Dezastrul economiei ”de casă” în mandatul lui Ionel Arsene

Fără discuție, societățile și instituțiile subordonate Consiliului Județean au mers prost aproape tot timpul, chiar de la înființare, fiind dependente de banii de la județ și de toanele celui care conducea județul. Termenul de baron local vine, în mare măsură, și din modul discreționar cum au fost conduse aceste societăți și instituții. Directori impuși fără a se ține seama de competențe, iar, când nu executau ce li se cerea, erau executați fără milă. Sau, dacă știau prea multe, li se asigura un loc călduț.

Mandatul lui Ionel Arsene a debutat cu promisiuni legate de tot ce mișcă în județ, mai cu seamă legat de societățile Consiliului Județean. Ce s-a ales de toate acestea, acum, la final de mandat? În mare măsură, praful.

Motive? Multe și la vedere: neracordarea societăților la realitățile economice ale județului, consilii de administrație formate din oameni fără competențe în domeniu, obedienți politic sau la nivel de clan, familial sau economic, orgolii personale sau lupte politice care nu au legătura cu nevoile județului și, nu în ultimul rând, folosirea lor pe post de instituții de plasament pentru salarii recompensatorii pentru foarte mulți asistați politic.

Apa Serv sau cum să te lupți cu propriile decizii proaste

Compania condusă de Cătălin Dughir părea să fie pe un drum mai bun după venirea lui Arsene. Anterior, cei doi au fost aliați în războiul dus împotriva lui Culiță Tărâță, care se amesteca prea mult în societate și voia să știe de ce întârzie programul european de extindere a rețelei și, mai ales, dacă rolul consultantului era benefic pentru Apa Serv și oamenii din județ. Pentru că liderul consultantului era Neculai Ivanov, fost director, trecut cu arme, bagaje și informații la cei care coordonau proiectul companiei. Asta după ce Ivanov a avut grijă ca, în fruntea firmei, să fie pus un apropiat de-al său, Cătălin Dughir. Luni de zile, PSD a blocat în plenul CJ proiectele privind Apa Serv, cu ajutor din partea unor aliați care acum îi sunt adversari înverșunați.

Când Ionel Arsene a ajuns președinte la Consiliul Județean, a vrut aceleași lucruri ca și Culiță Tărâță, doar la un mod mult mai autoritar. S-a lovit imediat de încăpățânarea lui Dughir, care nu înțelegea de ce trebuie să cedeze tot în fața fostului partener. Culmea, Arsene și ai lui îi reproșau lui Dughir cam aceleași lucruri ca și Tărâță! Problema era că, între timp, Ionel Arsene s-a certat cu Gheorghe Ștefan, iar Dughir a tras ponoasele. A urmat un război surd – perioadă când i s-a lăsat mână liberă în schimbarea conducerii și ”reorganizarea” societății ”specialistului” Dănuț Andrușcă, pe post de armă letală -, război soldat cu procese și cu pierderi imense pentru companie. Evident, Andrușcă a dat-o în bară, iar Dughir a câștigat o mulțime de bani în instanță.

Epoca Arsene la Apa Serv începe din momentul când și-a pus Consiliul de Administrație și directorul. Toți fără competențe în domeniu și pradă ușoară pentru profitorii din sistem, exact când era nevoie de profesioniști. Pentru că urma faza a doua a programului de investiții, în care sumele de atras erau foarte mari și mai mult decât necesare, peste 200 milioane de euro!

În același timp, presiunea publică devenea tot mai puternică pe fondul creșterii prețului la apă, a dezvăluirilor privind pierderile de pe sistem, furturile de apă și dezmățul pe bani publici. Plus că mulțimea purtătorilor de mapă nu scădea, dar le creșteau salariile. Să nu uităm că, la un moment dat, o treime din consilierii județeni făceau parte din Adunarea Generală a Acționarilor și încasau mai mulți bani decât primeau indemnizație de consilier. O campanie a Mesagerului la vremea aceea, cu o lista publică de semnături, și presiunea publică au reașezat lucrurile, dar asta a fost doar o picătură într-o conductă fisurată a companiei. Acum sunt ”doar” 5 – Mihai Dominte, Ioan Lăpușneanu, Gheorghe Stanciu, Ana Monda, Iuliana Năstase-Onu și Viorel Grădinaru -, plătiți cu frumoasa sumă de 4.044 lei lunar!

