Peste pod, la Crăcăoani. Lumea de dincolo de lumea civilizată

Satul Crăcăoani din comuna cu acelaşi nume se află la câţiva kilometri de oraşul Târgu Neamţ. Traversat de drumul judeţean care face legătura între Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ satul se împarte în două zone, numite generic de Jos şi de Sus. Puţini ştiu că din Crăcăoanii de Sus face parte o comunitate cu vreo 300 de familii aparent sărace. Deși în zonă locuiesc și destui români, zona e considerată ca fiind una dominată în mare majoritate de țigani/romi. Linia de demarcație între zona chivernisită a satului și cei despre care vorbim este un fel de podeț de lemn, undeva la câteva sute de metri imediat după ce faci dreapta de pe drumul județean către satele Magazia și Mitocul Bălan. Odată ce ai trecut podul, diferențele îți sar imediat în ochi, chiar dacă lucrezi la primăria comunei, la Consiliul Județean, la Prefectură sau dacă faci parte dintr-un ONG bine căpătuit cu programe de integrare a romilor. Imaginile cu case sărăcăcioase și mirosul insalubru te duc inevitabil cu gândul la perioada Evului Mediu. Străzi nici pietruite, nici balastate, mormane de gunoaie, zeci de câini, gropi, bălți, noroi, sărăcie lucie şi multă deznădejde. Este lesne de înțeles că în această zonă lipsește cu desăvârșire gazul sau rețeaua de apă şi canalizare. Mai mult, există case care nu sunt racordate la rețeaua de curent electric. Nu mai vorbim despre autorizații de construcție, avize de legalitate, sau cine mai știe ce amănunte de legalitate. Populația de aici este totuși importantă: votează! Și cu ajutorul lor se cam câștigă alegerile.

”Nu or să pună aștia asfalt nici când mă voi mărita eu a zecea oară”.

Încă de la intrarea pe uliţă, că drum e prea mult spus, ne întâmpină câteva femei curioase. Oamenii din zonă nu poartă mască, pe considerentul că noul coronavirus este cea din urmă problemă a comunității. Este drept, nici nu se obosește cineva să verifice respectarea unor hotărâri care nu trec în niciun fel peste pod. Intră repede cu noi în vorbă, semn că nu le prea ascultă nimeni: „Mulți dintre ei trăiesc din ajutor social și câțiva au și serviciu. Însă mulți sunt plecați în afară. Aici este nevoie de tot şi de toate. Unii au curent electric, alții nu. Copii sunt mulți. Nu avem nici canalizare, nici asfalt, nici gaz, nici rețea de apă potabilă. Am intrat în Uniunea Europeană, dar noi tot așa vom muri. Terenurile pe care se află casele noastre noi le-am plătit, dar nu trebuia să le plătim pentru că fiind o zonă inundabilă, legea spune altceva. Primăria ne-a luat bani în schimb pe aceste terenuri. Primăria nu trebuia să ne ia bani pe aceste terenuri. Dacă vine cineva în control or să intre mulți în pușcărie din primărie. În actele de vânzare-cumpărare apar rulote pe aceste terenuri, nicidecum case. Primăria nu ne ajută cu nimic. Nici măcar nu au venit să pună niște balastru până or să facă asfalt peste o sută de ani. Nu or să pună ăştia asfalt nici când mă voi mărita eu a zecea oară”.

O altă femeie intervine și abordează subiectul campaniilor electorale, nemulțumită că cei din comunitate sunt folosiți (doar) electoral: „În campanii electorale vin la noi. Atât. Vin cu câte o sticlă de vin, un pachet de orez, făină. Dar și alea se dau doar la unii. La ultimele alegeri de la primărie aici s-a votat jumate cu fostul primar și jumătate cu primărița actuală. Măcar Zamfir ne-a mai dat câte ceva, dar primărița asta nici nu a trecut pe aici în aceste șase luni de când e la primărie. Trebuia măcar să se intereseze să vadă în ce condiții trăiesc copiii de aici. Proiectul pentru asfalt este făcut de mulți ani, dar cred că banii au venit și au dispărut. Noi nu avem nevoie de ajutoare sociale, noi vrem un loc de muncă. Ce să fac eu cu 200 lei ajutor social? Am copii. Eu vreau un loc de muncă. Toate ulițele din alte comune, Agapia sau Bălțătești sunt asfaltate. Doar aici nu. Am avut primar bun, de aia avem de toate! Am fost la primărie când au fost inundații să ne ajute. Au zis că vin să aducă balastru și n-au mai venit. Ne duc cu vorba de zeci de ani”.

„Am 79 de ani și drumurile de aici au fost așa de când m-am născut eu”

Rând pe rând, alte femei intervin în discuție și amintesc de drepturi de care sunt lipsite: „Liderii romilor nu ne-au ajutat cu nimic. Se mănâncă între ei pentru funcții. Nu le pasă de noi. N-au venit niciodată aici. Romii s-au divizat la vârf. De aceea suntem discriminați şi la primărie şi la şcoală. Noi nu avem drepturi. Suntem priviți doar ca ţigani. Dacă vrei să fii respectat trebuie să respecţi. Dar dacă ei nu ne respectă noi cum să-i respectăm? Uitaţi-vă şi dumneavoastră cum trăim noi aici. Aici se trăieşte doar din ajutor social şi ce se mai munceşte cu ziua. Noi am renunţa oricând la ajutorul social dacă am avea locuri de muncă. Au nevoie de noi doar în campania electorală. Atât. Au adus tomberoane în campania electorală şi după aia le-au luat. Din primărie nu se interesează nimeni de noi. Stau doar în birouri. Păi n-ai cum să ştii de problemele de aici dacă nu vii aici să vezi şi să vorbeşti cu oamenii”.

