Puţini ştiu că la Târgu Neamţ, pe platforma fostei fabrici Volvatir, există de câţiva ani buni una dintre cele mai importante fabrici de articole din cauciuc din România. De fapt, fabrica IKOSAR din Târgu Neamţ este una dintre cele două cele mai mari fabrici de articole din cauciuc din ţară, cealaltă fiind Hartego de la Târgu Jiu. Administratorul fabricii, Constantin Sărmăşan, are acum în subordine peste 100 de angajaţi şi reuşeşte, prin forţe proprii şi capital 100% românesc, să facă performanţă. Articolele sale din cauciuc, benzi transportatoare, covoare din cauciuc, curele late de transmisie şi alte articole din cauciuc ajung în foarte multe ţări din Europa şi în multe întreprinderi din România. Totodată, puţini ştiu că, pe lângă faptul că oferă o pâine în fiecare seară la peste 100 de familii, fabrica IKOSAR este unul dintre principalii contribuabili la bugetul local şi cel de stat, prin taxe şi impozite.
„Mă simt legat de acest oraş şi de oamenii de aici”
– Cine este Constantin Sărmăşanu, pentru cei care poate nu vă cunosc?
Sunt născut în localitatea Timişeşti, în anul 1968 şi fac parte din generaţia decreţeilor. Provin dintr-o familie modestă, tatăl meu lucrând în construcţii, iar mama în cadrul C.A.P-ului. Suntem trei fraţi, trei băieţi în familie, eu fiind cel mijlociu. Studiile le-am început la şcoala din Timişeşti, apoi am terminat un liceu din Ploieşti. După liceu, m-am angajat şi am avut parte de o experienţă profesională ce mi-a fost de folos mult mai târziu, mai exact în întreprinderea pe care o conduc acum. Sunt căsătorit, chiar pe 1 iulie am făcut 25 de ani de când suntem o familie, avem un băiat de 24 de ani absolvent al Facultăţii de Mecanică Iaşi şi o fată de 22 de ani absolventă a ASE Bucureşti.
– Povestiţi-ne cum aţi început afacerea pe care o conduceţi acum?
Practic a fost o întâmplare. Am lucrat, până în anul 1993, în trei locuri. La o întreprindere de utilaj petrolier din Ploieşti, apoi la Uzina de Ţevi din Roman şi, timp de aproximativ un an de zile, la o firmă ce activa în domeniul prelucrării cauciucului. Acolo am dobândit ceva cunoştinţe în acest domeniu. Şi, după un timp, am considerat că poate fi pentru mine o oportunitate să-mi deschid o firmă. Dar, la acel moment, nu m-am gândit că afacerea va fi una de amploare. Pentru că, în acest moment, este o afacere de amploare. Firma am deschis-o în anul 1993 şi am pornit cu 3 angajaţi la început. Apoi, am avut un spaţiu închiriat, după care mi-am construit o mică făbricuţă în Timişeşti. Dar cum exista dorinţă de extindere, în anul 2008 am căutat un loc unde să ne relocăm făbricuţa din Timişeşti. Nu vă ascund faptul că iniţial am avut cumpărat un spaţiu pe fosta fabrică de zahăr din Paşcani, dar în acelaşi timp aveam discuţii să achiziţionez fostul spaţiu al fabricii Volvatir din Târgu Neamţ, unde de altfel activăm şi acum. Conjunctura a făcut ca în ultimul moment să ne decidem să rămânem la Târgu Neamţ, din mai multe motive, unele şi sentimentale. Mă simt legat de acest oraş şi de oamenii de aici. De altfel, majoritatea angajaţilor sunt din zona limitrofă oraşului, dar şi din oraş. Avem peste 100 de angajaţi. Funcţionăm pe circa 15.000 de mp spaţii de producţie, circa 5.000 de mp spaţii depozitare, facem export în majoritatea ţărilor europene, dar vindem şi la intern.
– Ce articole produce fabrica dv. şi la ce anume sunt întrebuinţate?
Principalele articole sunt benzile transportoare şi covoarele din cauciuc. Ele se folosesc în toate domeniile de activitate. Nu există domeniu de activitate unde astfel de produse să nu poată fi folosite. Se folosesc în domeniul construcţiilor, în agricultură, în silozuri de cereale, în fabrici de pâine, în minerit. Peste tot. Pot spune că produsele noastre sunt în anumite momente indispensabile, pentru buna funcţionare a celorlalte întreprinderi din ţară. Chiar în perioada pandemiei, deşi noi din motive sanitare a trebuit să reducem la jumătate norma de lucru, pentru a putea să distanţăm angajaţii, totuşi am avut foarte mult de lucru. Chiar am avut mai mult de lucru ca în alte perioade. Probabil că toţi ceilalţi care şi-au închis fabricile au ales ca, în această perioadă, să facă reparaţii şi investiţii în întreţinere. Asta ar fi explicaţia mea.
„Am simţit sprijin şi încurajare în orice situaţie, în relaţia cu administraţia locală”
– Astfel de fabrici, cum e a dv., mai există în zonă sau în ţară?
