Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an, în perioada Postului Mare, pe 25 martie. Este una dintre sărbătorile pentru care Biserica Creștin Ortodoxă acordă dezlegare la pește, indiferent de ziua din săptămână care marchează acest eveniment. În calendarul popular, Buna Vestire sau Blagoveștenia era cunoscută și drept Ziua Cucului. Se credea că, începând de la Sânziene, de pe 24 iunie, cucul se preface în uliu până la Bunavestire, în anul următor, când devine iar cuc. Iar de Buna Vestire, cucul își dezleagă limba și se aude primul său cântec, care vestește primăvara.
În Biblie, Sfântul Evanghelist Luca a descris, plin de Har, întâlnirea dintre Sfânta Fecioara Maria și Sfântul Arhanghel Gabriel: ”Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, cea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar Ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus”.
”Bricelatul” sau cum deveneai idolul tinerilor în vechime
Unele tradiții s-au pierdut și, odată cu ele, s-a pierdut și Calea de sfințire a oamenilor. Prin unele locuri, puținii bătrâni își mai amintesc de Bricelatul sau Alegerea Craiului.
Denumirea de Bricelat venea de la ”bricelă”, un băţ din lemn dur, cu muchii, asemănător maiului. Acela dintre flăcăi care primea onoarea de a fi ales Crai în ziua Sfintelor Paști împărțea pedepse celor care au greșit în perioada postului. Pedepsele constau în lovituri cu bricela la tălpile păcătoșilor.
Craiul era tânărul care a dovedit ţinută morală, calităţi fizice şi prestigiu atât de mult apreciate, încât se dovedea a fi singurul ce se poate impune autoritar ca model pentru întreg satul. Cel mai destoinic fecior era ”ridicat Crai” chiar în ziua de Paşti. El se înconjura de ”feciori de încredere şi de cuvânt”, care au supravegheat comportamentul tovarăşilor lor de generaţie de-a lungul întregului post şi erau considerați fără părtinire.
În a doua zi de Paşti, după Sfânta Liturghie, Craiul urca în turla clopotniței. Acolo era anunțat ”Crai nou în ţară!” De la înălțime, se efectua ”judecata Craiului”. După ce erau strigate toate greşelile tinerilor, Craiul împărțea ”cu dreptate” pedepsele care constau în lovituri la tălpi, cu bricela. Alegerea Craiului se încheia cu o petrecere a tineretului, prima după o lungă perioadă de restricții, susținută în principal de ”cinstea Craiului”.
Credințele de altădată în ziua Blagoveșteniei
Țăranii făceau un foc în curte, în fața ușii, și lângă el era aduse pâine, sare, o cofă cu apă. Se spunea că îngerii vin lângă alimente și se încălzesc de la foc. Pâinea și sarea erau apoi date de pomană.
Se obișnuia să se sloboade albinele printr-o potcoavă, ca să fie tari peste an, ca fierul. Cel care le slobozea nu trebuia să iasă în ziua aceea din ogradă și, după ce le dădea drumul, trebuia să se așeze puțin jos, să nu fugă roiurile de albine.
Pentru a se proteja de rele, unii înconjurau casa cu tămâie, ca nicio dihanie să
nu se apropie de casă. Se tămâiau și pomii fructiferi. În zori de zi, cel care se trezea primul din casă își lega la picior niște clopoței, lua o oală cu jar, în care punea tămâie, ieșea afară pentru a înconjura de trei ori acareturile și pentru a afuma vitele. În tot acest timp, se auzeau clopoțeii. Apoi mergea pe la pomi și, după ce făcea sub ei niște focuri mici, îi examina, pentru a le vedea gradul de rodire. Dacă i se părea că un pom nu va avea rod, îl amenința cu tăișul securii, zicându-i: ”Dacă nu rodești, te tai!”.
Prin alte sate, exista obiceiul ca, înainte de răsăritul soarelui, un copil să alerge în pielea goală, mai întâi în jurul casei, apoi în jurul acareturilor și prin ogradă, târând un lanț de care atârnau câteva clopote.
