”Covid provoacă o leziune extinsă a plămânului, el atât face, iar faptul că oxigenul nu mai ajunge în organism e o consecință, oamenii mor sufocați”

Interviu cu dr. Vitalie Gurău, din cadrul secției Anestezie, Terapie Intensivă a Spitalului Piatra-Neamț (partea I)

Secția ATI a Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț este unul din fronturile pe care medicii luptă cu noul coronavirus. Doctorul Vitalie Gurău, care tratează pacienți infectați, ajunși în stare gravă sau critică la reanimare, ne-a relatat despre suferințele lor și despre tratamentul care li se administrează. Este un interviu pentru cei care cred în existența Covid 19 și respectă regulile de protecție și, în egală măsură, un interviu pentru cei care nu cred și ar trebui să afle cum se manifestă un om infectat și ce ravagii face virusul în organismul lui.

• În primul rând vreau să vă întreb ce le-ați spune dumneavoastră oamenilor care nu doar că nu cred, dar îi îndeamnă și pe alții să nu creadă, să nu respecte regulile și să se revolte, pentru că li se pare că totul este o minciună? Lucrați într-un spital unde ați văzut și ați tratat oameni care au suferit din cauza acestui virus sau chiar și-au pierdut viața.
• A crescut valul de nemulțumire și de neîncredere față de tot ce se întâmplă, de restricțiile care au fost impuse, viața noastră s-a dat peste cap complet și bineînțeles că în societate există oameni care tot timpul au fost sceptici sau neîncrezători mai ales față de autorități, oameni care nu prea înțeleg multe lucruri din ce se întâmplă. Dar dacă dânșii nu cred în existența acestui virus și cred că este o coaliție globală și o conspirație globală, atunci ar trebui să susțină același lucru și în cazul gripei, al tuberculozei, al tuturor infecțiilor care sunt pe globul pământesc. Este un virus nou apărut care provoacă îmbolnăviri și, din păcate, provoacă și stări grave. Pacienții ajung la terapie intensivă, cu probleme mari, și unii chiar pierd această bătălie cu virusul. Vor sau nu vor să creadă unii, asta e realitatea. Indiferent ce stă în spatele acestei situații. De exemplu, se spune că acest virus a fost conceput într-un laborator, să zicem, să mergem până acolo încât să credem că cineva l-a creat și, întâmplător, l-a scăpat. Asta nu schimbă cu nimic situația. Acest virus există, circulă în populație, riscul de a te îmbolnăvi este mare și nu este scutit niciunul care nu crede și afirmă că știe multe. Corespunzător, restricțiile sunt cele mai bune măsuri pentru toată lumea, ca să nu se îmbolnăvească. Iar carantinarea, care a fost aplicată la început în toate țările, a avut drept scop evitarea îmbolnăvirii rapide a populației și colmatarea sistemului sanitar. S-ar fi ajuns, cum s-a întâmplat și în Italia și în Spania, în situații în care medicii erau puși să aleagă cine mai trăiește și cine nu. Și nu este ceva născocit, s-a întâmplat în realitate. Și riscam să ajungem și noi în situația asta.

„Pacienții se plângeau de lipsă de aer”

