Atât în campaniile electorale, dar mai ales când sunt unşi în fruntea vreunui minister, toţi vor restructurare. Rămâi siderat de convingerea afişată ostentativ, mai că-ţi vine să-i crezi. Vorbesc despre restructurarea sau despre reforma instituţiilor LOR, de parcă sub conducerea lor vor tăia coada la pisică. Numai că discursul lor politic, plin de optimism, nu are nimic de-a face cu realitatea pe care o trăim de trei decenii încoace. Şi cu realitatea cenuşie care ne aşteaptă.
Voi da doar trei exemple, ele fiind, din păcate, cu sutele.
Ziua cârtiţei
Primul este actualul ministru al Sănătăţii, domnul Vlad Voiculescu, politician care, imediat după nenorocirea de la Spitalul ’’ Matei Balş’’, poate, în altă ţară, ca afară, ar fi trebuit să-şi înainteze demisia de onoare. Nu a făcut-o, nu o face, dar era dur de tot după nenorocirea de la Spitalul din Piatra Neamţ, când spunea aşa:
”Mie mi se pare că sunt, cumva, în Ziua Cârtiței: periodic avem o nenorocire, de fiecare dată se constată că a lipsit un aviz, o hârtie, de fiecare dată se pornește o anchetă, de fiecare dată o bulă relativ agitată pe Facebook spune că trebuie să învățam ceva din asta și să nu lăsăm să treacă pe lângă noi și că politicienii trebuie să devină mai responsabili, câteva declarații politice, câteva zile mai târziu parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ce s-a întâmplat acum la Piatra Neamț se poate întâmpla mâine în aproape orice alt spital din țară”.
Şi, din nefericire, s-a întâmplat, mama Omida a avut dreptate, doar că acum el este în postură de ministru al Sănătăţii, cel pus la zid.
’’ E de neacceptat ce s-a întâmplat în această dimineață la Institutul „Matei Balș”, unde a izbucnit un incendiu soldat cu 5 morți ’’,spune ministrul Sănătății, care a mers la spital imediat după incendiu.
Iar comentariile presei sunt extrem de răutăcioase:
’’ În urmă cu doar 2 luni, după incendiul petrecut la Spitalul din Piatra Neamț, Vlad Voiculescu îl ataca pe ministrul Sănătății de la acea vreme, Nelu Tătaru. Voiculescu susținea că ministerul pe care astăzi îl conduce este un dezastru, iar pe fostul ministru liberal îl acuza că este preocupat de numiri în diferite funcții’’
Oricum, viitorul, în viziunea actualului ministru, este de un optimism jenant:
“ (…) Vom construi spitale. Vom crea în acest Guvern condus de Florin Câţu, cu sprijinul întregii coaliţii, un fond important pentru investiţii în spitale şi o echipă direct responsabilă ca aceste spitale să devină realitate, să devină saloane curate, clădiri sigure. Vom construi spitale. Ţara asta are nevoie de spitale noi. Ţara asta are nevoie de vindecare, iar vindecarea de această dată nu va veni prin vorbe, ci prin fapte”, a scris ministrul, recent, pe Facebook. Exact ca în celebrul film despre care făcea el vorbire, dar de data asta vorbim despre repetatele promisiuni, de care suntem sătui până peste cap.
În fine, domnia sa a mai ocupat această demnitate de ministru al Sănătăţii în perioada 20 mai 2016- 4 ianuarie 2017, în guvernul tehnocrat Cioloş. În acea perioadă, respectiv pe 31 octombrie 2016, intervievat la un post de televiziune, preluat şi de Agerpres, a declarat aşa: ’’ Cred că sistemul trebuie reformat din rădăcini. Şi aş începe cu Ministerul Sănătăţii. Ministerul Sănătăţii şi instituţiile din subordine trebuie reformate din rădăcini’’După această declaraţie a mai fost ministru două luni. Rădăcinile le-a regăsit pe 2 decembrie 2020, când a preluat funcţia de la colegul său Nelu Tătaru. Ce am mai putea adăuga? Îi urăm succes în reformarea din rădăcini.
