Încă din primele zile ale lunii septembrie, oamenii de altădată începeau „să-și numere bobocii”, adică fiecare făcea inventarul roadelor câmpului. Prin unele sate, țăranii strigau: „În luna lui răpciuni/cad copiii pe tăciuni”. Zilele libere oferite oamenilor prin decretul dat de Mihail Comneanul în anul 1166, erau: 8, 14 și 26 septembrie. În anul 1786, Ghedeon Nichitici, episcopul Sibiului, în urma voinței împăratului Franz Iosef, reducea numărul zilelor în care nu se lucra doar la primele două dintre cele enumerate mai sus, adică de Sântă Măria Mică și de Ziua Crucii. Decretul lui Mihail Comneanul interzicea anumite munci, permitea altele, fără ale preciza. Ziua de 6 septembrie, când în Calendarul Creștin Ortodox este praznicul Minunii de la Colose a Sfântului Arhanghel Mihail, era menționată ca sărbătoare în care nu se lucra.
„Ciuda” începutului de Răpciune
În data de 6 septembrie, Calendarul creștin ortodox marchează sărbătoarea „Minunea Sfântului Arhanghel Mihail în Colose”. Acest miracol realizat de Sfântul Arhanghel Mihail, la rugăciunile Sfântului Arhip, amintește de miracolul despărțirii apelor realizat de Sfântul Proroc Moise. „Ciuda” era o zi cinstită de bărbații agricultori.
Miracolul s-a produs în Colose din Frigia, aproape de Ierapole. Acolo era o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, deasupra izvorului cu apă făcătoare de minuni. Nenumărați suferinzi primeau multe tămăduiri, chiar mai multe decât în scăldătoarea Siloamului, după cu amintește Tradiția. Sfântul Arhip, cel care a fost rugătorul realizării miracolului opririi apelor ce au fost deviate de către păgâni pentru a distruge Biserica cinstirii Sfântului Arhanghel Mihail, nu trebuie confundat cu Sfântul Apostol Arhip. Miracolul acesta s-a produs după aproximativ 100 de ani de la mucenicia Sfântului Apostol Arhip în cetatea Colose.
Tradiții și obicee de Ciuda Arhanghelului
Arhanghelul Mihail era cinstit de către bărbați la data de 6 septembrie. Atunci când creștinii serbau Minunea sau Ciuda Arhanghelului Mihail, bărbații îl cinsteau pe Sfântul Arhanghel Mihail. Îl considerau un agricultor exemplar, un fel de erou întemeietor ce a încercat și a reușit să îi scoată pe oameni de subputerea Satanei printr-o minune. Se spunea că Sfântul Arhanghel Mihail i-a slujit celui rău, cu jurământ, timp de un an. A reușit să are trei brazde deodată şi a semănat tot atâtea holde. Despre Sfântul Arhanghel Mihail se spunea că veghează începutul oricărei noi existențe. Femeile se rugau Sfântului Arhanghel Mihail, mai ales în timpul sarcinii și purtau iconițe cu acesta. Viitoarele mame se protejau astfel împotriva Avestiţei sau Samcei, una dintre cele mai primejdioase reprezentări diavolești, care fusese învinsă de Arhanghelul Mihail. Descântătoarele şi vracii îl recunoștea pe Arhanghel drept patron şi învățător al lor, întemeietor al practicilor de vindecare, de prelungire a vieţii şi de ușurare a morții.
Credințe pierdute de Ciuda Arhanghelului
În tradițiile românești, această zi purta numele de „Ciuda”. Era o zi sărbătorită de oameni, ca să nu cadă victime unor primejdii. Se credea că, dacă se bate cineva în această zi, va fi mânios tot anul. Prin unele sate se spunea că „Ciuda” e mai mult o sărbătoare femeiască, de frica certurilor și bătăilor din casă. Se apunea că de femeia n-o ține, bărbatul umblă înciudat tot anul. Femeile se fereau să coase în această zi ca să nu se întâmple ceva rău. Fiecare trebuia să se ferească de sfadă și de ceartă, pentru a nu fi mânios tot anul. Mulți de prin sate nu lucrau în ziua Ciudei, ca să nu se mânie. Se spunea că te poate prinde o mânie care te putea sufoca. Unii săteni țineau ziua pentru ca animalele lor să fie ferite de boli și năpaste.
Se ține pentru vârtej de vânt. Iar dacă doi oameni spuneau odată același cuvânt, se credea că crapă un drac de ciudă.