• Cred că ar fi util să explicați cum se manifestă acest virus, ce-ați văzut dumneavoastră la pacienții pe care i-ați tratat.
• De regulă pacienții care au venit la noi, în terapie intensivă, se plângeau de lipsă de aer. Cu tot efortul pe care-l făceau ca să-și asigure acea necesitate de oxigen, nu reușeau. Același lucru arătau și aparatele noastre, că saturația în oxigen la acești pacienți era mult sub limita normală. Dacă limita inferioară a normalului tolerat este undeva în jurul a 93% în sângele periferic, măsurat cu pulsoximetrul, pacienții aveau 85, 88 sau 90. Aplicând tehnicile cu măștile de oxigen, în încercarea de a crește concentrația de oxigen, la unii din pacienții lucrurile se ameliorau, reușeau să-și mențină o saturație peste 93% și prin asta se mai calma un pic situația și se mai calmau și ei. Din păcate, un tratament eficient pentru acest virus nu există, sunt doar niște tratamente care se folosesc pentru alte patologii, dar care sunt de ajutor și în situația acestui virus. Dar rezultatele cele mai bune s-au obținut în laborator, în eprubetă, nu de fiecare dată acest lucru se întâmplă și când administrăm tratamentul la pacienți. Este de ajutor, dar nu elimină cauza eficient.
• Ce înseamnă pentru organism o saturație în oxigen scăzută? Care sunt efectele?
• Sursa de energie a metabolismului întregului nostru organism este oxigenul, și chiar dacă anumite țesuturi sau organe sunt mai rezistente, într-un final se ajunge la o carență de oxigen de lungă durată și atunci echilibrul organismului este dat peste cap. De ce nu ajunge oxigenul în sânge? Deoarece infecția cu acest virus dezvoltă un proces inflamator destul de extins bilateral, pe ambii plămâni, care împiedică să ajungă aerul în spațiul pulmonar unde are loc schimbul de gaze, și anume la nivelul alveolelor, unde oxigenul trece în sânge, iar bioxidul de carbon este eliminat în alveolă și de acolo eliminat în exterior prin expirație. Când se produce procesul inflamator și aparatul respirator este afectat și se acumulează secreții, aerul nu mai pătrunde în alveole. Prin asta se reduce foarte mult suprafața așa-zis respiratorie a plămânului, iar concentrația de oxigen de 21 % care există în aerul ambiental nu este suficientă ca să acopere cheltuielile organismului.
• Și cei care pierd bătălia practic ce pățesc?
• Din păcate la acești pacienți afectarea pulmonară este extinsă. Practic puțină arie pulmonară mai rămâne funcțională, restul este inflamată, plină de secreții și nu poate pătrunde aerul, chiar și cu metodele noastre invazive – ventilație mecanică -, administrând concentrație mare de oxigen până la 100% practic omul respiră doar oxigen, nu ajută, fiindcă nu mai are suficientă suprafață pulmonară ca să treacă destul oxigen în sânge ca să aibă o saturație cât de cât acceptabilă.
• Deci mor, într-un fel, sufocați.
• Da, mor sufocați. Bineînțeles că lucrul ăsta nu se întâmplă peste noapte. Durează câteva zile. Din cauza lipsei de oxigen și celelalte sisteme de organe suferă, și încep să declanșeze tot felul de reacții de supraviețuire. Se declanșează un așa-zis sindrom inflamator sistemic. Acum se știe că virusul pătrunde în organism prin intermediul unui receptor, care-i permite să intre în celulă. Receptorul se numește ACE 2 și se află cam în toate țesuturile organismului, dar cei mai bogați în acești receptori sunt plămânii, rinichii, tubul digestiv și chiar este un receptor circulant prin sânge, așa că se poate declanșa și viremia, adică circulația virusului prin sânge. Stările astea sunt grave, de regulă, poate și critice. Pe lângă plămân pot fi afectate și alte organe direct de virus. Se poate ajunge la insuficiență renală, tubul digestiv se poate manifesta cu dureri abdominale, scaune diareice, și toate în final culminează cu decesul pacientului.
• Și față de gripă? Pentru că există și această părere că de fapt e o gripă mai puternică infecția cu acest virus. În ce fel se manifestă pacienții infectați cu Covid față de cei care au gripa sezonieră, în formă severă, și ajung la reanimare?
• Când pacienții gravi și critici ajung în reanimare, nu mai contează ce le provoacă această stare. Starea de șoc este la fel, și cel septic și cel hemodinamic și cel neurogen, și cel toxic. La un moment dat, când se rupe echilibrul organismului în întregime și mai multe organe și sisteme de organe nu-și mai pot îndeplini funcția, intervin alte cauze care duc la deces. Virusul provoacă o leziune extinsă a plămânului, el atât face, iar faptul că oxigenul nu mai ajunge în organism e o consecință.