Dincolo de gargară
Al doilea exemplu vine de la unul dintre foarte puţinii miniştri ai guvernului Orban care ne convinsese că are stofă de ministru, care a bătut ţara şi care s-a dus personal în Germania pentru a lua apărarea unor români exploataţi acolo ca vitele, aducând argumente autorităţilor competente într-o engleză fluentă, lucru mai rar la politicienii noştri. Este vorba despre doamna Violeta Alexandru, fostă ministru al Muncii în guvernul Orban, înlocuită fără prea multe explicaţii cu o colegă de partid, care făcea loc altora la vicepremieri, doamna Raluca Turcan, în actualul guvern Câţu. Cităm:
’’ Ministrul Muncii, Violeta Alexandru, i-a solicitat preşedintelui Casei Naţionale de Pensii să schimbe conducerile caselor neperformante cum sunt cele de la Alba, Bihor, Ilfov, Vâlcea, Neamţ, Hunedoara (Petroşani), Giurgiu şi Gorj, precum şi din toate sectoarele Capitalei, notează Agerpres. De asemenea, Violeta Alexandru consideră că Instituţia Muncii trebuie desfiinţată şi reînfiinţată cu o altă organigramă şi cu organizarea de concursuri pentru posturile cheie’’. Este o declaraţie făcută de un ministru neobosit, competent, care începuse să cunoască, la firul ierbii, realitatea de dincolo de gargara politicianistă. Respect! Dar nu a mai fost să fie.
Concepte cheie la pensii
Pe de altă parte, proaspătul ministru al Muncii, doamna Raluca Turcan, este şi ea pusă pe reforme:
’’ Ministerul Muncii pregătește un proiect de lege care să dea opțiunea pensionării la vârsta de 70 de ani, pentru cei care doresc acest lucru, a spus ministrul Raluca Turcan’’. ’’ Recalcularea pensiilor este o măsură de reformă în sistemul public de pensii care aduce echitate pentru milioanele de oameni, într-un format sustenabil din punct de vedere economic. Este o reformă care se va organiza în jurul a două concepte cheie: contributivitate și echitate”, a declarat, joi, Raluca Turcan’’
Şi vorbim aici despre recalcularea atentă a 5 milioane de pensii (destine) într-o perioadă relativ scurtă, de câteva luni, ceea ce dovedeşte că ea chiar nu ştie ce ştia predecesoarea ei, doamna Violeta Alexandru. Adică răspunsul la o întrebare simplă: cine va face, pentru a nu ştiu câta oară, aceste recalculări? Fiindcă aici vorbim despre muncă, nu glumă. Cunosc, presupun că şi dumneavoastră cunoaşteţi, sute de mii de pensionari recalculaţi şi răs-calculaţi, care au, în cutia lor cu acte, cel puţin 4 sau 5 decizii de pensionare.
Este un motiv pentru care, mai ales acum, când a venit pandemia şi finanţistul Florin Câţu e pus şi el pe reforme, nu prea avem motive de optimism. El vrea reforme, dar, dacă se poate fără cine ştie ce mari investiţii. Că nu prea sunt bani, iar bugetul este încă în lucru. Că nefiind economie, nu sunt bani, doar datorii, din ce în ce mai mari. Dar, musai, reformele trebuiesc făcute.
În concluzie, coroborând reformele promise în cele două ministere, al Sănătăţii şi al Muncii, previziunile nu pot fi decât sumbre: ieşirea la pensie, la 70 de ani, cu picioarele înainte. Dar bazându-ne ferm, pe concepte cheie.
Desigur, există şi o altă variantă ca să ajungi la 100 de ani: viaţă sănătoasă, fără tutun şi alcool, hrană sănătoasă, clinici private, multă mişcare, întreţinere la sală. Dar pentru asta trebuie să fii politician.
Cristian TIMOFTE
