În România, există un dezechilibru major între drepturile infractorilor și drepturile victimelor, un dezechilibru pe care nimerni nu încearcă în vreun fel să-l repare. Balanța înclină, întotdeauna, în favoarea infractorilor, în principal pentru că ochii Europei sunt ațintiți asupra condițiilor din penitenciare, iar Statul Român a plătit deținuților despăgubiri de aproape 5 milioane de euro, doar în perioada 2013-2017. De atunci, constant, discuțiile din spațiul public abundă în dezbateri despre supraaglomerarea închisorilor, despre suprafața minimă și volumul necesar de aer pentru fiecare deținut, despre numărul de calorii, asistența medicală, despre dreptul la demnitate, la intimitate, la decență. Evident, un om condamnat să ispășească o pedeapsă nu trebuie să fie tratat în regim de exterminare, însă nu putem să nu obsevăm că există diferențe majore între drepturile deținuților și drepturile victimelor lor. În România, legea stabilește că victima are dreptul de a depune plângere, de a fi informată în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat, sau, dimpotrivă, pus în libertate, și dreptul de a beneficia de asistență juridică gratuită, în anumite condiții. Iar incongruența merge și mai departe. În vreme ce deținutul este sub atenta preocupare a numărului de calorii, nimeni nu întreabă victima câte calorii poate asigura zilnic copiilor orfani, dacă are cu ce-i îmbrăca, dacă are bani să-i țină la căldură iarna și să-i trimită la școală sau dacă ea însăși are cu ce să se descurce. E adevărat, victima poate solicita despăgubiri și, de cele mai multe ori, obține bani, în limita stabilită de instanță. Însă, tot de cele mai multe ori, îi obține strict pe hârtie, pentru că infractorul este insolvabil.
”Nu-mi este ușor absolut deloc, nu am pe nimeni aici”
Crima de la Piatra Șoimului, comisă în seara de 27 ianuarie, era ”promisă” de mai bine de un an de zile. Ioan Răzvan Dascălu (32 de ani) și Liviu Ioan Turnea (36 de ani) au avut un conflict minor în august 2018. Dascălu a ieșit cam ”șifonat” din confruntare și, de atunci, în nenumărate rânduri, l-a amenințat pe Turnea că-l va tăia. S-a ținut de cuvânt și, în anchetă, s-a comportat ca un om de onoare, care și-a respectat cuvântul. Indiscutabil, este cel mai nepotrivit mod de a te considera onorabil.
La 32 de ani, Dascălu a lăsat acasă o familie dramatic afectată și un copil de 5 ani, care va crește fără tata. La rându-i, Liviu Turnea era tatăl a doi copii mici .
Crima a fost rapidă, într-un bar, unde era lume, dar nimeni n-a apucat să intervină. Răzvan Dascălu l-a atacat sălbatic pe Liviu Turnea, care abia se așezase în fața unui automat de jocuri. L-a ”tăiat”, așa cum a promis, de vreo 6 ori, una dintre lovituri secționând pachetul vascular de la gât.
”Când am primit vestea n-am vrut să cred, mi-a trimis cineva un mesaj. A fost un șoc foarte mare”, povestește Nicoleta, mama copiilor lui Liviu Turnea. ”Dacă aș fi în fața criminalului, nu știu ce i-aș putea spune. Dumnezeu să-l ierte! Ca să iei viața unui om îți trebuie foarte, foarte multă nebunie. Nu cred că mulțumirea asta a lui, că a spus și a dus la îndeplinire, este o atitudine de om normal, pentru că unui om normal îi este milă să taie o găină, deci să ucizi este nebunie curată pentru mine. Și mai ales atac prin spate. L-am văzut în sicriu, era cusut la gât. Mama lui este distrusă, pentru că îl iubea foarte mult, el ajuta pe toată lumea și ținea foarte mult la mama lui, iar ea avea o bază pe el pentru bătrânețe. Este o tragedie. Și s-a întâmplat într-un loc public, erau mulți oameni acolo, se știa că vine Liviu, iar un domn a adus cartofi, făcuți de el acasă, și i-a pus pe toți la masă. Liviu deja mâncase și, ca să nu se plictisească, s-a dus să bage doi-trei lei la jocuri. Criminalul a intrat, s-a dus în jurul mesei, a salutat și după aia s-a dus direct la el și a dat cu cuțitul. N-a apucat nimeni să intervină. Din câte am înțeles, l-a fugărit pe prietenul lui Liviu, cu care și muncea, a vrut să-l omoare și pe el, n-a reușit să-l prindă, s-a întors înapoi și i-a mai dat câteva cuțite lui Liviu. A murit cu ochii deschiși și cu gura deschisă, cred că a dat să spună ceva și n-a mai apucat. Iar domnul acela care a adus cartofii i-a turnat apă pe mâini criminalului să se spele, ceea ce este foarte ciudat”.
