GARA VECHE, cartierul contrastelor din Piatra-Neamț. Opulență, sărăcie, manele și lume bună

Gara Veche, unul dintre cele mai ”exotice” cartiere din Piatra-Neamț, străbătut de o rețea de străzi paralele, cu nume de cursuri de apă și de localități, este un spațiu al contrastelor evidente, care-i dau un aer ”cosmopolit” și original. Există case de oameni gospodari și bine situați social, în vecinătatea unor zone populate de țigani foarte săraci care, la rându-le, au drept vecini țigani înstăriți, cu vile din beton, sticlă și inox și cu garduri ”personalizate” – au inițialele aurite, fixate în modelele florale care decorează limita proprietății. Faptul că un astfel de gard este exact vizavi de o fostă stație de betoane, părăsită de mulți ani de zile și cu un aspect corespunzător statutului – bălării cât gardul

din blocuri de beton și o sumedenie de gunoaie depozitate într-o clădire din care a rămas doar scheletul, nu face decât să ilustreze, și mai clar, contrastele prezente, de altfel la tot pasul. Până și asfaltul proaspăt turnat este contrastat de gurile de canal, rămase la nivelul anterior lucrării și transformate în pubele ad-hoc, precum și de trotuarele năpădite de buruieni încâlcite în sticle de plastic și doze de bere.

”Vila Maria” și podețul de secol XXI

Chiar la una din intrările principale în cartier dinspre strada Izvoare, la intersecția străzilor Dunării și Prieteniei, se află o casă părăsită, fără gard, al cărei proprietar e plecat prin Spania de vreo câțiva ani. Vecinii au numit imobilul ”Vila Maria”, iar cineva a pus totuși stăpânire pe o cameră în care intră prin locul în care a fost fereastra, și-și lasă, civilizat, încălțările afară. Imaginea unei curți neîngrijite de ani de zile și a unei case care stă să cadă și care adună tot felul de indivizi suspecți, în parteneriat cu niște câini vagabonzi, nu este tocmai vecinătatea pe care și-o dorește un om care vrea să doarmă liniștit.

În capătul unei străzi paralele, Banatului pe numele ei, există un podeț metalic absolut demn de secolul XXI, care dă într-un fel de culoar de trecere spre strada Zefirului. Pârâul Potocina, peste care trece puntea, le face surprize localnicilor la fiecare ploaie mai serioasă. Ca să evite inundațiile, oamenii au ”înălțat” malul cu niște saci plini cu nisip, dar și așa apa trece, nu respectă culoarul și se revarsă prin curți și grădini și inundă beciurile.

”Probleme am avut în fiecare an și nu se face nimic”, ne spune o bătrână care locuiește în cartier din 1972. ”Intră apa prin beciuri, prin curți, și prin case câteodată când vine mai mare. Eu am noroc că e temelia înaltă, dar nu toți vecinii și-au făcut casele așa. Nici nu mai cred că o să ne bage cineva în seamă să facă niște lucrări cum trebuie, să ne scape de inundații. Uitați-vă cum au turnat asfaltul de vreo 2 ani și pe urmă au spart să pună canalizarea. Lucruri fără cap. Iar capacele de canal nu le-au ridicat. Așa se face treabă în țara asta. Fără cap. Oamenii trebuie să se descurce cum pot”.

”N-am pensie, n-am alocație, n-am nimic, am numai 200 de milioane amendă”

Pe strada Siretului, unde este binecunoscutul bloc 18 – destinație constantă pentru raziile poliției de acum câțiva ani, peisajul s-a schimbat complet. Imobilul a fost renovat și arată total diferit față de vremurile în care nu avea ferestre, era mizerabil și locuit de o anumită categorie de indivizi. Și strada Trotuș și-a schimbat aspectul. Pe terenul viran de lângă Școala nr. 9 s-a construit o biserică impunătoare, cu o casă parohială pe măsură. Demisolul lăcașului de cult este dotat cu gratii, semn că siguranța este o preocupare, indiferent de ”rangul” imobilului. De altfel, pe foarte multe porți există avertismente care anunță că proprietatea este păzită fie de un câine rău, fie de un sistem

de alarmă. Doar pe gardul terenului de sport al școlii avertismentul este de alt gen și previne copiii că accesul în incintă nu este permis după orele de curs, în caz contrar aplicându-se amenzi între 500 și 1.500 de lei.

