii Domnului ”Izbăvitoare de secetă”, făcătoare de minuni. Distinsă ca valoare artistică, realizată în prima jumătate a sec. XVIII, ea provine din vechea biserică de lemn a Horaiţei (1824). Îmbrăcămintea în argint a icoanei a fost realizată în a doua jumătate a sec. XIX. Numele icoanei ”Izbăvitoare de secetă” provine de la numeroasele minuni pe care ”Maica Domnului de la Horaiţa” le-a făcut, în vreme de secetă, în timpul procesiunilor prin comunele sau satele afectate de lipsa apei.
Pe latura nordică a complexului mănăstiresc se află paraclisul ”Sfântului Ierarh Nicolae”, în care se oficiază sfintele slujbe în timpul iernii. El a fost construit între anii 1850-1852, în timpul stăreţiei cuviosului arhimandrit Ermoghen.