Se ştie că în România mai există un combinat singurul rămas din perioada comunistă. Fabrică cu tradiţie, una dintre cele şase care au existat în ţara noastră. Celelalte au dispărut. Nu e uşor în această afacere. Ea presupune multă muncă, multe cunoştinţe, trebuie să ai un capital uman pe care să te poţi baza. Întotdeauna am acordat importanţa cuvenită resursei umane. Vă pot spune că cel mai mare capital al nostru este capitalul uman. Am reuşit să închegăm o echipă tehnică, să punem la punct un laborator şi să creăm celelalte departamente care să facă activitatea firmei perfect funcţională. Echipa tehnică mi-am format-o prin cursuri de instruire efectuate la un institut din Bucureşti, apoi am trimis la o universitate din Cehia o echipă unde a făcut cursuri pentru a învăţa utilizarea echipamentelor de laborator, precum şi schimburi de experienţă la firme de profil din ţară şi străinătate. Avem capital privat 100% românesc.
– La început sau pe parcurs aţi primit facilităţi sau vreun sprijin de la statul român sau administraţia locală? Sau, altfel zis, aţi simţit că sunteţi sprijiniţi şi încurajaţi sau aţi simţit că vi se pun piedici?
În general am contat pe noi înşine. Am considerat că e suficient să ne facem treaba bine, să fim serioşi şi corecţi. Restul urmând să vină de la sine şi rezultatele nu au întârziat să apară. Avem o relaţie corectă şi instituţională cu statul român şi administraţia locală. Este adevărat că funcţionând într-un oraş unde infrastructura este bine pusă la punct noi ca firmă am putut creşte şi dezvolta. Da, am simţit sprijin şi încurajare în orice situaţie, în relaţia cu administraţia locală.
„Mediul de afaceri din România se confruntă cu lipsa resursei umane”
– Domnule Sărmăşanu, cum e să fii om de afaceri în România?
Eu am mulţi clienţi în ţări europene, ca Italia, Ungaria, Serbia, oameni de afaceri care au afaceri acolo şi cu care am stabilit relaţii de prietenie. Ne întâlnim şi mai împărtăşim experienţe. Aceleaşi probleme cu care ne confruntăm noi aici, se confruntă şi ei acolo, în general. Însă eu am o problemă cu care dânşii nu cred că se întâlnesc. Lipsa resursei umane. E foarte greu să găseşti oameni care să fie statornici, să-şi dorească să înveţe o meserie şi apoi să poţi conta pe ei. Domeniul nostru este un domeniu destul de tehnic şi cuprinde activităţi de bază, precum şi activităţi auxiliare, reparaţii, întreţinere, SDV-uri care presupune personal calificat. De aceea, pentru o retenţie cât mai mare a angajaţilor oferim, pe lângă salarii foarte bune, şi alte facilităţii, cum ar fi transportul gratuit, tichete de masă, condiţii de muncă şi mediu de lucru plăcut. În rest consider că a fi antreprenor în România nu e un statut de invidiat. Presupune sacrificii şi renunţări.
– Ce cifră de afaceri aveţi?
Pentru anul 2019, avem o cifră de afaceri în jurul a 17-18 milioane de lei.
– Din punctul de vedere al contribuţiilor la bugetul local şi de stat, cum vă situaţi?
Suntem unii dintre cei mai importanţi contribuabili din zonă la bugetul de stat.
„Cheia şi reţeta succesului este munca. Foarte multă muncă”
– Există vreo reţetă, vreo cheie a succesului în afaceri?
Da. Există. Muncă multă, implicare, calitatea produselor fabricate. Angajaţii competenţi. Delegare de atribuţii şi control. Responsabilizarea angajaţilor. Motivarea acestora. Sunt disciplinat şi consecvent.Toate acestea şi multe altele contribuie la succesul unei afaceri.
– Aţi fost tentat sau sunteţi tentat să cochetaţi cu politica? Presupun că vi s-a propus acest lucru.
Nu mă caracterizează. Atunci când vrei să faci ceva şi alegi să faci asta prin intermediul politicii trebuie să ai anumite abilităţi. Abilitatea unui politician este să aibă răbdare. În urmă cu opt ani am fost consilier local la Timişeşti dar nu am rezistat mai mult de cinci luni. Mi se părea că lucrurile se mişcă extraordinar de greu, deciziile se iau foarte greu. Într-un cuvânt nu mă regăsesc în politică. Dar e bine ca acei oameni care au vocaţie şi aplecare spre politică, să facă politică.
„Este un mare câştig pentru Târgu Neamţ că are un primar ca Daniel Harpa”
– Dacă tot am ajuns la subiectul politică, v-aş întreba şi despre un consătean al dv., Daniel Harpa, actualul primar al oraşului Târgu Neamţ. Pe dânsul cum îl percepeţi din acest punct de vedere?
Domnul Harpa este perceput nu numai de mine, ci şi de toţi ceilalţi ca un om deosebit, cu mari calităţi umane. Este o persoană cu bun simţ, altruist şi un bun gospodar. Am copilărit împreună, am învăţat la aceeaşi şcoală, deci îl cunosc. Este capabil, lucru pe care l-a dovedit în cele două mandate de primar. Este un mare câştig pentru Târgu Neamţ că are un primar ca Daniel Harpa. Şi sunt foarte obiectiv când spun asta.
– Dacă, printr-o întâmplare, aţi ajunge ministrul Economiei, care ar fi primele măsuri pe care le-aţi lua în sprijinul mediului de afaceri din România? Cum ar trebui sprijinit în România un om de afaceri?
Aş propune legi de funcţionare şi conformare în ceea ce priveşte funcţionarea firmelor. Simple şi clare. De asemenea, aş propune legi stabile şi valabile pe termen lung. Cu siguranţă ar fi multe altele de făcut în sprijinul firmelor dar prefer să mă opresc aici cu exerciţiul de imaginaţie.
A consemnat Ciprian Traian STURZU