Zona are, totuși, două fântâni, de unde ia lumea apă. În imediata lor vecinătate, foarte mulţi câini, noroi, gropi. La ora când am ajuns noi, un microbuz şcolar  făcea slalom printre bălţile din drum. Apar și câţiva bărbaţi care stau de vorbă la o ţigară. Unul dintre ei, cel mai în vârstă, spune calm și resemnat  că va muri şi tot nu va vedea asfalt pe strada lui: „Am 79 de ani şi drumurile de aici au fost aşa de când m-am născut eu. Din când în când bagă grederul şi mai astupă gropile de pe drum. Dar atât. Nimeni nu s-a interesat de zona asta şi de noi. Eu din ce-am auzit ştiu că acest drum apare asfaltat în actele de primărie. S-au luat banii şi la revedere. Aşa se aude. În campaniile electorale vin pe la noi. Cum să nu vină. Şi după aia patru ani nu-i mai vezi pe aici. Noi o aşteptăm pe doamna primar să vină pe la noi”.

Indiferență, indolență și lipsă de soluții

”Cartiere” precum zona din satul Crăcăoani există mai peste tot în România. În primăriile de care aparțin, prin birouri există dosare pline de planuri de dezvoltare, de studii de fezabilitate, de proiecte musai europene, care arată grozav pe hârtie. Au denumiri pompoase și ele ar trebui să vină în sprijinul comunităților defavorizate. De cele mai multe ori ele se opresc la stadiul de proiect. Mulţi dintre aleşii locali, indiferent că sunt primari, viceprimari sau consilieri locali uită, după alegeri, că treba lor este să muncască pentru comunitate, nu să aștepte doar beneficii de pe urma acesteia. Nu este suficient să fii prezent  în şedinţe de consiliu local (unde se votează de cele mai multe ori politic şi în necunoştinţă de cauză), la manifestările dedicate zilelor localităţii (prilej de desfătare gastronomică şi bahică), mai trebuie să cunoști și să ții cont de realitățile din jurul tău și să încerci să rezolvi câte ceva. Iar primul pas ar fi să discuți cu oamenii să cauți soluții și altfel decât din perspectiva viitoarelor alegeri.

Primarul Alexandrina Raclariu: ”Am distribuit saci pentru gunoiul selectiv”!

Alexandrina Raclariu, noul primar, dă senzația că, în afară de asfaltarea drumurilor, nu ar fi mari probleme în zonă, din moment ce a distribuit saci pentru colectarea selectivă a gunoiului: „Problema gunoaielor  este stringentă. Suntem conştienţi. Noi am distribuit saci pentru gunoiul selectiv. Însă problema mare este şi lipsa asfaltului. Vom încerca să balastrăm pentru început până vom pune asfalt. Să vedem ce bani vor fi pe proiecte de asfaltare ca să le accesăm. Vă putem spune că primăria a achiziţionat tablete şi pentru copiii din acea zonă”. Și cam atât, pe principiul că ți-ai făcut treaba dacă ai dat tablete cuiva care nu are curent electric acasă. Și poți, la o adică, să raportezi, că oficial, ți-ai făcut treaba.

Vicele Ștefan Asimionesei: ”Încercăm să lucrăm la educaţia oamenilor”

Noul viceprimar Ştefan Asimionesei spune, din start, că încă nu este familiarizat cu munca în administraţia publică, venind din sectorul privat, acesta se arată dornic să înveţe şi să se implice în rezolvarea problemelor din comună. În privința familiilor de peste pod pare să se raporteze, și el, doar la partea de salubritate: „Pe partea de curăţenie încercăm să lucrăm la educaţia oamenilor. Este greu, dar nu imposibil. Cât priveşte asfaltul, ştiu că este un proiect de anul trecut pentru asfaltarea unor străzi din comună, printre care şi străzile din acea zonă. S-au făcut studii de fezabilitate. O altă problemă este lipsa locurilor de muncă, dar cei care trăiesc în acea zonă nu au nicio calificare profesională. Partea bună este că cei mici merg la şcoală şi nu există în zonă mari probleme de infracţionalitate. Sunt doar mici ciondăneli. Însă totul pleacă şi de la educaţie şi mentalitate. Este nevoie de nişte programe speciale pentru ei”. Celelalte probleme nu par să aibă perspective de rezolvare. Așa că discuția eșuează la nivelul ajutoarelor sociale: ”Cu ajutoarele sociale stăm bine, în sensul că s-a mai redus numărul lor. Acum avem 52 de persoane încadrate la ajutorul social, faţă de anul trecut când erau peste 100. Dar pentru că nu au venit la muncă, le-am tăiat ajutorul social multora dintre ei”.

C.T STURZU

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 482, săptămâna 18-24 martie.