În acest moment, sunt cunoscute aproape toate amănuntele tragediei de la Piatra Neamț. Sunt cunoscute numele victimelor, s-a stat de vorbă cu familiile, s-au întors pe toate fețele declarațiile celor implicați într-un fel în desfășurarea evenimentelor care s-au soldat cu catastrofa de la Piatra Neamț. Procuratura face cercetări, autoritățile încercă să afle cauza declanșării incendiului care a dus la moartea a 10 oameni și la rănirea mai multor cadre medicale. Medicul Cătălin Denciu, cel care a încercat să oprească focul, a suferit arsuri grave și este internat într-un spital din Belgia, în România neexistând, nici la 5 ani după o altă tragedie, cea de la clubul Colectiv, un spital pentru marii arși dotat și cu personal care să știe să folosească aceste dotări.
Dincolo de frustrarea nemțenilor, de sentimentul de neputință și de dorința ca vinovații să fie pedepsiți, există părerea unanimă că ceea ce s-a întâmplat acum vine ca urmare a unui cumul de factori care rezidă în trecutul administrativ, recent sau mai îndepărtat. Opinia publică națională descoperă cu stupoare că, de la începutul anului, la Spitalul din Piatra Neamț s-au perindat opt manageri. Șase dintre ei au fost numiți de Ionel Arsene (Codruț Munteanu, Alexandru Juncu, Toader Mocanu, Florin Apostoaie, Silviu Verzea și Lucian Micu), iar doi de către ministrul Nelu Tătaru, în perioada stării de urgență (Daniela Marcoci și Marius Ghineț). Indiferent de explicații, fenomenul are la bază dorința factorului politic de a avea la îndemână, ca suport electoral, cea mai mare unitate spitalicească din județ, cu peste 1.600 de angajați. De aici mai departe se ajunge la tot ce înseamnă mize financiare: contracte de aprovizionare, pe sume uriașe, contracte de reparații, contracte de mentenanță și, nu trebuie omis, posibilitatea politicului de a plasa oameni într-un serviciu bine plătit. Așa a ajuns Lucian Micu manager, după ce nu a mai putut fi primar. Așa a ajuns Victor Marghidan, fostul lider al consilierilor PSD din Consiliul Local Piatra Neamț jurist în spital. Și mulți alții.
Spitalul suferințelor noastre și al neputinței lor
Un spital județean de urgență ar trebui să fie un reper. Vrând-nevrând, el este o carte de vizită, care poate – sau nu – să ofere certificatul de membru în lumea civilizată. Din 1996 încoace, toți cei care au condus județul s-au bătut cu pumnii în piept când a venit vorba de sănătate și de Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț. Nu a existat campanie electorală în care să nu fie făcute promisiuni faraonice despre investiții, spitale noi, condiții ultra-mega-zbenga pentru tot poporul plătitor de contribuții la sănătate și posibilitatea de a trata orice la Piatra Neamț. Ni s-au vânturat povești despre un spital nou la ieșirea spre Roman, despre o clinică de oncologie pe Cârloman, despre un spital nou în curtea spitalului actual, dar și o clinică de oncologie cu ciclotron de tip PSD. Plus o modernizare radicală la UPU, necesară și dorită de toată lumea, dar împotmolită, ca de obicei, în perioada ultimelor interimate de la Spital.
Realitatea este alta și e cruntă. Dând deoparte oamenii care își fac treaba cu devotament – mult timp doar cu devotament – Spitalul Județean a devenit un ghem al intereselor de tot felul, pentru politicieni, pentru cei care-l conduc, pentru cei care se ocupă cu aprovizionarea, pentru cei care, din umbră, girează investițiile. Iar o mână de șmecheri au transformat părți din spital în SRL-uri speciale, în care baza materială a instituției e folosită în interes propriu. Exact de la acești șmecheri pornesc toate nenorocirile. În acest sistem, singurii care pierd sunt pacienții. Politicienii își impun voința în funcția de poziția pe care o au, la putere sau în opoziție, fac regulile, iar managerii joacă după ele, nu după cele ale managementului sanitar.
