De la testamentul administrativ al lui Ștefan la moștenirea lui Carabelea

Să pornim de la un fapt: avem la Piatra Neamț primarul ales cu cel mai mic procent de reprezentativitate din România, puțin peste 8%. Iar asta înseamnă un eșec pentru toți politicienii, atât cei care au câștigat alegerile, cât și pentru ceilalți. Misiunea lui Andrei Carabelea și a echipei sale va fi să demonstreze că, deși nu au convins în campanie, vor putea să se plieze pe interesul general al oamenilor din Piatra Neamț. Și asta rapid, cu măsuri simple și radicale, fără politicianisme ieftine sau vorbe frumos împachetate, dar fără conținut. Să arate, dacă tot au primit atâtea asigurări de sprijin guvernamental că pot depăși stadiul plății datoriilor și că pot trece la îmbunătățirea rapidă a serviciilor către populație.

Până atunci, trebuie să nu uităm de ce s-a ajuns ca municipiul Piatra Neamț să-și piardă statutul de Perlă a Moldovei, să devină un oraș murdar, trist, cu oameni dezinteresați de activitatea administrativă, care a devenit apanajul unor găști care au puit în toate instituțiile. Părinți, copii, nepoți, prieteni, au fost aduși la țâța bugetară și n-au de gând să renunțe la ea.

Este Andrei Carabelea cel care ar putea să schimbe aceste stări de fapt, având în vedere trecutul său și programul electoral prezentat? Cei mai mulți oameni spun că nu, dar să nu uităm că la fel de mulți au spus că nu are nici o șansă să câștige.

Umbra lui Ștefan la Piatra Neamț

Dacă lăsăm la o parte teama de a rosti adevărul, starea de astăzi a municipiului Piatra Neamț se datorează aproape în totalitate activității administrative a lui Gheorghe Ștefan și echipei de care s-a înconjurat. Pe vremea lui Ștefan s-a îndatorat orașul pentru investiții nefinalizate sau ratate, s-au făcut împrumuturile la bănci, s-a gajat cu veniturile orașului finanțarea prin credit bancar a telegondolei. Tot atunci a început jaful organizat prin societățile municipiului, pe vremea lui Rotaru se sifonau bani, dar fără a avea anvergura dată după 2007. A existat o schemă de devalizare a banilor publici pe care o cunoaște toată lumea și nimeni nu a avut curaj să vorbească public, cu amănunte, despre ea. Nici nu avea cine, pentru că Gheorghe Ștefan nu (mai) era un simplu primar, a ajuns o instituție, care punea apostila pe aproape orice în Neamț și în România, de la Transelectrica la contracte pentru partid, de la Microsoft la amenajarea muntelui Cozla, de la fotbal la parcările lui Claudiu Stafie, sau blocul Miuței din buricul târgului.

Culmea, în această campanie toată lumea s-a raportat la Gheorghe Ștefan, dar nimeni nu a spus asta. S-a vorbit mult despre implicarea sa în activitatea partidului lui Dan Voiculescu, s-a și bătut palma la un moment dat, Ștefan urmând să suporte costurile (evident prin interpuși) și să dea oamenii de pus pe listă. Din toată discuția de atunci a rămas doar propunerea inițială de președinte de filială, Laurențiu Dulamă-Amedeo, care însă a ales, cu voia mogulului bucureștean, tabăra lui Arsene. În campanie, Ștefan a ajutat cel puțin un candidat, dacă nu mai mulți, pentru că se știe că nu e bine să-ți pui ouăle într-un singur cuib. Oameni care au fost în echipa sa au invadat lista de candidați la Primăria Piatra Neamț, de la stânga la dreapta, fără să se mai revendice de la PDL: Dragoș Chitic, Ciprian Enache, Marius Irimia și, cu voia actualului primar, Andrei Carabelea! Că nu s-au ridicat la nivelul electoral al mentorului lor politic o demonstrează rezultatele.