Nicoleta și Liviu sunt părinții unui băiețel de 2 ani și 8 luni și ai unei fetițe de 1 an și 2 luni. S-au despărțit când fetița avea doar o lună. Nicoleta s-a mutat în localitatea ei natală, la casa părintească. Liviu a avut pretenția să împartă copiii și a dat-o în judecată. Chiar dacă se întâlneau în fața instanței, el mergea să-și vadă copiii și contribuia cu bani la creșterea lor. Acum, Nicoleta se pregătește să plece în Italia, unde, de altfel, a muncit de când avea 17 ani: ”Nu-mi este ușor absolut deloc, nu am pe nimeni aici. Plec în Italia, la părinții mei, unde am stat 14 ani. Acolo este mama, acolo este tata, acolo îmi sunt frații și am un ajutor stabil din partea lor. Mai am un băiețel de 15 ani, născut și crescut în Italia. Liviu a stat și el o perioadă în Italia, a lucrat, acolo ne-am cunoscut, după aia ne-am reîntâlnit în 2016, când eu am venit acasă în vacanță cu băiatul mare, și s-a aprins ceva și ne-am pus împreună, doar că era o persoană foarte ușor influențabilă. Am conviețuit cu el până în 2019, pentru că avea momente când bea și devenea foarte agresiv. Când era treaz era ok, aveai cu cine să vorbești. Am stat în Piatra Șoimului, la el acasă. Pe de altă parte. era un om foarte bun, foarte săritor, se ducea și ajuta toți vecinii, de multe ori sărea din pat și se ducea să ajute, dar avea defectele astea. că nu judeca el cum trebuia și se lăsa mereu influențat. Nu știu ce conflict a avut cu criminalul. Mi-a spus că s-au luat de la nimica toată, de la niște vorbe. Liviu l-a luat un pic de ureche și i-a zis «Să nu spui nimic de mama!» sau ceva de genul ăsta. A venit acasă și mi-a spus că l-a amenințat că-l taie. Era în vara lui 2018. Mi-a spus numele, dar eu nu l-am reținut pentru că nu cunoșteam pe nimeni acolo. Avocata mea mi-a spus că va cere daune de 200.000 de euro pentru fiecare copil, dar, până la urmă, se ajunge poate la 50.000-60.000 de euro. Lumea în sat spune că are o casă, are o mașină. Soția și o mătușă de-a lui i-au cerut soacrei mele și cumnatei mele să vină să-și ceară iertare. Fiecare reacționează cum îl duce mintea în astfel de momente, oamenii din sat se iau mult și după ce spune preotul, așa s-au gândit ele, să-și ceară iertare”.
”Mamele nu sunt protejate îndeajuns de legea românească. Și nu doar mamele, ci femeile în general”
În fiecare lună, Nicoletei îi trebuie 1.000 de lei doar pentru copii – pampers, fructe, lapte, cărniță și hăinuțe. Va pleca în Italia și va munci, pentru că aici nu are cum să se descurce. Nu va aștepta sfârșitul procesului și va afla, cel mai probabil de la avocată, decizia instanței cu privire la daunele cerute. În rest, speră ca instanța să-l condamne la cât mai mulți ani de închisoare pe criminal.
”Vă spun sincer părerea mea și din ce am văzut în tribunal, pentru că am umblat un an de zile cu copiii pe la instanță: mamele nu sunt protejate îndeajuns de legea românească. Și nu doar mamele, ci femeile în general. Plus de asta, nu se anchetează. Dacă o femeie vine și spune că a fost agresată, nu verifică nimeni. Când Liviu voia să ia băiețelul la el, s-a făcut anchetă socială. Asistenta socială din Piatra Șoimului a scris doar că era harnic și săritor, dar nu și că stătea des prin baruri. Deci autoritățile nu spun adevărul. Liviu m-a agresat în casă, se știa lucrul ăsta, cum se știe și că a alergat după sora lui cu toporul în 2017, dar, când li s-a cerut de la judecătorie celor din primărie să spună ce fel de persoană este, nu au scris nimic despre partea lui rea, au spus doar că este harnic și de treabă. Pe mine m-a deranjat mult. Cum se poate să-l acopere așa, din condei, când este vorba despre încredințarea unui copil? Și nu spun că era un om rău, ci doar că nu era potrivit să crească singur un copil. Iar lucrul acesta trebuie văzut de cineva. Eu am văzut și nu am renunțat ușor, i-am propus să meargă la un psiholog. Am înțeles foarte bine că a avut și el anumite probleme în viață, tatăl i-a murit de tânăr, mama a plecat la muncă în străinătate când el avea 15-16 ani. A suferit, nu pot să zic că n-a suferit, dar a luat-o pe căi greșite. Ca să-mi salvez familia și să-l salvez și pe el oarecum, i-am propus să mergem la un psiholog la terapie. Mi-a spus să mă duc eu, că eu am nevoie. Avea momente când cădea în depresie, avea momente când nu știa ce-I cu el. Eu cred că s-ar fi liniștit cu timpul și ar fi devenit mai responsabil din toate punctele de vedere, inclusiv ca sprijin pentru copii. N-a mai apucat! Acum rămâne de văzut ce sprijin voi avea pentru copii”.
Ce spun legile, dacă infractorul este insolvent? Ca diferență de preocupare, merită precizat că singurele ”noutăți” legislative cu privire la drepturile victimelor datează din 2004-2005. Și legea spune clar că statul poate acorda o compensaţie financiară victimelor unor categorii de infracțiuni, inclusiv omor. Dar compensația din partea statului pentru rude se rezumă la cheltuielile de înmormântare și întreţinerea de care sunt lipsite din cauza săvârşirii infracţiunii. Daunele morale nu sunt suportate de stat nici dacă infractorul este insolvabil.
În schimb, același stat suportă absolut toate cheltuielile legate de traiul unui infractor care poate fi condamnat la 20 de ani la detenție pe viață, dacă a ucis 3 oameni, de exemplu, și trăiește 70 de ani. Zi de zi, timp de 50 de ani. Cu număr de calorii, cu asistența medicală, dreptul la demnitate, la intimitate, la decență…
Cristina MIRCEA
