Admitere la liceu cu nota 10: Alissia Ștefania Trofin

Alissia Ştefania Trofin (Școala Gimnazială „Ieremia Irimescu” din Brusturi) şi Alex Ciprian Fechet (Școala Gimnazială din Barticești-Botești) au obținut nota 10 la admiterea la liceu. Performanța, care a mai fost realizată doar de doi elevi de la oraș, demontează mitul diferenței uriașe între predarea în urban și rural. Dialogul cu cei doi performeri ne-a lămurit cum stau lucrurile în realitate: pentru a reuși este nevoie de multe ore de studiu, de ambiția de a fi cel mai bun, de un mediu familial propice și de dascăli dedicați.

Alissia Ștefania Trofin: „Obiectivul meu este să fiu cea mai bună”

Emoțiile examenului au trecut și, din toamnă, Alissia va fi eleva Colegiului Național „Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț, la matematică-informatică. Deși se simte în elementul ei printre formule și probleme, nu este ferm convinsă că va urma o carieră în IT. Fizica și chimia sunt alte discipline pe care le-a înțeles și le-a învățat cu drag, este și meritul doamnelor profesoare, spune Alissia. Nu o sperie faptul că în liceu va avea și mai mult de învățat pentru că „eu așa sunt, trebuie să mă simt împlinită cu mine, să știu că am făcut tot ce mi-a stat în putință să ajung acolo unde vreau. Obiectivul meu este ca și în liceu să fiu cea mai bună”.

Nu este doar ambițioasă și perseverentă, ci și foarte responsabilă. Când vorbește despre cei 8 ani de școală, spune că a muncit mult, dar în același timp că nu ar schimba nimic: „Când am văzut 10 am trăit o emoție ce nu o pot exprima în cuvinte. Este un sentiment deosebit să fii cel mai bun! A fost multă muncă, au fost multe nopți nedormite, multe zile de lucrat, participări la olimpiade. Dar tot acest efort a meritat, fiindcă am vrut să fiu cea mai bună din toată zona. Mai dificil a fost la română, am fost ușor panicată, la început, fiindcă materia de examen era destul de multă. La geometrie problemele au fost puțin mai dificile, dar m-am descurcat. Acest lucru se datorează și profesorului meu de matematică, dl. Costache Stafie, directorul școlii, căruia îi mulțumesc. Încă din clasa a V-a, când a devenit profesorul meu, am văzut că suntem exact pe aceeași lungime de undă și m-a sprijinit în pregătirea pentru olimpiade. A fost ca un părinte, pentru mine. Cred că nu doar profesorul și pregătirea de la clasă contează, ci și pregătirea de acasă. A fost și puțin stresant – primul examen important din viața mea, profesorii se așteptau de la mine să obțin o notă mare. Am avut emoții destul de mari. Dar, acum sunt fericită”. Examen diferit de cele la care a mai fost, încă din clasa a IV-a: la județenele Olimpiadei Naționale de Matematică, la concursul național „Lumina Math” și la Olimpiada națională de matematică pentru elevii din rural „Și eu pot fi bun la mate” unde a obținut în doi ani mențiune.

În clasa Alissiei, media notelor la Evaluarea Națională este puțin peste 5. Crede că pentru rezultate notabile este nevoie de o bună educație în familie și de motivație: „Părinții mei nu m-au obligat niciodată să învăț. Mersul la olimpiade a fost strict dorința mea. E drept că am crescut într-o familie de cadre didactice – mama mea este învățătoare la Drăgănești, mătușa mea mi-a fost învățătoare, iar unchiul meu este învățător la școala din Dumbrava de Timișești. A fost un avantaj, dar și o presiune foarte mare.Cred că m-a ajutat și memoria vizuală, mi-am dezvoltat-o de mică, am început să citesc pe la 3-4 ani. Probabil că și moștenesc anumite talente. Despre colegii mei nu pot spune că au fost foarte slabi la învățătură. Chiar dacă nu reușeau să învețe, că aveau treabă acasă, erau cuminți și încercau să răspundă la ore, iar profesorii îi înțelegeau când aveau situații dificile acasă. Am fost o clasă unită.Sunt profesori buni în școala noastră, doar câțiva sunt din comună, restul fac naveta de la Târgu Neamț, din comunele învecinate, chiar și de la Piatra-Neamț am avut o profesoară. Eu cred că orice elev, chiar dacă este de la țară, poate să facă și performanță dacă asta își propune. Cred că ceea ce face diferența este cât de mult înveți acasă. Și motivația. Dacă pe elev nu-l atrage școala, dacă părinții nu-l îndrumă, dacă profesorul nu-l susține, el singur nu poate să lupte ca să se ridice”.

Alissia se consideră un copil obișnuit. Fiindcă tatăl muncește de câțiva ani în străinătate și vine de câteva ori pe an acasă, ea și mama ei, Laura, au făcut aproape totul împreună. Când nu citește cărți de criminalistică și psihologice, îngrijește florile din grădină și gătește. Dulciuri, mai ales, papanași cu gem și smântână – preferații mamei – și paste – mâncarea ei preferată și a tatălui ei. Fiindcă este microbistă, fan Steaua, când are timp se uită la meciuri, urmărește evoluția fotbaliștilor și a echipei preferate: „Am fost și la meciuri, pe stadion, aici, la noi, când jucau echipele locale. Dar, îmi doresc foarte mult să ajung la un meci al echipei mele Steaua, poate când vor juca undeva, în Moldova. Este și promisiunea tatălui meu că vom merge împreună la un meci al Stelei”.

Cristina IORDACHE