Cine sunt vinovații pentru starea de fapt de la Piatra Neamț

Fără nici o îndoială, cei care au condus primăria în ultimele 4 mandate, fără nicio deosebire de partid! Am avut două mandate și ceva ale lui Gheorghe Ștefan, întrerupte de momentul arestării și apoi al executării pedepsei, apoi interimatul lui Dragoș Chitic și mandatul acestuia.

Pe timpul lui Ștefan s-au făcut datoriile mari și s-au tras tunurile care au dus la constituirea unei grupări foarte bine înfipte în banii orașului, care mai rezistă și acum, oameni care se sprijină unii pe alții și țin cu dinții de funcții și avantaje.

Pe timpul lui Chitic s-au plătit datorii și s-au dat tunuri mai mici, dar țintite clar. Activitatea societăților primăriei a fost scăpată de sub control, practic, toate cer bani și uită să mai dea socoteală. Nici nu poate fi altfel din moment ce ele au fost ”gajate” contra voturi în Consiliul Local unor partide sau persoane, după caz.

Privind retrospectiv lucrurile, revine obsedant întrebarea, cine sunt mai vinovați, cei doi primari- nota bene, să nu uităm, Chitic a fost vicele lui Ștefan, membrii consiliilor locale, secretarul care a contorsionat legea ca să fie pe placul primarului? Răspunsul este, fără nici o îndoială, toți la fel de tare!

Consilierii locali, care au reprezentat orașul în AGA societăților comerciale ale Consiliului Local (municipiului), societăți prin care s-au scurs banii în lucruri bune sau hoții, SUNT LA FEL DE VINOVAȚI CA ȘI CEI CARE AU PROMOVAT HOTĂRÂRILE DEZASTRUOASE CARE AU ÎNDATORAT ORAȘUL! Momiți cu funcții, cu spații comerciale pentru familie, cu sinecuri în primărie, în societăți, pentru rude, cu contracte atribuite indirect sau, pur și simplu, de frică, prostie ori din recunoștința de a fi în conducerea orașului doar pentru că au intrat pe-o listă, consilierii au votat și apoi au binemeritat. Este incredibil că, până acum, niciunul nu a fost chemat să răspundă pentru vreuna din hotărârile dezastruoase la care a contribuit prin vot. Toată lumea arată cu degetul spre Gheorghe Ștefan, dar nimeni nu vorbește despre cei care ridicau disciplinat mâna să voteze hotărâri ale Consiliului Local care îndatorau orașul sau care, cu foarte mult zel, puneau în aplicare respectivele hotărâri.

Concluzia este la vedere. Avem niște vinovați care se consideră fără vina, cu argumentul suprem: ”așa e politica!”

Găurile negre ale orașului

Este greu în două pagini de ziar să poți aminti toate afacerile care s-au dovedit a fi găuri negre pentru pietreni. Pe scurt, ele pot fi sintetizate în câteva rânduri: sistemul de termoficare s-a transformat în afacere privată; centralele inutile au fost vândute și, în loc, au fost cumpărate altele, la fel de inutile; spațiile comerciale au fost vândute acelorași profitori, copiilor lor, nepoților, nurorilor, nașilor sau cumetrilor: oamenii au văzut cum dispar spații verzi și apar buticuri; clanurile mafiote au penetrat sistemul și au înflorit, sub protecția unor politicieni și împreună cu aceștia; orașul rămâne fără terenuri măstăcănizate într-un malaxor al retrocedărilor perfect pus la punct.

Evident că o simplă enumerare nu este suficientă. Așa că, foarte pe scurt, câteva dintre afacerile care au îndatorat orașul și una care o face în continuare.

Perla Invest – societate în insolvență

A constituit raiul afacerilor necurate, începând cu construcția telegondolei, fără autorizații, în zonă protejată, la prețuri incredibile, CU ÎMPRUMUT DE LA BANCĂ ŞI GAJ PE ÎNCASĂRILE BUGETULUI LOCAL (vezi text în ziar)!