Dacă adăugăm la toate acestea și starea de uzură fizică a spitalului, decalajul enorm în privința dotărilor de ultimă generație față de ceea ce există în majoritatea țărilor europene, care generează un decalaj de pregătire a medicilor pentru munca pe aparatură nouă și performantă, tabloul începe să fie complet. Să nu uităm nici de faptul că este nevoie în spital de mult mai mulți medicii, dar și că mulți dintre cei care activează în spital sunt angajați pe mai multe fronturi, în cabinete și/sau clinici private, pentru completarea veniturilor.
Spitalul Județean: laboratorul afacerilor necurate
„Mesagerul de Neamț” scrie de la primele sale numere despre afacerile necurate din spital. Toate, girate de Consiliul Județean Neamț și de directorii numiți acolo, fără să se țină cont de alte criterii decât cele de obediență politică. Cu puține excepții, cei numiți nu au putut să-și ducă mandatul până la capăt, deoarece obiectivele erau pe termen scurt. În primul rând cele personale. Celelalte nu prea contau.
Parcurgerea listei directorilor de la spital, alții decât cei din ultimul an, relevă legături dintre manageri și factorul politic sau administrativ de decizie.
Prin 2010 era numită director la spital Gabriela Valeria Zamfir, o apropiată de actualul secretar al județului, Daniela Soroceanu. Concursul a fost dispus de Vasile Pruteanu, declarat de ANI în conflict de interese penal, șef de comisie este teleportat Valerică Frățilă, și el declarat incompatibil pe funcție, dar repoziționat de la Consiliul Județean ca președinte la Casa de Asigurări de Sănătate. Unde lucra până la concurs doamna Zamfir? La Casa de Asigurări, ca șefă la Achiziții!
Un alt exemplu: Lucian Ciubotaru. Ajunge consilier pe probleme de sănătate al aceluiași președinte Vasile Pruteanu, după care este trimis în luptă la spital. Personajul venea pe o filieră verificată. Fratele său era ginerele unuia dintre oamenii de casă ai lui Gheorghe Ștefan , stăpânul de necontestat al județului, dr. Valeriu Andrița, cel care era prin toate organismele de conducere din sănătate și i se părea normal să conducă, în familie, spitalul. Evident că în momentul numirii nu au contat decât aceste relații, nu și competențele (unele reale) ale celui care a preluat conducerea spitalului.
Sunt doar două exemple despre mecanismele subterane pe baza cărora se promovau oamenii la conducerea spitalului, care n-au dispărut nici acum. Aceste mecanisme au fost preluate creator de cei din PSD după ce au preluat Consiliul Județean după moartea lui Culiță Tărâță. Primele mișcări au vizat spitalul unde manager era dr. Ioan Lazăr, care a fost executat rapid pentru a face loc oamenilor coordonați de Dan Vasile Constantin, dornic de revanșă după aproape 3 ani de luptă sterilă de blocare a oricărei inițiative la spital.
Din 2015 numele acestuia este legat direct de tot ce s-a întâmplat în spital. A făcut de toate, concursuri, plângeri, s-a implicat în lucrările de investiții, dar de fiecare dată având oameni de paie pe care să-i mânuiască. Când unul nu răspundea la comenzi îl executa rapid. Așa s-a întâmplat și cu Codruț Munteanu, venit ca manager de la primul spital privat din România, care a fost pur și simplu umilit și obligat să renunțe la funcție. S-a ajuns până acolo încât situațiile cerute de acesta compartimentului economic sau cele de la Resurse Umane îi erau refuzate, fără motiv. I s-a blocat dreptul de a opera, pe motive puerile, nu a beneficiat mult timp de locuință, a fost ”lucrat” la salariu, toate pentru că încerca să ocolească influența lui Dan Vasile Constantin.
„Mesagerul de Neamț” încearcă în acest număr să readucă în atenția opiniei publice câteva dintre cele mai importante scandaluri generate de un management aservit la spitalul din Piatra Neamț. Scopul este de a demonstra că o politică a improvizațiilor de toate felurile, de la numirea managerilor la selectarea și promovarea personalului medical, de la investiții făcute pe prețuri mari, dar cu materiale cât mai ieftine, este cauza tuturor relelor din spital. Incendiul soldat cu 10 morți nu este decât o consecință venită firesc și pentru care sunt vinovați toți cei care au știut ce se întâmplă și au tăcut.
Valentin BĂLĂNESCU
Text publicat în Mesagerul de Neamț, 19/25 noiembrie 2020
