„Învăţământul mecanic este cel general în şcolile noastre, în vreme ce lipsa de cunoștințe pedagogice e de asemenea generală” – Mihai Eminescu, 1875.
„Astăzi, profesorii sunt tobă de pedagogie, conform numărului astronomic de diplome de pedagogie eliberate în România după 1989, dar învățământul este tot «mecanic»” – Profesor anonim
Există în acest moment părerea unanimă că sunt probleme majore în susținerea unui învățământ performant în online, deoarece nu există partea de dotare în școli și dascălii nu sunt instruiți în acest sens. Acest articol se dorește un demers care să demonteze aceste neadevăruri și care să demonstreze, fie și parțial, că s-au investit bani pentru așa ceva și că personalul didactic a fost instruit din timp.
Istoria eforturilor digitalizării românești
– În 2001 este anunțat și implementat Sistemul Educaţional Informatizat (SEI), un proiect ambiţios, iniţiat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării. A fost integrat ca o componentă cheie în cadrul reformei educaţionale din România. Proiectul se focusează pe educaţia digitală a populaţiei, în special a populaţiei tinere, precum şi pe introducerea şi adoptarea tehnologiei informaţiei în educaţie, ca suport în procesul de predare/învăţare şi a activităţilor de management educaţional.
– Programul este implementat de un parteneriat public-privat. Principalele companii implicate în implementarea SEI sunt SIVECO România, HP şi IBM. Și, de aici, începe, procesul de de-digitalizare a învățământului românesc. Vom vedea de ce.
– În perioada 2005-2009 este implementat sistemul AEL. În această etapă, în majoritatea școlilor românești a fost instalată o rețea de calculatoare conectată la internet, pe care operau softuri educaționale, realizate de SIVECO.
– Este anunțată, cu surle, trâmbițe și, evident, pe bani buni, instruirea a 141.750 profesori şi administratori de sistem, pentru integrarea resurselor TIC în educație. Unde sunt aceștia acum, la vreme de pandemie? O ipoteză ar fi că au ieșit la pensie din 2009 până acum. O alta, mai aproape de realitate, cursurile s-au făcut, în proporție covârșitoare… virtual. Și că diplomele acordate la final erau mai importante pentru cei care au implementat programul, fiind necesare la decontare, dar și pentru beneficiari, care mai adăugau una la dosarul personal.
Superstițiile digitalizării educației din România
Obiectivul principal al proiectului Sistemului Educațional Informatizat a fost acela de a oferi acces egal tuturor elevilor şi profesorilor din învăţământul pre-universitar la instrumente moderne de predare/învăţare. În realitate, în afara liceelor cu profil informatic, foarte puțini profesori au utilizat acest sistem. Motivul? Lipsa pregătirii personalului didactic în domeniul AEL. Cei pregătiți să creeze lecții/teste AEL au încetat după scurt timp, deoarece timpul alocat unei lecții/test era foarte mare. Era mult mai simplu să realizezi un PowerPoint și să-l proiectezi cu videoproiectorul pe perete. Iar motivația cadrelor didactice era inexistentă. Argumentul simplu: profesorii români aveau cea mai slabă bază salarială din UE, urmați de cei bulgari. Datele erau publicate oficial în raportul 2015-2016 privind salariile profesorilor în Europa, prezentat de Comisia Europeană.
Magia (ne)funcționării calculatoarelor și rețelelor AEL
În mandatele lui Cristian Adomniței, Ecaterina Andronescu şi Daniel Funeriu au fost închise 1.781 de şcoli și au fost comasate 1.534 de şcoli. Raportat la miniștrii, apare următoarea numărătoare per ministru: Cristian Adomniţei: 76 comasări în 2007 și 2008. Ecaterina Andronescu: 427 de comasări în 2009 și 2012. Daniel Funeriu: 1.031 de comasări în 2010 și 2011. Pe timpul domnului Adomniței, în 2008, eram anunțați victorios, că ”peste 10.000 de şcoli din România au fost echipate cu laboratoare AEL”. De asemnea, erau dotate peste 15.000 laboratoare IT cu tehnologii de vârf: 192.000 desktop-uri şi laptop-uri livrate în şcoli. Peste 2.000 de şcoli şi licee conectate la Internet. Nu putem spune decât un sincer bravo!
În mare, de atunci problema era rezolvată la nivel de dotare, după ce la nivel de pregătire a personalului erau instruiți 141.750 profesori şi administratori de sistem! Ca să păstrăm linia pozitivă a articolului, cu siguranță că au fost dotate atâtea școli câte sunt pe hârtie. Cu siguranță se va spune că acolo unde școlile s-au comasat AEL a fost reinstalat. De către cine? Nimeni nu prezintă o statistică a numărului informaticienilor din școli. Pentru că nu prea existau informaticieni. Orice tehnician de rețea sau informatician câștigă pe piața privată salarii în sute de euro. Nu-i prea atrage învățământul. Adevărul este că unele calculatoare au rămas în școli, altele au fost mutate. Altele s-au uzat moral datorită neutilizării, altele s-au defectat datorită suprasolicitărilor. Și foarte greu au putut fi înlocuite sau reparate, datorită meandrelor legislației românești privind achizițiile în sistemul bugetar și, în special, în acela de învățământ.
