Drumul Bicaz-Poiana Largului sau podul de capre al lui Păcală

Drumul Bicaz-Poiana Largului, cel mai ”dureros” traseu din județul Neamț, subiectul unui proiect de consolidare și reabilitare care ar trebui să fie finalizat în luna septembrie, arată ca podul de capre din povestea lui Păcală. Cu aceeași acuratețe cu care Păcală a așezat caprele popii, una cu spinarea în sus, următoarea cu burta în sus, ca să fie o călcătură tare și una moale, a lucrat și constructorul la DN. Diferența este că Aqua Parc Roznov a lucrat conform proiectului – un proiect care prevede consolidare și asfaltare strict în 73 de puncte, urmând ca într-un viitor incert să fie asfaltat tot tronsonul. Până atunci însă, cine vrea să ajungă la Bicaz pornind de la viaduct are nevoie de multă răbdare, pentru că parcurgerea celor 35 de kilometri pe care se lucrează durează în jur de două ore.

Turiști din toată țara, mașini puse la ”încercare”

Primul ”hop” după plecarea din Poiana Largului este la nici 200 de metri: o porțiune de drum în pantă, cu o baltă generoasă, plină de mâl, care descurajează mulți șoferi. Am asistat la o scenă elocventă: dintr-o mașină cu numere de Prahova au coborât 3 persoane, iar șoferul a întors, hotărât să meargă la Bicaz prin Târgu Neamț.

Traseul continuă cu succesiunile obișnuite între locurile prin care se poate circula decent, în măsura în care poate fi ”decent” un drum în lucru, și cele prin care abia se poate trece. În tot șantierul, spectaculoase sunt subtraversările, prin care apa rezultată din torenții de pe dealuri ajunge, pe sub șosea, în partea dinspre lac. Cine se lasă furat de peisaj, însă, riscă mult. Mai ales după o curbă, de la kilometrul 5, unde este o zonă în care s-a lăsat asfaltul și, fără niciun fel de presemnalizare, constructorul a montat niște balize. Dovadă că șoferii sunt surprinși de obstacolul neașteptat, imediat după curbă, sunt urmele de frânare accentuate de pe asfalt. La scurtă distanță de zona periculoasă se deschide o altă ”priveliște” care nu anunță imediata finalizare a lucrărilor: o apărare de mal, cu pietrele căzute sau date jos, în vreme ce apa captată de o țeavă, din pădure, se scurge exact pe porțiunea zidită cu piatră. Iar în punctul P9 – după cum este marcat cu vopsea pe o altă apărare de mal, s-a montat doar plasă, cu șufă, prinsă în niște piloni înfipți în stâncă. Și probabil asta este toată lucrarea.

O altă dovadă că mai este de lucru serios la drum sunt munții de piatră concasată (sute de tone) depozitați vizavi de biserica recent construită la intrarea în satul Chirițeni. De remarcat este că toată activitatea șantierului este observată de turiști din toată țara. Deși se află în stadiul în care încă pune la încercare rezistența autoturismelor, drumul este parcurs, zilnic, de mașini înmatriculate în Mureș, Bistrița Năsăud, Hunedoara, Iași, București, Argeș, Dâmbovița, Bacău, Brașov, Tulcea, Galați sau Constanța.

Singurul semafor de pe traseu e la kilometrul 10, iar primele puncte în care se lucrează sunt în Grozăvești. Chiar la intrarea în localitate, am întâlnit un utilaj care stropea drumul din pământ cu apă, iar în spatele lui două compactoare tasau solul, probabil pentru pregătirea terenului pentru stratul de rezistență.

Furnicar de peste 30 de muncitori la P22

La kilometrul 15, în punctul  P22, se lucrează la ambele benzi, fiind locul cu cea mai mare concentrație de muncitori – peste 30 -, implicați simultan în munca la suprafață și cea la o subtraversare de dimensiuni impresionante. Nu se poate trece de zona respectivă decât pe o bretea din pământ, folosită și de utilaje, așa că uneori șoferii sunt nevoiți să aștepte și câte 10-15 minute până li se face semn că-și pot continua deplasarea. Chiar dacă s-ar lucra 24 de ore din 24 doar la P22, complexitatea operațiunilor necesare până ce porțiunea respectivă să ajungă la stadiul de asfaltare se anunță de durată. De lucru mai este și la kilometrul 21, unde un excavator ”așeza” pietroaiele care vor constitui stratul de rezistență al drumului, dar sunt și puncte în care nu s-a făcut încă nimic, cum e cel unde sunt balizele sau un altul de la kilometrul 13.

După punctele în care muncitorii se străduiesc să termine cât mai repede, toate în Grozăvești și Buhalnița, până la baraj e liniște. Ba chiar în Potoci și în apropiere sunt câteva puncte în care s-a pus și asfaltul deja, și s-au trasat dungile de separare a sensurilor de mers. Trecerea de pe asfalt abia turnat pe porțiunile ”vechi” pline de denivelări, gropi și petice este o senzație din seria ”România, te iubesc!”. Nicio minte rațională nu poate înțelege de ce, dacă tot s-a făcut un proiect de consolidare și reabilitare, nu s-a prevăzut asfaltarea întregului tronson în același timp, nu cine știe când. Așa cum prevede proiectul actual, care este posibil – zice constructorul – să fie pus în operă în totalitate până la sfârșitul lunii septembrie, la final drumul va arăta, cum ziceam, exact ca podul de capre al lui Păcală. Și pentru că oamenii nu sunt de acord cu o astfel de ”realizare” deja au început să inițieze diverse petiții online, prin care cer autorităților să găsească o soluție pentru a turna covor asfaltic de la Bicaz la Poiana Largului și nu doar în cele 73 de puncte în care s-a lucrat sau încă se mai lucrează.

Cristina MIRCEA