Promoția din acest an a absolvenților de la Colegiul Național „Roman Vodă” a oferit trei șefi de promoție. La profilul real – științele naturii, doi absolvențiși colegi de clasă sunt la egalitate – Eliza Elena Donici și Rareș Marian Palaghia -, cu media generală 9,96. La profilul umanist-filologie șefă de promoție este Violeta Elena Coroiu, cu media generală 9,90.
Violeta Elena Coroiu a absolvit Școala Gimnazială Moldoveni cu 9,99 și la admitere a optat pentru profilul filologie, fiind admisă cu media 9,09. A fost constant cea mai bună și, la finalul clasei a XI-a, împreună cu Rareș Marian Palaghia, șeful de promoție de la Științele Naturii, au primit Cheia liceului.
Navetista olimpică
Pentru Violeta, învățarea este a doua natură. A studiat de la început singură, fără meditații. Acum, după Bacalaureat, pentru care s-a pregătit și mai intens, urmează admiterea la Litere (Iași). Concurența este strânsă, iar anul trecut linia pentru locurile de la buget s-a tras la 9,30. Și-a ales specializarea Limbi moderne aplicate, traducere și interpretare, unde se intră cu medii aproape de 10. Știe că va fi admisă la buget, indiferent câte locuri sunt, fiindcă a muncit pentru acel loc care este al ei.
Obișnuința de a învăța, în cazul Violetei, vine din singurul mod în care ea a înțeles că poate, doar prin ea însăși, să-și aleagă drumul în viață. În vara dinspre clasa a IV-a a rămas fără tată, iar mama ei, cu probleme de sănătate ireversibile, avea, ca și acum, o pensie infimă. S-au mutat amândouă de la Bacău, unde au locuit până la moartea tatălui, la Moldoveni, acasă la bunicii mamei. Au trebuit să se descurce din pensia mamei, de 60 de lei, din alocația ei – ajunsă, de la 42 lei la acea vreme, la 150 lei, plus pensiile de agricultori ale bunicilor, de nici 1.500 lei. La gimnaziu a fost relativ ușor, fiindcă a învățat în comună, la Moldoveni. A venit liceul și 4 ani de navetă zilnică. Inițial, din 160 lei abonamentul pe o lună, i se decontau 60 de lei. În ultimii doi ani, din 190 lei primea jumătate înapoi.
Pentru că familia nu i-a cerut niciodată decât să muncească, Violeta a învățat. „Universul cunoașterii prin lectură” – un concurs pentru elevii din rural – a fost prima olimpiadă la care a participat, în clasa a V-a. A obținut mențiune cu echipa, din care ea era cea mai mică. La olimpiada de franceză a participat din clasa a VII-a și până în clasa a XI-a, obținând constant mențiune la națională. În gimnaziu a mers în fiecare an la olimpiada de română și a câștigat mențiune la județeană. La fel, la matematică și fizică, într-a VI-a și a VII-a.
În liceu, s-a axat pe franceză și latină, s-a calificat la naționale, dar a trebuit să aleagă franceza, fiindcă se suprapuneau datele de organizare. Până în clasa a XI-a, când a putut merge la ambele și a câștigat mențiuni speciale. „Mai dificilă a fost pregătirea pentru latină. Era mult de învățat, traducerile erau grele, trebuia să stăpânești declinările, timpurile verbale sunt complexe. Erau cărți de citit, dar asta n-a fost o problemă pentru mine”.
„M-a ajutat Dumnezeu să am memorie foarte bună”
Rezultatele la învățătură i-au fost recompensate și financiar. A primit, în afară de bursa socială, de 180 lei pe lună, cât era în primii trei ani și de 220 lei în ultimul an de liceu, bursă de merit – 70 lei pe primul semestru din clasa a XI-a, în clasa a XII-a i s-au acordat 220 lei pe semestrul doi-și bursă de performanță în clasa a X-a, sub 100 lei pe primul semestru, ca recompensă pentru premiul al III-lea la Concursul național de latină „Certamen Ovidianum Ponticum”.Despre olimpiade, Violeta spune că sunt o provocare: „Este un mod de a ne depăși limitele și de a ne pregăti mai bine pentru provocările viitoare. Eu am și avut ocazia să călătoresc”.