„Cauza decesului este stopul cardio-respirator”

• Și practic cauza de deces care este? Ca tot spune lumea că nu scrie Covid pe certificatele de deces.
• Cauza este stopul cardio-respirator datorat lipsei de oxigen. Nicăieri, la nicio boală, nu se scrie virusul pe certificatul de deces.
• Au apărut puține imagini cu oameni din secțiile de reanimare, iar cei care neagă existența coronavirussului au spus că de fapt acei pacienți ar fi actori plătiți.
• Din păcate luni a pierdut bătălia mama unei colege de-a mele, la Bistrița Năsăud, și ea doctoriță. Să vedem ce actor a fost ea. Și a stat închisă în casă. O singură dată s-a întâlnit cu un vecin în fața blocului, el deja fiind infectat. A murit și vecinul, a murit și ea. Deci cam așa stau lucrurile. Atâta timp cât tu nu ești afectat direct de treaba asta, nu crezi.
• Asta este în regulă, fiecare are dreptul să creadă ce vrea. Ceea ce nu mi se pare în regulă este că există oameni care-i influențează și pe alții și-i determină să nu respecte nimic, și-i conving că virusul nu există, totul e o mare minciună și în spate sunt interese ascunse.
• Dacă acești oameni afirmă că în această conspirație participă practic tot corpul medical mondial și alte instituții, se înșeală grav. La noi primii pacienți s-au internat în jur de 23-25 martie, a fost cazul unui pacient plecat la Iași, după care ceilalți pacienți au rămas la noi o perioadă, iar când n-am mai putut să facem față numărului lor, au fost transferați iar la Iași. Un caz care a fost printre primele: un domn de 65 de ani, venit din zona rurală. Din 15 martie s-a străduit să nu intre în contact cu nimeni și a purtat mască, dar avea diabet zaharat și hipertensiune arterială. Nu știa de unde a luat acel virus, a ajuns la noi pentru că se sufoca, avea lipsă de oxigen și după câteva zile a fost intubat. Era un bărbat foarte voinic, înalt, avea vreo 100 de kilograme, și 1,90 înălțime, dar din păcate a pierdut lupta după aproape 3 săptămâni.
• În această perioadă, el a fost practic, inconștient?
• Da, pentru că este foarte greu să tolerezi procedeul ăsta de tratament, sonda de intubație și regimurile de ventilație care se impun și atunci pacientul este adormit medicamentos și în unele perioade se administrează și medicamente pentru relaxare musculaturii scheletice tocmai ca să nu se opună, să nu se lupte. Poziția pacientului se schimbă la două, trei ore, altfel riscăm să apară escare. În cazul infecției cu acest virus s-a observat că poziția pe burtă ajută să pătrundă mai bine aerul în plămâni. Pacientul suportă multe lucruri neplăcute, multe sonde – sonda de intubație, sonda urinară, sonda naso-gastrică, cateter venos central, cateter arterial, toate acestea fiind necesare pentru a-i monitoriza starea și a-i administra tratamentul. Și toate sunt dureroase, și toate sunt neplăcute. Dacă cineva crede că s-ar găsi oameni, chiar bine plătiți, să suporte toată treaba asta, timp de 15 zile, se înșeală.
• S-a întâmplat să-și și revină cineva după ce-a ajuns în fază foarte gravă?
• Am avut o pacientă, singura pe care mi-o aduc aminteo doamnă care a fost adormită și intubată în jur de 16 zile. Și și-a revenit, s-a făcut bine și a fost externată acum o săptămână. Dar au mai fost și alți pacienți, de care s-au îngrijit colegi de-ai mei.
• Și care a fost tratamentul care a funcționat?
• Ea a primit tratamentul, din păcate, cu câteva zile întârziere, fiindcă atunci rezultatele testelor veneau foarte greu, și de aceea tratamentul a început la câteva zile după ce era deja intubată. A primit Kaletra care se dă peste tot. La acel moment Plaquenil nu era în toată țara și oricum, ea depășise perioada de administrare a acestui medicament. Este foarte important ca tratamentul să fie administrat de la debutul simptomelor, atunci se obține cel mai bun rezultat.

A consemnat Cristina MIRCEA