A urmat avalanșa de probleme, întreruperi cauzate de scăderea presiunii la apă, parțial și din motiv de secetă. Fără bani de investiții, din cauza creditelor luate pentru cofinanțarea programelor europene și a cheltuielilor scăpate de sub control, conducerea Apa Serv s-a aflat tot timpul în imposibilitatea de a răspunde cererilor întemeiate ale consumatorilor. Situația de la Roman a fost picătura care a umplut paharul, mai ales că a putut fi folosită politic. De toată lumea.

Așa s-a ajuns la neînțelegeri în paradis. Pe de o parte, Vlad Angheluță cu Ionel Arsene, fiecare cu reproșuri întemeiate. Pe de altă parte, Ionel Arsene cu Gheorghe Stanciu, fostul său consilier personal, fost om de la ”Doi și-un sfert”, perceput ca om care-i asigură protecție informativă președintelui de județ. Stanciu a fost plasat la Apa Serv și Troleibuzul ca om de încredere și a ajuns să fie considerat un trădător.

Ce a urmat se știe. Angheluță a fost dat afară, după o mie de bâlbâieli, după ce prefectul George Lazăr a cerut public demiterea acestuia. A venit la conducere Ioan Păcală, personaj apropiat de PSD, aflat în pragul pensiei, care nu vrea decât o tranziție cât mai rapidă. Alături de el, directorul tehnic, care nu a fost dat afară odată cu Angheluță, deși ar fi trebuit să fie primul care pleacă și s-o facă de bună voie, fiind clar depășit de probleme și incapabil să-și impună soluțiile tehnice.

Ce nu se recunoaște?

Că Apa Serv este în pericol real să piardă milioane de euro. Cele vreo 200! Proiectul pe POIM s-a ales cu un consultant cu nume Tahal, aflat într-o asociere, dar care pare că și-a redus substanțial echipa de consultanță din moment ce nu a răspuns solicitărilor de clarificări pe proiect. S-au plătit 7-8 milioane de lei din cele multe contractate, dar, în acest moment, consultantul are contractul reziliat de companie. Motive ar fi și aici, spun cunoscătorii din sistem. Trebuie căutat motivul pentru care a fost îndepărtat Angheluță și ar fi vorba de interese foarte mari, nu numai financiare, ci și strategice. Proiectul este în pericol să nu fie semnat și pentru că Municipiul Roman s-a retras, deocamdată declarativ, din Apa Serv, el fiind cel mai mare consumator din județ. Fără posibilitatea de a mai lua credite, fără un consumator important, fără investiții, cu o populație ostilă, cu servicii neasigurate la standarde, cu prețuri mari, cu un consiliu de administrație care pare brigada de amatori a Cântării României, varianta PSD Neamț, Apa Serv pare condamnată. Sau perfect pregătită să fie preluată de un jucător mai mare, care vrea să câștige clienți.

Dacă chiar îl interesează alimentarea cu apă a nemțenilor, pentru Ionel Arsene este un eșec major. Dacă avea asta în plan, atunci poate considera falimentul companiei un câștig, dar nu electoral.

Troleibuzul sau prostia administrativă dusă la nivel de artă

Cazul Troleibuzul este de manual când vine vorba de prostie administrativă. Societatea care se ocupă de transportul de persoane în Piatra Neamț și comunele din zonă trece prin probleme extrem de greu de depășit. Dincolo de cele normale, care țin de personal, concurență neloială, ingerințele administrației publice în treburile societății este cea mai mare dintre ele.

Troleibuzul a devenit minge de ping-pong între actorii politici, care, culmea, au nevoie de societate, dar n-au ezitat să-i dea lovituri din toate direcțiile. Situația are și un punct de plecare: faptul că societatea ține artificial de Consiliul Județean, în condițiile în care activitatea ei este în totalitate în arealul municipiului Piatra Neamț și vecinătățile sale. Înființarea acestei struțocămilei organizatorice a ținut de orgolii politice, de sursa de finanțare pentru subvenția de transport și de faptul că ea putea să fie o vacă de muls pentru cei care și-au impus oameni în AGA și Consiliul de Administrație. Și aici e cuvin reamintiți agamanii, grămadă, care au căpușat Troleibuzul SA fără nicio remușcare sau rușine.