Revenind la curtea bisericii, trebuie precizat că se remarcă preocuparea și pentru un alt tip de siguranță. În afară de afișele prin care enoriașii sunt sfătuiți să păstreze distanța, există săpun lichid și un prosop legat de pompă cu o panglică roșie. La mică distanță de biserică este un alt exemplu al contradicțiilor extreme de cartier: o zonă locuită de romi.

Unii au simțul umorului involuntar bine dezvoltat și și-au făcut niște garduri cu design unic, și-au colorat porțile la ”mare artă” sau și-au decorat casele în stil unic. ”Fabuloasă” este o locuință acoperită cu carton asfaltat, cu pereții verzi tapetați cu afișe și ”îmbogățiți” cu 3 căști de protecție pentru amatorii de deplasări pe două roți și cu un anunț gastronomic care ne place să credem că descrie preferințele proprietarilor și nu este o invitație pentru nimeni: ”Specialitatea casei, zilnic păstrăv”. 

Romii erau, cu toții, în stradă, unde de altfel se desfășoară mare parte din viața lor. Discutau despre politică, în ultima zi de campanie electorală, când am făcut noi documentarea, uitându-se cu drag la un zid din beton pe care erau lipite câteva afișe cu Dragoș Chitic. ”Ne-a turnat străzi, ne-a făcut condiții. Umblau copiii prin nisip, prin pietre, se duceau murdari la școală. Aici la numărul 9, nu departe, dar până ajungeau, erau negri. Pinalti nici nu ne primea în audiență. La domnul Chitic n-am fost, că n-am avut probleme”, ne spune un bărbat care nu și-a ascuns intenția de vot. Îl secondează o femeie, care strivește, cu talpa pantofului, o broșură cu Răzvan Cuc, spunând hotărât: ”Noi nu votăm cu ăsta, votăm cu primarul nostru!”. A fost apostrofată imediat de o altă femeie, mai în vârstă, care s-a plâns că a adunat foarte multe amenzi, nu le-a putut plăti și riscă să rămână fără casă: ”N-am pensie, n-am alocație, n-am nimic, am numai 200 de milioane amendă. M-a prins la fier vechi, pe la tomberoane, la gunoi, și tot mi-a dat amenzi. Am vorbit cu domnul primar că nu pot plăti impozitul pe casă din cauza asta și să facă ceva, să nu rămân pe drum”.

”Au turnat asfalt anul acesta, dar trotuarele sunt sparte de când s-a tras gazul”

Strada Olteniei deschide deja zona economică. Exceptând fosta fabrică de bere Cozla, care totuși este asigurată cu sistem de alarmă și nu poate intra oricine, restul firmelor arată decent spre elegant, iar strada este proaspăt asfaltată. Cu aceleași ”mici” probleme ca aproape peste tot prin oraș.

”Au turnat asfalt anul acesta, dar trotuarele nu sunt făcute. Au fost cândva, acum mulți ani, dar le-au spart când au tras gazul și nu le-au mai asfaltat. Acum, dacă s-a făcut strada, ar trebui să ridice canalele mai întâi, dar să vedem. În rest, n-am plângeri, condiții avem, utilități sunt, vin săptămânal oamenii și ridică gunoiul. Țiganii nu sunt chiar răi. Mai fac scandaluri și pun manele la maxim. E deranjant, dar e bine că nu fură”, ne-a spus o femeie care locuiește, din 1972, exact peste drum de fosta fabrică de bere.

Șirul de firme de pe strada care duce spre cartierul Ciritei, se încheie cu o societate de dezmembrări auto – orientată spre un spațiu mai retras, nu în inima cartierului unde sunt teancuri de parbrize pe marginea străzii, lângă multe mașini epavă care-și așteaptă rândul. Și exact lângă gardul ultimei societăți din cartier se desfășoară albia Potocinei, complet ocupată de vegetație, cu un fir de apă greu de intuit în această perioadă secetoasă a anului. Acel fir de apă care, la o ploaie mai serioasă, inundă curți, grădini și beciuri.

Pentru cine nu cunoaște cartierul și vrea să-și facă o imagine despre cartierul Gara Veche este suficient să treacă pe lângă monumentul ridicat în cinstea eroilor din cele două războaie mondiale, de pe strada Râmnic. Lângă soclul cu inscripții – o coroană kitch, cu flori din plastic, iar la baza monumentului – o gura de canal,al cărei capac din ”fer” este protejat cu o dală din beton. Antifurt!

Cristina MIRCEA