Are rădăcinile în Grințieș, a crescut în Grințieș și a lucrat 30 de ani în Primăria Grințieș, în calitate de contabilă. Ideea de a candida la funcția de primar i-a venit din convingerea că poate face mai mult decât contracandidații înscriși în cursă. Localnicii au gândit la fel și au votat-o. Astăzi, conduce primăria, dar declară deschis că noul statut nu va schimba nimic din felul ei de a fi. Va merge la prășit ca și până acum, îşi va îngriji animalele și va răsădi plante din solar.
”Comparativ cu un om care vine din afară și din alt domeniu de activitate, pentru mine este un avantaj că lucrez de atâția ani în primărie și sunt contabil”
Ana Buștihan s-a născut pe 24 noiembrie 1968 într-o familie de oameni harnici, care munceau de când se crăpa de ziuă până noaptea târziu. Țineau câte 3-4 vaci, tauri, oi, porci, și, evident, orice ajutor era important. După ce-au crescut copiii cât să se poată baza pe ei, i-au învățat cam cum se fac treburile în gospodărie, dar și la câmp.
”Mergeam la treabă, eu cu grebla, fratele meu cu coasa, amândoi cu sapa la prășit, ajutam la aproape tot ce era de făcut. Inclusiv la crăpat lemne. Un singur lucru n-am învățat: nu știu să cosesc”.
După ce-a absolvit școala din Grințieș, Ana Buștihan a urmat cursurile Liceului „Ștefan cel Mare” din Târgu Neamț, un liceu cu profil industrial. Pe diploma ei scrie ”mecanic mașini și utilaje”. După liceu, un an și jumătate a lucrat la prospecțiuni geologice.
”Recoltam probe din zonele în care era detectat un nivel ridicat al radioactivității solului, le uscam, le cerneam, le puneam în pliculețe și le trimiteam la analiză. Aparțineam de Secția 4 Măgurele. Atunci funcționa mina de uraniu de la Grințieș, iar eu făceam prospecțiuni în zona Bicaz Ardeal, Dămuc. Între timp am făcut niște cursuri de contabilitate – operator calculatoare prin Centrul de calcul și după vreun an au apărut posturile de contabil la primării. Lucrez la Primăria Grințieș din mai 1991. După ce m-am angajat am făcut și facultatea de finanțe contabilitate. Comparativ cu un om care vine din afară și din alt domeniu de activitate, pentru mine este un avantaj că lucrez de atâția ani în primărie și sunt contabil. Să știi exact despre ce este vorba într-un buget, să știi exact cheltuielile de personal și cele de funcționare, să drămuiești banii pentru investiții și să mai faci și economie nu e puțin lucru”.
Dincolo de avantaje, viața printre cifre și calcule nu e lipsită de stres. Așa că, după program, Ana Buștihan abia așteaptă să se refugieze în micul ei solar unde cultivă verdețuri de primăvara devreme și apoi răsădește roșii. Îi plac în mod special roșiile mari, parfumate, din soiul ”inimă de bou”, dar îngrijește cu aceeași dedicare toate plantele, începând cu trandafirii din fața casei și până la culturile de cartofi, fasole și porumb.
„Pentru mine, ca om şi pentru confortul meu sufletesc, cel mai important lucru din lume este ca fata mea să reuşească tot ce și-a propus”.
Ana Buștihan se definește ca fiind un om corect, cinstit, căruia îi sunt dragi semenii și-i place să-i vadă zâmbind. În egală măsură, îi place să-i ajute necondiționat, adică nu așteaptă să-i întoarcă nimeni ajutorul, iar dacă se enervează, este o stare de moment.
”Eu sunt de principiul «Toți murim într-o zi, hai să trăim frumos!». Chiar dacă mă supăr pe cineva, îmi trece repede, zâmbesc și-mi văd de treabă. De asta, probabil, nu sufăr de nicio boală. Îmi plac oamenii sinceri, îmi plac oamenii deschiși, îmi plac oamenii cu care mă simt pe aceeași lungime de undă şi cu care pot discuta orice. Mi se întâmplă să întâlnesc câte un om pe care nu l-am mai văzut niciodată și să am senzația că-l cunosc de foarte mulţi ani. Cu multă lume mi s-a întâmplat. Există o energie care ne atrage spre anumiți oameni, dar și un fel de «detector» interior care ne spune să nu ne apropiem de alții. Sunt oameni cu care nu poți să discuți aproape nimic. Mă simt golită energetic de simpla lor prezență. Așa mi s-a întâmplat la ședințele de consiliu local. Dar mă duc acasă și imediat îmi revin. Sunt un om iertător, dar am o limită. Nu țin mânie sau ură, dar păstrez distanța. Și nu-mi plac oamenii perfizi, prefer să mi se spună ceva în față, decât să se discute prin spate”.
Cea mai frumoasă apropiere din viața Anei Buștihan este cea de Ioana Roxana, fiica fratelui ei, pe care o crește de când avea doi ani. Acum are 19 și este studentă la Cluj. Cu ea își petrece vacanțele, dar și orele de drumeție prin pădure.
”În concediu, îmi place să merg la mare. Am fost în ultimii ani și în afara țării, pentru că mi s-a părut mai ieftin, luam bilete cu două, trei luni înainte, mai prindeam o ofertă și era convenabil. Am fost în Grecia, în Spania, în Turcia. Mi-au plăcut liniștea, curățenia și faptul că ai spațiu personal, nu vine să se scuture nimeni de nisip pe cearșaful tău. Dacă ești în căutarea unei oaze de liniște și vrei să te relaxezi în concediu găsești la greci undeva sau la spanioli plaje mai libere, unde nu vine nimeni să-ți vândă nimic și nici nu răsună manelele alături”.
Ca primar, Ana Buştihan şi-a propus proiecte care să schimbe în bine faţa comunei, să dea un alt aspect clădirilor administrative şi centrului localităţii, dar şi infrastructură care să asigure confort localnicilor.
„Sunt multe lucruri de făcut. Acum se lucrează la extindere apă-canal pe porțiunea unde nu era, mai este un proiect cu construcții de poduri pe un drum comunal în derulare, și mai sunt două proiecte, pentru care sperăm să obținem finanțarea, pentru infrastructură rutieră. Toate sunt necesare și foarte urgente. Bine, mi-aș dori să putem face un nou sediu pentru primărie, cel actual fiind foarte vechi şi cu probleme mari. Ar fi necesar. Dar foarte multe lucruri sunt necesare la Grinţieş. Şi pentru a duce la îndeplinire proiectele în care cred şi vreau să le văd puse în practică îmi doresc sănătate, răbdare, înțelepciune și putere de muncă. Iar pentru mine ca om şi pentru confortul meu sufletesc, cel mai important lucru din lume este ca fata mea să reuşească tot ce și-a propus”.
Cristina MIRCEA