Limba franceză este una dintre pasiunile ei și s-a calificat la olimpiada națională din clasa a VIII-a și până în clasa a XI-a, obținând mențiune specială. Istoria și latina sunt alte materii preferate, iar anul acesta ar fi participat la etapele naționale, dacă nu s-ar fi suspendat școala pe fondul coronavirusului. „M-a ajutat Dumnezeu să am o memorie foarte bună, mama îmi zice că ăsta e harul meu. Învățatul chiar nu a fost dificil, pentru mine. Mi-a plăcut de mică, deși mama îmi spunea că altă șansă nu am ca să ajung om mare. Primul cuvânt pe care l-am scris a fost numele meu. Mama m-a ajutat să învăț să citesc, îi ceream mereu să-mi arate literele. Cititul este pasiunea mea!Tata mă ajuta la matematică. Cred că rezultatele mele din școală sunt și darul meu pentru părinții mei, pentru mama mea, care a făcut și face sacrificii”.
Memoria a ajutat-o să se descurce singură și să fie cea mai bună. Chiar dacă nu toate materiile i-au plăcut, ca de pildă istoria, cu toți anii și evenimentele de reținut, sau geografia. Deși matematica și științele au atras-o mai mult, în gimnaziu și-a descoperit atracția către limbile moderne, oarecum „moștenită” de la mama ei. Profesoara de franceză Florentina Grecu a fost omul care i-a cultivat talentul: „Era o profesoară foarte exigentă, dar tocmai de asta am prins drag de franceză și nu mi se pare grea”.
„Un profesor bun trebuie să aibă simțul umorului și să fie exigent”
Viața Violetei a gravitat în jurul chestiunilor importante: familia ei și școala. Olimpiadele la care a participat i-au oferit nu doar o cale de a afla cât mai mult, ci și posibilitatea să călătorească. Naveta, însă, a făcut-o să nu poată participa la foarte multe proiecte extrașcolare, ceea ce i-a atras reproșuri din partea colegilor. Se trezea la 5:40 dimineața, la 6:20 avea microbuzul spre școală, iar, după ore, dacă nu prindea mașina de la ora 15:00, nu mai avea altă legătură timp de 3 ore și iarna nu e tocmai plăcut. A fost, însă, singurul aspect care a făcut-o să se simtă altfel.
A făcut şi voluntariat la Asociația „Mușatinii”, înființată de profesorul ei de istorie, Ovidiu Albert. Cu asociația a călătorit prin țară, a mers în prima și ultima ei tabără de elev, vara trecută. Tabăra de arheologie de la Nifon și cetatea Ibida (Tulcea) au fost experiențe memorabile, își amintește Violeta.
Singurul moment când a simțit nevoia să copie a fost în clasa a IX-a, la limba română: „Ni se preda foarte mult și nu aveam timp să învățăm, până la teste. Doamna profesoară avea un stil aparte de a preda, stătea la catedră și vorbea, noi scriam, iar la teste trebuie să reproducem o parte din ce preda. La teme ne zicea «faceți eseuri!». Am învățat, doar în primul an am avut media 8, fiindcă am chiulit o dată toată clasa și la ora următoare ne-a dat test. Abia din clasa a XI-a ni s-a schimbat profesorul și am reușit să aprofundăm operele. Mie mi-a plăcut româna din gimnaziu, am avut o profesoară foarte bună, un om cu un simț al umorului deosebit, știa să se apropie de elevi, dar exigentă”.
„Îmi place să descopăr oamenii”
Cariera de profesor o atrage, pentru că îi stă în fire să împărtășească. Crede că a fi dascăl înseamnă să ai talentul de a livra orice fel de informație: „Una din calități este adaptabilitatea. Mă refer inclusiv la școala online, deși nu este o metodă eficientă pentru învățământul nostru, la ora actuală. Cred că și capacitatea de a înțelege elevii și de a nu-i compara, fiindcă fiecare este unic în felul lui”. Nu crede în meditații, nu pentru că n-a avut resurse materiale, ci pentru că a avut profesori buni la școala de la țară unde a învățat. Dar și pentru că se consideră un om suficient de puternic: „Nu mi-a plăcut niciodată să cer ajutor altora. Mama mi-a spus că în viață nu voi fi mereu în postura să fiu pe cont propriu. Chiar dacă sunt mai individualistă, asta nu m-a împiedicat să am prieteni. Țin șiacum legătura cu cei care pe care i-am cunoscut la olimpiadele la care am participat”.
Dacă nu intră la Litere, următoarea opțiune este Jurnalism. „A fost una din primele mele opțiuni. Îmi place să cunosc oameni și să descopăr povești de viață, cum faceți dumneavoastră. Dar, toată lumea mi-a spus că oferă posibilități limitate ca și carieră. În schimb, Literele îmi oferă șansa să fiu profesor de engleză sau de franceză, dar aș putea lucra și într-o redacție”.
Cristina IORDACHE