Dacă prin 2008-2010 școlile abia aveau internet, în 2020 nu se prinde semnalul cu „tema pentru acasă”.
Un studiu independent (?), efectuat la nivel naţional, în perioada august 2007-mai 2008 de către Universitatea din Bucureşti, în colaborare cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, cu Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie (TEHNE) şi cu Asociaţia pentru Ştiinţele Educaţiei (ASTED), a prezentat niște concluzii care putea fi trase fără cheltuieli:
* 95% dintre elevi declară că ar dori să utilizeze mai mult computerul şi internetul pentru lecţii la diferite discipline;
* 70,2% dintre profesori remarcă impactul pozitiv al TIC asupra performanţei la disciplina pe care o predau;
* 90% dintre elevi consideră că aceia dintre ei care nu au acces la un calculator vor fi dezavantajați mai târziu;
* 83% dintre profesorii care au urmat un curs de formare specializat remarcă un impact pozitiv al utilizării computerului asupra elevilor.
După care urmează o chiflă: 82% dintre profesorii ce predau la gimnaziu sau liceu în mediul urban utilizează laboratoarele SEI. Dacă 82% dintre profesorii din mediul urban chiar utilizau laboratoarele SEI, cum se explică brambureala din aprilie-iunie 2020 și de acum privind învățământul online? Se poate explica logic? În nici un caz, decât dacă implementarea sistemului s-a făcut doar la nivelul teoretic și strict contabil și dacă sistemele au stat închise în laboratoare, să nu se degradeze. În acest punct este necesară revenirea la o concluzie deja enunțată: profesorii care știau TIC au ieșit la pensie sau au părăsit sistemul în căutare de venituri mai bune. Pentru că altă explicație nu există.
Lovitura de grație și nu ultima
„Direcţia Naţională Anticorupţie a fost sesizată la data de 5 iunie 2013 de către Corpul de Control al Primului-Ministru, ca urmare a acţiunii de control efectuată la Ministerul pentru Societatea Informaţională şi la Ministerul Educaţiei Naţionale, în legătură cu închirierea de licenţe educaţionale. Întrucât din Raportul de control rezultau indicii cu privire la încheierea, în condiţii nelegale, a contractului comercial de închiriere licenţe din 15.04.2004, extins ulterior pentru produse educaţionale Microsoft, a actelor adiţionale la acest contract, precum şi a contractelor aferente derulării Programului «Sistem Educaţional Informatizat» (SEI), Direcţia Naţională Anticorupţie s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de abuz în serviciu şi respectiv a unor infracţiuni de corupţie în legătură cu derularea acestor contracte”, se arată într-un comunicat de presă al DNA.
Pe românește, MEN a închiriat licențe Windows, în loc să le cumpere! Iar banii, sute de milioane de euro din aceste contracte, au sărăcit bugetul subțire al Ministerului Educației pentru mulți ani. Potrivit lui Gheorghe Ștefan – „Pinalti”, mai mult de 100 de persoane sunt implicate în scandalul de corupție, printre ei 9 foști miniștri din Guvernul Năstase și din Guvernele Boc 1, 2 și 3, precum și proeminenți oameni de afaceri. Toți și-au aduc contribuția la situația în care acum nu putem vorbi despre un sistem performant pentru învățământ online,
Încheiere cu happy-end în online în Neamț
„Primite încă de sâmbătă, 21 noiembrie și anunțate în conferința de presă de astăzi, 23 noiembrie, cele 7.519 tablete achiziționate de Ministerul Educației vor ajunge și la elevii din Neamț care nu au de pe ce învăța”.
Anunțul a fost făcut de Mihai Obreja, șeful Inspectoratului Școlar Județean Neamț, care a organizat o conferința de presă, la care a participat și prefectul George Lazăr. „Am primit sâmbătă 7.510 tablete cu abonament de internet pe 24 de luni, achiziționate de Ministerul Educației. De mâine vor ajunge în școli, după programare, iar școlile le împart apoi elevilor”.
În paralel, la Primăria Piatra Neamț este aprobat, de principiu, un proiect pe bani europeni pentru achiziționarea de tablete pentru elevi. Pentru început este alocată suma de 300.000 de lei (60.000 euro) pentru achiziționarea serviciilor de consultanță pentru documentațiile necesare și scrierea proiectul. Semn că online-ul începe să producă. Sigur că poate exista întrebarea de ce nu au fost folosiți specialiștii din primărie pentru scrierea unui asemenea proiect.
Valentin BĂLĂNESCU