Personaje sinistre – precum Gabriel Muraru, Decebal Draghiș și șleahta de așa-ziși oameni de imagine – au îmbălsămat frumos tot felul de proiecte de promovare a turismului, pe bani mulți, finanțate de Perla Invest, pe de o parte și de Primăria Piatra Neamț, pe de altă parte. Pista de schi, terenurile de pe Cozla, date pentru un fictiv parc de distracții, terenurile din ștrand, spațiile din oraș și din ștrand, lucrările de mântuială, etc., toate au constituit surse de cheltuit banii orașului.

În ștrand, s-au vândut terenuri și spații apropiaților, noii proprietari aveau avantaje la plata energiei, când o plăteau, a utilităților, toate trecute în contul societății primăriei.

Zecile de majorări de capital social, făcute în condițiile în care erau datorii la bugetul local, au reprezentat modalitatea de finanțare a societății. La fel și RETURNĂRILE DE TVA, DIN CARE S-AU PUTUT DA SALARII REGEȘTI ȘI INDEMNIZAȚII PENTRU CONSILIERII LOCALI.

Împrumutul luat pentru telegondolă a blocat investițiile din oraș, pentru următorii ani.

CMI Urban – societate în insolvență

Dacă Perla Invest este raiul afacerilor necurate, cu CMI Urban se ajunge în iad. Ajunsă companie de investiții – discuția se duce tot în jurul returnărilor de TVA și a responsabilității directe a Primăriei -, prin ea s-au derulat anvelopările de blocuri, mansardări, investiții faraonice (teoretic pe Cozla, practic doar pe hârtie), etc. Totul pe foarte mulți bani. Anvelopările de blocuri au în spate firme de casă, contributoare sau nu la partid. Mansardările au costat, uneori, cât un bloc nou. Iar investiția de pe Cozla este un fiasco vizibil și de pe Lună, dar care a fost frumos îngropat de actuala conducere a primăriei.

Societatea are, ca obiect al muncii, administrarea piețelor din oraș; da, cele care arată dezastruos, cele în care plouă, cu tot cu cea mai mare, arsă într-un incendiu. Plus bazarul. Incendiul, mai mult decât suspect, de la Piața Centrală, a bucurat pe multă lume, care, în felul acesta, a răsuflat ușurată. Asigurarea a acoperit plata datoriilor mari și se părea că lucrurile vor merge înainte. Lovitura de teatru a fost dată de intrarea în insolvență a societății PENTRU DATORII LA BUGETUL LOCAL, în condițiile în care, în rest, marile datorii erau achitate!

Decizia lui Dragoș Chitic și a agamanilor nu are justificare, poate doar cea a fostului viceprimar și consilier local Vasile Ouatu, dispărut între timp dintre noi – ”Ca să ascundem urmele”, citește vânzările de spații comerciale subevaluate, majorările de capital social, etc.

Piața Centrală nouă a rămas aceeași cloacă a intereselor mărunte, plină de intermediari și șmenari, mizerabilă și fără să ofere servicii de calitate.

Salubritas

Este o enclavă, între societățile municipale, una în care se pompează bani mulți, dar cu discreție, și din care binemerită oameni care, din 2004 încoace, au știut să-și dirijeze devotamentul și loialitatea stăpânului. Cu o activitate ambiguă – de la gestionarea câinilor fără stăpân până la măturat și deszăpezit trotuarele și treptele din municipiu, de la administrarea gropii de gunoi ecologice (celula II) până la WC-urile publice din oraș -, Salubritas este o firmă din care câștigă doar directorii, agamanii și CA-ul, mai puțin cetățenii care ar trebui să aibă serviciile asigurate.

