Tradiții și obiceiuri de Trisfetite – Misterul sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi

Mesagerul urează tuturor celor care poartă numele Sfinților trei Ierarhi, Vasile, Grigorie și Ioan să aibă putere de muncă, spor în toate faptele bune și pace!

Tradiții și obiceiuri de Trisfetite – Misterul sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi

Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură, cunoscuți și ca Sfinții Trei Ierarhi, sunt prăznuiți în calendarul creștin-ortodox pe 30 ianuarie. Chiar dacă fiecare dintre ei are și o zi anume în care e celebrat – Sf. Vasile cel Mare pe 1 ianuarie, Sf. Ioan Gură de Aur pe 23 ianuarie și 13 noiembrie, iar Sf. Grigorie Teologul pe 25 ianuarie -, Dumnezeu a rânduit ca acești mari Părinți ai creștinismului să fie celebrați și toți trei, într-o singură zi, pe 30 ianuarie.

Un aport semnificativ la instituirea sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi l-a avut Sf. Ioan Mavropous, important teolog și poet bizantin, care a viețuit în veacul al XI-lea. Urmare a unei viziuni, acesta a pus capăt unei dispute dintre elevații vremii, împărțiți în grupurile ”ioaniților, vasilienilor și grigorienilor”, iar propunerea sa, ca Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur să fie cinstiți în aceeași zi, a fost imediat acceptată. ”După cum vezi, noi, la Dumnezeu, una suntem și nicio vrajba nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnați de Duhul Sfânt, am scris învățături pentru mântuirea oamenilor. Nu este între noi unul întâi și altul al doilea. De chemi pe unul, vin și ceilalți doi”, i-au transmis Sfinții Trei Ierarhi lui Ioan Mavropous.

Pentru a recunoaște valoarea lor teologică, prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din 1936, Sfinții Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic creștin-ortodox din întreaga lume.

Tradiții de Trisfetite

Trisfetitele, Trisfetițele, Filipii de Iarnă se serbează pe 30 ianuarie. Din moși-strămoși, a rămas obiceiul ca, în această zi, creștinii să aprindă o lumânare și să o dea de pomană, pentru ca întreaga viață să fie luminată.

Unele superstiții vechi spuneau că Trisfetițele sunt trei sfinte, care iau câte o mână, un picior celui pe care îl întâlnesc dacă nu le-a respectat ziua.

Fetele tinere făceau un fel de vrajă pentru a-și visa ursitul. În această zi, ele nu lucrau și mâncau doar pâine cu sare.

În lumea străbunicilor noștri, de Sfinții Trei Ierarhi, femeile făceau colivă și mergeau la biserică. Familiile organizau praznice pentru sufletele morților neîmpărtășiți.O superstiție muierească le speria pe femei, afirmând că îi moare soțul celei care nu ține sărbătoarea Trisfetitelor.

Se ținea și pentru spor la tors, pentru fericirea fetelor și ”ca să se împerecheze păsările”; bătrânii spuneau că acum începe logodna păsărilor.

Vremurile de altădată

Gromovnicul spunea că, la sărbătoarea Trisfetitelor se schimbă vremea. Regula din strămoși era că ”Trisfetitele, de găsesc vremea rea, o fac bună și invers”. Bătrânii ziceau că, in această zi, ”se strâmbă pârtiile”, adică se înmoaie zăpada, dând spre primăvară.

În ziua Sfinților Trei Ierarhi, de ”curgeau streșinile”, adică se topea zăpada de pe casă, se spunea că primăvara avea să ie friguroasă, iar dacă era ger, vara avea să fie călduroasă.

Imediat după Trisfetite, începea luna lui Faur, februarie. Dacă la începutul lunii era ger, bătrânii spuneau că ”e semn de an mănos”. La fel, vânturile de miază-noapte vesteau an mănos, dacă suflau la început de februarie. În schimb, negura de apus arăta ger.

Țăranii de altădată urmăreau apele curgătoare. Dacă vedeau râurile aburind sau apa era caldă pentru iarnă, urma ger. Se spunea că zăpada în Faur întărește semănăturile. ”Faur urât și mai frumos e an mănos, dacă nu-i înghețul prea mare”. ”Dacă viforele (furtunile de zăpadă) lipsesc în Faur, atunci se răzbună la Paști”. ”Dacă Făurar e vântos, vara e secetoasă. Dacă tună în Făurar, vara vor fi furtuni și va bate grindina”.

Hramuri importante la sfârșit de Gerar și început de Făurar

• Biserica ”Sfinții Trei Ierarhi”, din Iași, este ctitoria domnitorului Vasile Lupu, descris ca un boier iubitor de credința creștină strămoșească. În spiritul tradiției marilor voievozi mușatini de odinioară, Vasile Lupu și-a inaugurat domnia prin zidirea unei biserici, care avea să fie fără pereche: ”Sfinții Trei Ierarhi”. A fost sfințită în anul 1639.

În 1641, la Iași au ajuns moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva și s-au odihnit în biserica Sfinților Trei Ierarhi până în 1889. La un an de la sfinţirea catedralei din Iaşi, la Mănăstirea ”Sfinţii Trei Ierarhi” s-a petrecut o minune. După incendiul din a treia zi de Crăciun, din 1888, moaștele Sfintei Parascheva au rămas neatinse de foc. În acest context, Mitropolitul Iosif a hotărât mutarea lor la Catedrala Mitropolitană, pe 9 ianuarie 1889, şi astfel a început ceea ce avea să devină, peste ani, cel mai important pelerinaj din sud-estul Europei.

Colegiul lui Vasile Lupu (1640), temelia viitoarei Academii domnești și tiparnița instalată aici, în care, la 1643, se imprima ”Cartea românească de învățătură”, sunt dimensiuni care adaugă lăcașului, pe lângă numele de ”Mănăstire a Patriarhilor” și pe acela de ”Mănăstire a dascălilor”.

• Catedrala Mitropolitană din Iași își serbează hramul ”Întâmpinarea Domnului”, pe 2 februarie, pe lângă hramurile Sf. Cuv. Parascheva și Sf. Mc. Gheorghe. Actuala construcție datează din veacul al XIX-lea, fiind ridicată pe locul unde s-au aflat temeliile a două biserici mai vechi: Biserica Albă (sec. XV) şi Biserica Stratenia (sec. XVII). Actul de naștere al edificiului este decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza, la 8 august 1826, însă piatra de temelie şi construcţia propriu-zisă se datorează râvnei şi ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi.

Sfințirea Catedralei, pe 23 aprilie 1887, a fost un eveniment național, la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta.