”A fost o înaltă și lucidă conștiință românească, mărturisitor al unei generații de excepție, care a știut să moară și să renască pe toate crucile istoriei, el însuși fiind o istorie zdrobită, dar niciodată înfrântă, cu destinul tăiat în carnea vie a celui mai smintit dintre veacuri. Grigore Caraza a fost doar contemporanul și martorul parțial al unui fenomen pe care s-a străduit să-l înțeleagă și cu care a venit în contact mai mult în temniță, decât în timpul primei tinereți. Destinul i-a împins pe tinerii generației sale într-o tragică fundătură. Faptul că cei mai mulți dintre aceștia, deși anulați social și profesional, au rezistat moral tuturor cumplitelor încercări este o dovadă în plus a bunei lor plămade, dar și un posibil reper pentru generația de astăzi. «Aiud însângerat» este imaginea mărturiilor din penitenciare, a atrocităților la care a fost supus Grigore Caraza, prin izolare și înfometare. El se situează pe poziția celor care nu au acceptat reeducarea, rezistând condițiilor de exterminare din Zarca Aiudului (închisoare în închisoare), până la amnistierea ultimilor deținuți. Din păcate, noi, românii, suntem încă departe de a fi învățat până la capăt lecția propriei noastre istorii… Dumnezeu să-l odihnească în rând cu Sfinții Săi!”, sunt vorbele soției lui Grigore Caraza, prof. Rodica-Ștefania Caraza.
Grigore Caraza a murit ”needucat” după 21 de ani de temniță grea. L-a doborât un oarecine care l-a bătut sălbatic în fața blocului. Un sfârșit nemeritat pentru o personalitate a neamului românesc. Și o condamnare, în plus, la fel de nemeritată, printr-o aberantă hotărâre a Consiliului Local Piatra-Neamț, adoptată în 2010: osemintele lui ar urma să fie scoase din mormânt după 25 de ani. Grigore Caraza e un singur exemplu într-o lume stupidă care acordă drepturi unor simboluri, prin lege, și apoi le anulează, prin hotărâri de consiliu local.
Locul de veci gratuit a devenit ”pe o perioadă de 25 de ani”
Absolut inadmisibil și în contradicție cu prevederile Decretului Lege 118/1990, care stabilește la art. 8 alin. h ”acordarea la cerere, cu titlu gratuit, a unui loc de veci”, Consiliul Local Piatra-Neamț decide că eternitatea e limitată la 25 de ani. Asociația Deținuților Politici află abia după 9 ani de existența acestei hotărâri de consiliu local și trimite adrese atât la primărie, cât și la Avocatul Poporului: ”Vă aducem la cunoștință o situație inedită care demonstrează cum sunt discriminați deținuții politici din Piatra-Neamț, încălcându-se grosolan drepturile prevăzute de DL 118/1990. Afirmația de mai sus se bazează pe apariția, în 2010, a HCL 464, care la punctul 1 precizează. Se acordă cu titlu gratuit, locuri de înhumare în cimitirele publice de pe raza municipiului Piatra-Neamț persoanelor fizice beneficiare ale drepturilor prevăzute de Decretul Lege118/1990 cu domiciliul în Piatra-Neamț pe o perioadă de 25 de ani, deci contrar prevederilor DL 118/1990 care precizează «de veci și gratuit». Este simplu de observat că dacă HCL 464/2010 ar fi respectat legile statului, respectiv DL 118/1990, atunci în loc de «pe o perioadă de 25 de ani», prevăzută în HCL 454/2010 ar fi scris simplu «loc pentru veci». Această formulare, prevăzută expres în lege, ar fi demonstrat că acest HCL dedicat deținuților politici, nu și-ar fi găsit oportunitatea, iar SC M&D Mens SRL, societate care administrează cimitirele din Piatra-Neamț, era obligată să respecte prevederile DL 118/1990, care la art 8 alin 2 lit g prevede atribuirea gratuită a unui loc de veci. Din acest motiv am considerat că s-a făcut o discriminare numai pentru deținuții politici, față de celelalte categorii speciale care au dreptul la locuri de veci (veterani de război, eroi ai revoluției, etc) și a deținuților politici care au primit locuri de înhumare după apariția HCL 464/2010 față de deținuții politici care au primit locuri de veci înaintea apariției HCL. (…) Datorită motivelor de mai sus, vă rugăm respectuos să întreprindeți acțiunile pe care le considerați de cuviință în vederea anulării HCL 464/2010 care se referă numai la deținuții politici, deoarece DL 118/1990 precizează clar atribuirea gratuită a unui loc de veci”.