Încă de la începutul mandatului, Ionel Arsene și Consiliul Județean au pus bețe-n roate conducerii administrative, considerând o povară achitarea lunară a subvenției. Și pentru că nu aveau un director 100% obedient, care să execute ordine fără să întrebe de ce. Când au încercat să schimbe directorul și au eșuat cu brio, aflând din presă despre prelungirea legală a mandatului, au fost nevoiți să continue jocul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Marea supărare era că de banii care plecau de la județ beneficiau în primul rând locuitorii municipiului Piatra Neamț, conduși de liberalul Dragoș Chitic. De aceea, când a prins un motiv, Arsene nu a mai alocat bani către Troleibuzul, deși știa că asta e calea voioasă spre faliment și spre pierderea mai multor programe europene, în special cele de dotare cu autobuze electrice. A dus lucrurile și mai departe: prin oamenii trimiși în consiliul de administrație, a hotărât să dezafecteze instalația necesară pentru funcționarea troleibuzelor. Mișcarea a fost clar politică și s-a vrut îndreptată împotriva lui Dragoș Chitic, primarul de la Piatra Neamț. Ionel Arsene nu a calculat inițial – sau, dacă a calculat, nu i-a păsat – și impactul asupra imaginii sale, pentru că el a insistat ca proiectul de dotare cu autobuze electrice să fie asumat de Consiliul Județean, ca lider de asociație, nu de Primăria Piatra Neamț. Ce au uitat și Arsene și Chitic este că, fără Troleibuzul, ca societate de transport acreditată, care să operaționalizeze proiectul, acesta nu există. Inexplicabil, amândoi s-au încăpățânat și nu au acționat la timp, deși existau pârghii pentru rezolvarea situației.

Ce se întâmplă în prezent la Troleibuzul? Au fost mai multe valuri de concedieri. Directoarea Nadia Năstase a fost lăsată să se descurce cum poate și a fost trimisă de la Ana la Caiafa să facă rost de bani. Instalația pentru troleibuze a fost oprită și s-a decis dezafectarea ei, spre marea bucurie a celor care puseseră ochii pe ea și pe troleele trase pe dreapta de foarte mult timp. Datoriile au crescut, furnizorii au devenit mult mai stricți în termene, cei concediați au cerut salarii compensatorii, subvenția n-a mai fost plătită și a urmat episodul delicat, când Troleibuzul nu a funcționat câteva zile. Abia atunci și-au dat seama toți că închiderea societății nu este o opțiune, cel puțin la ora asta.

Sigur, situația a fost imediat folosită politic. Chitic a arătat cu degetul spre Consiliul Județean, Arsene spre Chitic, că nu dă bani la Troleibuzul, deși Piatra Neamț ar fi singurul beneficiar al dotării cu autobuze electrice. Societatea ar fi fost probabil închisă dacă nu ar fi fost necesară o semnătură pe documentele finale necesare achiziționării autobuzelor electrice. S-au făcut presiuni, nerecunoscute de nimeni, dar certe, pentru a se obține semnătura și, pentru asta, a fost aprobat un ajutor de minimis, de 200.000 de euro, cu care s-au achitat ratele la leasing. În plus, comunelor în zonă li s-au dat nite bani mai repede, ca să-și achite partea de subvenție. Evident, foarte puțini bani au ajuns la Troleibuzul, care nu prea mai are soluții.

Furnizorii de combustibil vor banii lunar, ratele la leasing se achită tot lunar, impozitele trebuie plătite dacă ești parte într-un proiect european, mulți oameni au fost concediați iar Consiliul de Administrație se mulțumește cu indemnizația și să asculte directivele de la județ.

Cei 5 membri neexecutivi ai CA-ului – Mariana Ungureanu, Florentina Moise, Mihai Dominte, Gheorghe Stanciu și Valeriu Stăcescu – au marele merit că reușesc să țină societatea pe linia de plutire, măcar cât să-și poată încasa retribuția fixă, de peste 3.000 lei lunar. Bani buni, ținând cont că pregătirea lor profesională n-are nimic de-a face cu transportul public de călători și singurul lucru care i-a adus în CA este adeziunea la PSD. Sau legătura cu Ionel Arsene.

Ce se va întâmpla cu Troleibuzul?