Sântămăria Mică
Nașterea Maicii Domnului este sărbătoarea femeii creștine, ocrotitoarea bătrânilor și mângâierea bolnavilor. Astăzi își serbează numele persoanele care poartă numele Sfintei Maria sau derivate ale acestuia.
În data de 8 septembrie, Calendarul creștin ortodox consemnează Nașterea Maicii Domnului. În Calendarul popular și cel religios, această zi era de mare însemnătate. Sântămaria Mică este primul mare praznic al anului bisericesc, care a debutat la 1 septembrie. Tradiția amintește că Părinții Sfintei Fecioare Maria, Sfinții Ioachim și Ana și-au dorit cu ardoare să aibă un copil. Ajunși la o vârstă înaintată, își pierduseră speranța că vor mai avea vreun copil. Vecinii lor, vechii evrei, îi disprețuiau pe cei fără copii, și le refuza jertfa adusă la templu. Sfântul Ioachim s-a retras în pustiu și s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu, timp de 40 de zile, pentru a-i dărui un copil. Sfânta Ana s-a rugat și ea cât soțul a fost plecat în pustie. Sfântul Ioachim a avut o revelație. A auzit Vocea Domnului care I-a spus că va avea o copilă. Aceasta va purta numele de Maria și va fi Mama lui Iisus Hristos, Mântuitorului Lumii. Sfânta Fecioară Maria a manifestat pe Pământ toate iubirilefrumoase și dumnezeiești. Sărbătoarea de încheiere a anotimpului cald, „zi de hotar pentru vară”, era socotită Naşterea Maicii Domnului, Sântămăria Mică sau Precista Mică – 8 septembrie. Odată cu schimbarea vremii, oamenii îşi schimbau ţinuta vestimentară: „A trecut Sântămăria, să lepădăm pălăria!”, iar păsările migratoare îşi încep călătoria spre alte tărâmuri mai calde, semn că vara s-a călătorit.
Tradiții de Sântămaria Mică
Femeile care nu pot avea copii se roagă în biserică Sfintei Fecioare Maria și Sfinților Ioachim și Ana ca să li se „dezlege pântecele”. Tradiția din străbuni ne învață că în această zi de mare sărbătoare să participăm la Sfânta Liturghie. Se fac milostenii la biserică, acestea fiind menite pentru sănătate și mântuire de cele rele. „Pomenile pentru vii” erau și sunt milostenii ample pentru sănătatea familiilor, pomenirea morţilor şi sfinţirea fructelor toamnei. Sântămaria Mică este o sărbătoare a bucuriei, a celebrării recoltei, a transformării naturii în cultură, căci fructele şi celelalte roade ale pământului s-au zămislit prin truda oamenilor. În Moldova este onomastica Mariilor, o zi de aniversare a celor vii, deoarece Sântămăria Mare (15 august, Adormirea Maicii Domnului) este destinată prinoaselor celor ce au trecut în lumeadrepţilor.
În Calendarul popular, de Sântămaria Mică se spunea că pleacă păsările călătoare spre țările calde și începe sezonului târgurilor și iarmaroacelor. Din bătrâni se spunea că, dacă între Sfânta Maria Mare (15 august) și Sfânta Maria Mică (8 septembrie) nu cade brumă, din această zi începe să cadă bruma, deci toamna intră în drepturile sale depline. În vechile calendare ale poporului român, Anul agricol și Anul Nou începeau la 9 martie, ziua fiind considerată și ca prag dintre iarnă și vară. Pragul dintre vară și iarnă se petrecea la echinocțiul de toamnă, care cădea la data de 8 septembrie, conform calendarului iulian. Sântămaria Mică era considerată și ca dată a semănatului și încolțitului grâului. La această dată începea coborârea oilor din munte.
În încheiere trebuie amintit și de 9 septembrie, ziua Circovilor Sf. Marii celei Mici în Calendarul popular și praznicul Sfinților și Drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana. În multe dintre comunitățile de altă dată, ziua Sfinților Părinți ai Sfintei Fecioare Maria era serbată cum se cuvine. Chiar dacă în gospodărie țăranii lucrau cele necesare, mulți dintre ei posteau în această zi, își lăsau timp necesar pentru a se odihni, pentru a discuta cu rudele și dădeau de pomană. Oamenii țineau această zi și pentru a fi feriți de loviturile negative ale soartei.
Mesagerul de Neamț urează tuturor celor care își serbează onomastica în ziua Nașterii Sfintei Fecioare Maria, să fie Înțelepți, Curajoși, Voioși și Binecuvântați! La mulți ani!
