A devenit o axiomă în România că aproape întotdeauna mortul este de vină. Sau că nu are niciodată dreptate. Deja avem cazuri cu personaje celebre care au omorât 2-4 oameni și n-au nici o problemă, ba chiar mai dau și cu tifla victimelor. În statistici apar morții, de multe ori în calitate de vinovați.
Acum trei ani și jumătate, o tânără din Neamț intra plină de speranțe pe poarta Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț pentru a da naștere unui copil așteptat cu toată dragostea unor tineri părinți. Până să ajungă în acest moment, care se dorea fericit, a făcut tot ceea ce fac tinerele viitoare mame, a ales un doctor, cu cabinet particular, a mers la consultații, normal, contracost, dacă i s-a descoperit o problemă cardiologică a mers la un medic de specialitate, a primit tratament și l-a anunțat pe cel care o supraveghea. Medicul ales trebuia, potrivit cutumelor în vigoare la acea dată, să o supravegheze și la naștere.
Ce s-a întâmplat în continuare a oripilat opinia publică. Femeia a născut, se consemnează că fără probleme, după care a intrat pe secție unde să beneficieze de supraveghere și tratament, la nevoie, de specialitate. A doua zi, după prânz, pulsul crește undeva în jurul cifrei de 200. Timp de câteva ore femeia nu primește tratament de specialitate, deoarece medicul care o supraveghea s-a mulțumit să primească un tratament telefonic de la specialistul cardiolog, fără ca acesta să vadă pacientul. Medicamentele prescrise le-a dat o asistentă, care întâmplător făcea și ea tratament. Și atât. Femeia a stat așa câteva ore bune, fără ca cineva să insiste să o vadă un cardiolog și să intervină rapid, ca să-i dea o șansă la viață.
Pacienta a murit și în urmă a rămas un copil orfan de mamă. Evident că a urmat o anchetă care s-a desfășurat cu maximă rapiditate. Doar trei ani și jumătate, atât cât a fost necesar ca să fie găsite niște parafe universitare care să ne spună că afecțiunea respectivă are o rată foarte mare de mortalitate, undeva între 40-80%. Și că, ținând cont de asta, ar fi fost puține șanse ca femeia să supraviețuiască, chiar dacă, spun tot parafele, trebuia, se impunea, mutarea ei într-o secție gen Cardiologie, unde era și pat ATI sau chiar în ATI.
Procurorul de caz își însușește ideea că rata de mortalitate este foarte mare și ne spune că din punct de vedere penal fapta nu există! Tradus, nu există o legătură de cauzalitate între decesul femeii și modul în care a fost ”tratată” de medicii implicați.
Trebuie să recunoaștem că procurorul are dreptate. Nu poate exista o legătură, din moment ce ea nu a fost tratată. Aici lucrurile sunt clare, în ciuda tuturor parafelor care au reuşit să pună batista pe țambal.
Evident că alte aspecte care țin de modul în care a fost „tratată” nu fac obiectul cauzei. Poate unii își mai amintesc despre SMS-urile victimei, care nu mai poate proba că așa s-a întâmplat totul.
Valentin BĂLĂNESCU
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 491, săptămâna 27 mai – 2 iunie.