În primul rând, a început operațiunea ”bani din casarea troleelor și a rețelei”. Pe 11 februarie, AGA a decis să scoată la valorificare 15 troleibuze, cu precizarea că nu pot fi vândute cu o sumă mai mică decât valoarea contabilă rămasă! 10 dintre ele sunt deja amortizate…

Perspectivele nu sunt deloc roz. Practic, nimeni nu s-a gândit la viitor. Autobuzele electrice care va să vie vor genera costuri de operare mai mari decât până acum, deoarece costă mult și sunt proprietatea Consiliului Județean, care nu le poate da gratis spre administrare. În aceste condiții, municipiul Piatra Neamț trebuie să ia în calcul bani pentru costurile neacoperite de bilete, deoarece va fi singurul beneficiar deservit.

În actuala formă de organizare, Troleibuzul nu prea are șanse. Asociația ADI Urbtrans se clatină, pentru că membrii ei nu se înțeleg și nu vor să contribuie financiar la bunul mers. Dumbrava Roșie, de exemplu, a dat o hotărâre prin care s-a retras din asociație, cum a făcut Romanul în cazul ADI Aqua. Deocamdată, ieșira e formală, dar asta nu ușurează cu nimic lucrurile pentru viitor.

Și în acest caz Ionel Arsene este în pericol să deconteze greșeli de strategie, dacă o fi existat așa ceva. Iar candidatul PSD la Primăria Piatra Neamț va avea de răspuns la niște întrebări în fața alegătorilor.

Drupo sau să vorbim despre nimic

Despre Drupo nu se poate spune decât că există doar pentru că nu s-a găsit calea pentru a fi închisă și pentru ca baza materială să ajungă la cine trebuie. Și pentru ca niște oameni să bage-n buzunar sume frumoase, justificate doar de prezența în consiliul de administrație sau în funcții de conducere. Oficial, Drupo se ocupă de drumuri județene. În realitate, nu prea are cu ce și nici cu cine. Din când în când, i se mai întinde câte o infuzie financiară ca să poată da salarii bune celor care o conduc. Este utilă atunci când e nevoie de un iepuraș la o licitație, la dezăpeziri și când mai este vreo intervenție refuzată de abonații la lucrările mari și bănoase.

A fost mult timp în insolvență, de curând a beneficiat de 200.000 euro, mai precis vreo 800.000 de lei, ajutor de minimis ca să se poată dota cât de cât. Din acest punct de vedere, e un mic pas înainte, dar nesemnificativ.

Decapitalizată, fără utilaje performante măcar la nivelul anului 2000, fără un management performant până acum, fără o perspectivă clară, Drupo este imaginea dezolantă a eșecului unei firme de casă.

Din ianuarie, și aici există un consiliu de administrație selectat atent, pe bază de competențe. Ca un făcut, ca și în celelalte consilii de administrație de la societățile Consiliului Județean, au fost selectați tot oameni de casă ai PSD. Cum s-ar spune, avantaj partid. Numele celor care au fost selectați sunt bine de ținut minte: Ana Monda, Claudiu Pădure, Ioan Mancaș, Ramona David și Vasile Enache. În mod sigur, se va mai auzi de ei.

Omul care se ocupă de partea executivă, Ana Monda, se bucură că toți cei amintiți mai sus dau semne de implicare în activitatea societății. Ceea ce ar fi de bine, măcar așa își justifică indemnizația. Cert este că Drupo, în acest moment, este o creație artificial ținută în viață, cu speranța că, într-un anumit moment, se va găsi o soluție și pentru ea.

Eșecul guvernanței corporatiste la Consiliul Județean

Dacă ar fi de tras o concluzie, ea vine firesc: toate societățile județului au probleme grave de funcționare. Cauzele le-am enumerat deja, dar mai există una care trebuie spusă clar: lipsa unei strategii clare, pe termen lung, la nivelul acționarului majoritar. De când avem ceea ce pompos se numește ”guvernanță corporativă”, cu direcție în Consiliul Județean, cu oameni plătiți bine să facă strategii și să urmărească evoluția societăților, lucrurile parcă merg și mai rău. Deși, culmea, toate funcționează în domenii extrem de profitabile – servicii de apă și canalizare, transport în comun și construcții. În loc de strategii, ni s-au servit pe tavă contracte peste contracte, toate semnate și multe deja uitate.

Eșecul este total, iar vina, mai mică sau mai mare, va fi trecută, toată, în contul președintelui Consiliului Județean, ca lider suprem a tot ce mișcă, râul, ramul…

Valentin BĂLĂNESCU