Intervenție chirurgicală salvatoare la Spitalul Târgu Neamț, mulțumiri personalului medical

Să ai o altă problemă de sănătate decât infecția cu noul coronavirus, în plină stare de urgență, s-a dovedit a fi o chestiune complicată. Și tocmai ca să evite complicațiile și internarea în spital, în condițiile în care spitalul – indiferent de competență și profil – era considerat o zonă de risc, mulți oameni bolnavi au preferat să amâne orice intervenție medicală. Unul dintre acești oameni este Constantin Andraș, șeful pazei din cadrul Administrației Parcului Național Ceahlău. S-a concentrat pe aprovizionare și pe alte aspecte care să asigure supraviețuirea familiei, dar a devenit o urgență medicală și a ajuns într-un spital despre care nu știa că are secție de chirurgie.

”Odată cu declanșarea stării de urgență, ca orice om ce se vrea informat de pericolul ce ne pândește și de măsurile minime de siguranță ce se impun, ca impuls firesc dictat nu doar de rațiune, ci și de firescul instinct de conservare, am lăsat deoparte vechile subiecte ce-mi iroseau timpul petrecut online și m-am concentrat, ca tot omul, pe subiectul generat de noul virus”, povestește Constantin Andraș. ”Ghidându-mă după exemplele celor mulți, prima inițiativă în grija de a-mi conserva fizicul, ca și supraviețuirea familiei pentru un timp cât mai îndelungat a fost aceea de a cumpără drojdie. Au mai urmat și alte măsuri gospodărești, absurd induse online, pe care nu le mai amintesc, dar pe care mulți dintre voi le bănuiesc printr-o simplă aducere aminte a impulsului ce ne dicta să ne umplem coșurile în magazinele alimentare. După ce-am considerat că am luat toate măsurile ce-mi asigură supraviețuirea, mediul online mi-a arătat noi pericole, dintre care cel mai mare îl reprezintă faptul că SISTEMUL SANITAR DIN ROMÂNIA ESTE LA PĂMÂNT. Ce poți face în astfel de situație? Ai grijă de tine, amâni orice intervenție medicală care nu reprezintă o urgență și citești cât mai multe rugăciuni pentru boli. Toate informațiile venite din mediul online arătau clar că internarea într-un spital echivala cu infectarea cu noul virus, drumul spre spital fiind un drum fără întoarcere. Și dacă după cum se spune, “de ce nu ți-e frică nu scapi” , am reușit să fac o ocluzie intestinală, venită din senin, anume pentru a-mi testa neîncrederea în medicina românească în vreme de pandemie. După câteva zile în care am încercat fără succes automedicația, m-am prezentat, învins, la medicul de familie dr. NERINA RIVONA WYNDHRADNYK, care după binemeritata “urecheală” pentru întârzierea cu care m-am prezentat la cabinetul medical, a apelat 112 pentru transportul de urgență la spitalul din Târgu Neamț. Târgu Neamț? Da, Târgu Neamț, fiindcă spitalul din Piatra Neamț era cu probleme date de coronavirus. Drumul cu ambulanța spre spitalul respectiv mi se părea la fel de eficient ca o vizită la Cetatea Neamțului sau la casa memorială Ion Creagă. Știam că este un spital în Târgu Neamț, îl știam ca reper în sensul giratoriu pentru cei ce vor să ajungă la piață și atât. Nu știam că există secție de chirurgie aici. Odată debarcat din ambulanță și preluat de personalul spitalului, mi-am dat seama că nu am nimerit chiar greșit. Disciplina și buna organizare erau evidente. Am avut șansa să fiu examinat de medicul chirurg LUCACHI CAESAR care, între varianta rezolvării afecțiunii pe termen scurt, cu înlăturarea efectului și varianta intervenției chirurgicale, cu înlăturarea cauzei a ales-o pe a doua, cu profesionalism și dăruire. Pe perioada spitalizării, care a durat 12 zile, întregul personal al secției de chirurgie și-a arătat dragostea și responsabilitatea pentru munca prestată. Cu profund respect pentru tot personalul, țin să aduc mulțumiri deosebite d-nei asistente ALINA DARLOMAN.

Aș avea o mare rugăminte pentru toți cei care își exprimă păreri în mediul online: deschideți ochii asupra lucrurilor frumoase, nu vă otrăviți cu informații false. Ce să înțelegem prin “SISTEMUL SANITAR DIN ROMÂNIA ESTE LA PĂMÂNT?” Dacă vă lipsesc exemplele, analizați Spitalul din Târgu Neamț, vorbiți cu dr. Alexandru Pătrașcu managerul spitalului, vorbiți cu pacienții tratați acolo! Puțin optimism ne-ar prinde bine tuturor în aceste vremuri de încercare”. (M.N.)