Plângerile au rămas fără efect. Avocatul Poporului a răspuns că este necesară consultarea unui avocat, membru al unui barou, pentru o acțiune în justiție, iar primăria că a înaintat petiția compartimentului juridic. În aceste condiții, Asociația Foștilor Deținuți Politici a dat în judecată Consiliul Local Piatra-Neamț și a cerut anularea HCL 464/2010. Anterior, o doamnă din oraș (Elena Andrei) deschisese o acțiune în instanță cu același obiect și tot ea a anunțat Asociația Deținuților Politici despre existența HCL 464/2010. Juriștii primăriei au folosit foarte bine existența primului proces pentru a invoca tardivitatea în cel de-al doilea, cu AFDP Neamț: ”Potrivit propriilor afirmații ale reclamantei aceasta a luat la cunoștință de HCL cu ocazia procesului derulat la Tribunalul Neamț în dosarul 1375/103/2019 (Elena Andrei împotriva UAT Piatra-Neamț și SC M&D). Având în vedere că ultimul termen de judecată în dosar a fost la 30.01.2020, iar prezenta acțiune a fost introdusă pe 18.09.2020, cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de legiuitor apreciem că se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă și tardiv formulată”.
Cu alte cuvinte, a fost invocat ultimul termen al procesului Elenei Andrei ca fiind și momentul probabil când aceasta a anunțat AFDP despre HCL 464, deși doamna în cauză s-ar fi putut duce la asociație la două, trei luni după ce-a pierdut procesul. Iar Dorina Alexandra Tofan, președinta AFDP Neamț nu-și mai amintește exact când a fost informată de Elena Andrei, ca să poată stabili dacă s-a înscris în termenul de 6 luni de când a aflat, până ce a făcut acțiunea în instanță. Oricum tardivitatea a fost cauza pierderii procesului.
Pe 16 martie 2021, instanța a decis: ”Admite excepţia tardivităţii, invocată de pârât. Respinge ca fiind tardiv formulată cererea având ca obiect anularea Hotărârii nr. 464 din 25.11.2010 privind acordarea de locuri de înhumare în cimitirele de pe raza Municipiului Piatra Neamţ pentru beneficiarii cu domiciliul în Piatra-Neamţ, ale drepturilor ce decurg din Decretul-Lege nr. 118/1990 emisă de Consiliul local al municipiului Piatra Neamţ, formulată de reclamanta Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului Piatra Neamţ. Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată. Potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu drept de recurs la Curtea de Apel Bacău, în termen de 15 zile de la comunicare”.
”Noi suntem singura țară în care deținuții politici nu sunt respectați”
Grigore Caraza e un singur exemplu într-o lume stupidă care acordă drepturi unor simboluri, prin lege, și apoi le anulează, prin hotărâri de consiliu local. Fostul deținut politic este înhumat în Cimitirul Eternitatea, din noiembrie 2014, când a trecut în neființă. I se aplică HCL 464/2010, pentru că a murit după adoptarea hotărârii și mai are drept la locul de veci gratuit încă 18 ani. După care, dacă nu plătește nimeni taxa administrației cimitirelor, osemintele lui pot fi scoase din mormânt și locul acordat altcuiva. Doamna Caraza a murit anul trecut. Cine ar putea plăti, peste atâția ani, taxele la cimitir? Și, după cum spuneam, Grigore Caraza e doar un exemplu. În cimitirele din oraș sunt și alți deținuți politici, inclusiv dl. Lăzărescu, fostul președinte al AFDP Neamț.
”E trist că se întâmplă astfel de lucruri”, ne-a declarat Dorina Alexandra Tofan, președinta Asociației Foștilor Deținuți Politici. ”Unde e lege nu ar trebui să fie tocmeală. Mergem mai departe cu procesul, pentru că nu-i drept, chiar dacă o să cheltuim niște bani. Eu sper că instanța de la Bacău va accepta legea. Asta vrem. Categoric, o hotărâre de consiliu local nu poate fi mai presus de o lege, dar instanța nici nu s-a aplecat asupra acestui aspect, s-a raportat strict la tardivitate. Oare judecătorul nu și-a dat seama? Adică într-un județ din țară se poate și se acordă locuri de veci și într-un alt județ nu se poate? Noi suntem singura țară în care deținuții politici nu sunt respectați. Iar poveștile lor sunt cutremurătoare. I-am sfătuit pe foarte mulți să scrie, dar sunt la vârsta la care deja nu mai vor să-și aducă aminte prin ce-au trecut. Li se cuvine măcar liniștea de după moarte. Să aibă un loc de veci, unde să nu umble nimeni”.
Cristina MIRCEA