Publiserv

Are monopolul administrării și întreținerii străzilor din Piatra Neamț și nu ar fi trebuit să aibă niciodată probleme de funcționare, măcar din cauză că are front de lucru garantat. A intrat, totuși, în insolvență și a ieșit trei ani mai târziu, după un plan de reorganizare și un împrumut bancar. Aici este de verificat ce spații a avut, cine le-a evaluat, cine le-a cumpărat, cine a ghidonat insolvența. Mai ales că, până acum vreo doi ani, nimeni nu întreba nimic despre cheltuieli și calitatea lucrărilor. La capitolul ”devize” și ”verificări” reale nu intrăm în amănunte, că e tehnică treaba…

Este principalul agent electoral pentru toți primarii care se îndrăgostesc de utilajele și oamenii de la Publiserv în campanii, dovadă sunt fotografiile publicate cu aceștia.

Locativ Serv

Este o societate fără obiect de activitate real. Ceea ce prestează Locativ se poate face de un serviciu mult mai suplu din Primărie, eventual după reorganizarea celor actuale, pline de oameni aduși prin concursuri aranjate. Soluția desființării este cea mai la îndemână, cu beneficii clare pentru primărie.

Parking

O societate care măcar prestează un serviciu public. Are puțini angajați care lucrează efectiv, dar are mulți șefi, dacă ne referim și la mulți agamani, oameni în Consiliul de Administrație, cenzori. A fost gândită ca, în timp, să poată fi preluată de cineva apropiat sistemului.

Afacerea ”Fotbalul și investiția de la stadionul Ceahlăul”

În infrastructura de la stadion s-au investit bani cât să se construiască unul nou, iar totul s-a făcut într-un entuziasm unanim, ca pe vremea canalului Bumbești-Livezeni. Bani pentru dotări, bani pentru tribune, prețuri faraonice la toate, în baza unui contract care dădea stadionul pe mâna unei societăți care avea toate drepturile și niciun fel de obligație față de oraș. Nimeni nu s-a întrebat ce se întâmplă acolo cu spațiile, deși în contract era specificat acest lucru. Cât timp Ștefan a condus primăria din turnul de la stadion n-a îndrăznit nimeni nici măcar să se gândească la asta. Căderea lui Ștefan a însemnat și închiderea robinetului, iar clubul a început să nu-și mai respecte nici bruma de îndatoriri pe care o mai avea.

Primăria cu noul primar Dragoș Chitic, în ciuda scandalului imens al dublelor  decontări în care a fost prinsă pe post de victimă – deși, termenul mai corect este de complice -, nu a făcut pași pentru recuperarea banilor, în afara unor demersuri sterile, care au un singur scop, tergiversarea la nesfârșit a lucrurilor.

Pavelizarea orașului cu firme prietene și prețuri ca între frați

La Piatra Neamț, s-a renunțat la trotuare și s-a trecut la pavele. Legendele urbane vorbesc despre faptul că aproape toți cei care voiau niște bani obținuți ușor primeau contracte să pună pavele la prețuri incredibile. Filiera era simplă, totul se derula prin intermediul societății Publisev, care, apoi, căuta firme care să lucreze. Iar patronii firmelor, în marea lor majoritate, ajungeau la partid, cu cotizația la zi, cu rapiditate.

Vânzarea centralelor termice din oraș

Probabil cea mai rentabilă afacere pentru cei care au cumpărat respectivele clădiri, mai ales pentru cei care au luat spații în centrul orașului. Așa a apărut blocul de lângă Agenția de Mediu, despre care se spune că a fost construit cu mare ajutor la utilități de la societățile primăriei, iar beneficiarul pe hârtie al lucrării a fost societatea Stedax Internațional, condusă de un personaj cu legături strânse un timp la nivelul executivului municipal. Nu întâmplător, acolo au apărut apartamentele cumpărate cu banii din șpaga Microsoft, nu întâmplător acolo are spații cumpărate un fost secretar de stat.

Monopolul pe aprovizionarea societăților municipale

A fost, probabil, cea mai curată dintre operațiunile de devalizare a banilor publici. Așa s-a ajuns să existe furnizori preferați sau unici la Aqua Calor, apoi la Locato, apoi la Apa Serv, iar prețurile erau pe măsura concurenței. Iar dacă șeful societății cumpăra de la fosta sa firmă, dată pe moment prietenilor sau soției, era și mai simplu: actele se făceau seara, acasă, la un ceai sau la o cafea.