Mersul vremii de Blagoveștenie
Din bătrâni se spunea că, așa cum va fi timpul de Buna Vestire, așa va fi și în ziua de Paști. Dacă se ridica ceața înainte de a ieși soarele, se credea că așa de timpuriu are să vină și primăvara. Ciobanii se suiau în această zi pe stogul de fân și amenințau iarna cu toporul, gonind-o. Strigau că iarba-i înverzită și că ei trebuie să-și pască turmele. Plugarii știau că vor avea puține griji dacă, în noaptea de Buna Vestire, va fi senin. Toată lumea se bucura dacă, pe la Buna Vestire era deja frunză verde, deoarece se spunea că are să fie un an cu belșug.
Hramuri nemțene de Buna Vestire
În Neamț, sărbătoarea din 25 martie este prăznuită în toate bisericile creștin-ortodoxe, dar cu trăire deosebită în cele care poartă acest hram.
- Schitul Sfântul Nifon din Vânători Neamț, înființat în 1811 de ierodiaconul Nifon, este unul din locașurile care poartă hramul Bunei Vestiri. Acesta a fost.
- Mănăstirea Durău este un alt locaș care își sărbătorește hramul de Buna Vestire.
După tradiţie şi conform istoricului mănăstirii, prima aşezare călugărească este ctitoria călugăriţei Marina, fiică de voievod moldovean, nepoata lui Vasile Lupu. Împreună cu două slujnice, ea s-a călugărit la poalele Muntelui Ceahlău în anul 1620. Pe locul bisericii de lemn inițiale, în perioada 1832-1835, a fost ridicată o biserică de zid, mai trainică. Ridicarea noii biserici s-a făcut de câțiva călugări de la mănăstirile Neamț și Secu, ajutați de schimonahia Safta Brâncoveanu și de egumenul Ghervasie, originar din Mănăstirea Neamț. Cheltuielile au fost suportate de trei negustori înstăriți din Piatra Neamț, frații Gheorghe și Ioan Prosie și Vasile Iliovici. Biserica a fost sfințită de mitropolitul Veniamin Costachi, primind hramul Buna Vestire.
- Mănăstirea Bisericani, cunoscută de veacuri pe plaiurile nemțene, își serbează hramul la 25 martie. Legenda Cuviosului Iosif, care a înălțat o biserică din lemn în anul 1492, încă este vie în spiritualitatea nemțeană. Mai târziu, a fost numit Schitul Bisericani, adică al evlavioşilor, deoarece monahii se rugau neîncetat, cu post şi lacrimi. Cuviosul Iosif a organizat rânduiala slujbei neîntrerupte, împărţind călugării în trei cete, fiecare ceată slujind trei ore, după modelul mănăstirii Studion din Constantinopol. La vremea aceea, era singura mănăstire cu această rânduială din ţara noastră.
Dintre parohiile care își serbează hramul la Buna Vestire, amintim Parohia Poiana Largului. După unele surse, biserica de lemn cu hramul Buna Vestire a fost ridicată în 1741, după altele la începutul secolului al XVIII-lea. Legenda spirituală a acestei parohii îl amintește pe domnitorul Petru Rareș, care, în 1538, s-a oprit la aşezarea monahală Buna Vestire de la Gura Largului, adică tocmai la schitul strămutat apoi smai la vale, devenind biserica de azi. Călugării l-au îmbrăcat în straie monahale, l-au ocrotit pe domnitor şi l-au condus pe cărări ascunse până la Schitul Rarău, de unde a trecut munţii în Transilvania, la Cetatea Ciceu. Drept mulţumire pentru binele făcut, în a doua sa domnie, Petru Rareș Vodă s-a întors în codrii de deasupra Văii Largului şi, pe locul numit ”Groapa bisericii”, a construit o biserică mai încăpătoare, de lemn, devenită apoi metoc al Mănăstirii Neamţ.
Din anul 1999, lăcaşul a devenit biserică a parohiei Buna Vestire de la Poiana Largului, aici slujindu-se în permanenţă. Biserica este înscrisă în lista monumentelor istorice de categoria B din județul Neamţ.
Rugăciuni la vreme de boală
Molifta este o rugăciune de iertare a păcatelor, citită de preot în împrejurări speciale, la bolnavi, la înmormântări, botezuri, nunți.
Molitfelnicul cuprinde, printre altele, şi ”rânduiala slujbei care se face în vreme de boli molipsitoare şi molime (ciumă, holeră şi altele) către Preasfânta şi de viaţă făcătoarea Treime şi către toţi sfinţii”.
De amintit Acatistul Acoperământul Maicii Domnului, acatistul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și acatistul Sfântului și Marelului Mucenic Gheorghe.