Afacerea ”locuințe pentru persoanele dezavantajate din Piatra Neamț”

A păpat banii pietrenilor și a prilejuit ”investiții” devastate aproape imediat de cei ajutați cu generozitate din bugetul local. De ani de zile, într-un acord care frizează bunul simț, s-a perpetuat așa-zisa întrajutorare cu casă, masă și ajutoare sociale ale respectivilor indivizi. S-au construit o mulțime de locuințe care s-au dat nu tinerilor ce nutreau speranța și, în vreme ce așteptau pe liste, ajungeau să depășească pragul de 35 de ani, ci persoanelor considerate defavorizate din municipiu. Așa s-au făcut (praf) blocurile D2 de pe Aleea Tiparului, 40 de pe Ulmilor, 8 de pe Siretului, H-urile din Speranța, F-urile tot de acolo, megainvestiția din strada Muncii, viluțele din Speranța și, de vreo doi ani, viluțele din Văleni.

Afacerea ”Piatra Neamț – oraș turistic”

A fost un aspirator de bani publici: studii de fezabilitate, festivaluri, concursuri, promoții, restaurante date gratis, cu chirii compensate la ordin, toate într-un delir investițional de la un buget deja îndatorat. Nimeni nu a făcut un calcul al banilor cheltuiți fără orizont și fără alt folos decât cel propriu, al inițiatorilor și organizatorilor. Pentru ”Zilele Orașului” se cheltuiau sume cu care se putea reface o creșă, de cele mai multe ori la prețuri subevaluate.

Ștrandul a fost dat pe mâna unor mici gheșeftari, care s-au dovedit mari bugetofagi, a căror singură grijă a fost să facă bani după ce primăria, cu suspectă generozitate, a făcut investiții.

Cum a câștigat legal E.ON Moldova 19.440.000 lei de la pietreni fără să presteze servicii

Primăria Piatra Neamț, condusă la acea vreme de Gheorghe Ștefan, prin Direcția Taxe și Impozite, a pus în aplicare o hotărâre a Consiliului Local, în baza căreia E.ON Moldova, la vremea aceea structurată pe două paliere – gaz și energie electrică – a plătit pentru țevi, conducte de gaz și stâlpi o taxă care, culmea, acum este valabilă la nivelul întregii țări.

Potrivit unor declarații actuale, ar fi vorba de aproximativ 33 de milioane RON (330 miliarde lei vechi), o sumă considerabilă la nivelul municipiului. Banii au fost încasați direct din conturile companiei!

E.ON a început demersurile pentru recuperarea banilor în instanță. Compania a câștigat și au apărut penalități, cheltuieli de executare, etc., care s-au ridicat, spunea viceprimarul de la acea vreme, la un total de 56 de milioane noi, adică peste 12,5 milioane de euro!!!

Obligația lui Carabelea

Dacă vrea să fie credibil și să nu fie considerat doar un nepot al fostului primar, Andrei Carabelea trebuie, pe lângă programul de dezvoltare pe care l-a propus sau îl face acum, să facă lumină în aceste lucruri. Să recupereze banii de la cei vinovați, unde se mai poate și să-i arate cu degetul pe cei care au scăpat cu conturile intacte. Doar așa se va putea face orașul bine și trebuie să facă asta, chiar dacă va da în documentele de la primărie peste colegi de partid, mai vechi sau mai noi.

Iar transparența atât de mult clamată în campanie de aici ar trebui să înceapă. Primul test pe care va trebui să-l treacă, el și partidul, va fi cel al numirilor la societățile primăriei. Dacă vor rămâne doar locuri pentru plasat prietenii și clientela politică, la viitoarele alegeri vom avea primar ales de 5%, nu de 8%!

Valentin BĂLĂNESCU