Constantin Vasilică, unul dintre puţinii veterani de război care a supravieţuit după ce-a fost împuşcat în cap la Odessa, împlineşte venerabila vârstă de 100 de ani, în ziua de 3 iunie. În ziua aniversară va fi vizitat de primarul Dumitru Coroamă, care-i va dărui o diplomă „în semn de aleasă preţuire şi înaltă consideraţie”, un tort şi un cadou din partea primăriei şi a Consiliului local Ceahlău.
Am mai avut un veteran de război în comună, dar dumnealui a decedat acum câteva luni, deci domnul Constantin Vasilică este decanul de vârstă al localităţii. Îi doresc multă sănătate şi să fie alături de noi mulţi ani de acum încolo, a declarat Dumitru Coroamă, primarul de Ceahlău.
Am mai avut un veteran de război în comună, dar dumnealui a decedat acum câteva luni, deci domnul Constantin Vasilică este decanul de vârstă al localităţii. Îi doresc multă sănătate şi să fie alături de noi mulţi ani de acum încolo, a declarat Dumitru Coroamă, primarul de Ceahlău.Constantin Vasilică s-a născut în Ceahlău, în satul Bistricioara, unde a trăit toată viaţa, mai puţin perioada în care a fost pe front.
A luptat la Odesa şi a fost împuşcat în cap, are cicatricile pe unde a intrat şi a ieşit glonţul, cam la îmbinarea maxilarului superior cu cel inferior. A fost norocos şi a supravieţuit. Acum e bine, sănătos, doar cu auzul stă mai slăbuţ. După ce s-a întors din război a fost muncitor forestier şi s-a ocupat cu treburile din gospodărie – animale, fân, prăşit. Eu am locuit în Bacău şi după ce-am ieşit la pensie mi-am făcut o casă în curtea părintească şi m-am mutat. Nu pot spune că am neapărat grijă de el tot timpul, pentru că se descurcă singur, este independent. Eu fac cumpărăturile. El se trezeşte dimineaţa, îşi face focul, după care mai trage un somn până la 8, apoi serveşte masa şi iar se odihneşte. Chiar nu are altceva de făcut. Se mai uită la televizor, mai citeşte câte o carte de rugăciuni, mai face câte un pic de mişcare pe ici, pe colo, prin jurul casei. L-au ajutat aerul curat şi mâncarea sănătoasă. De când îl ştiu mănâncă produse din gospodărie, mai ales carne de porc şi brânză de la stână făcută fără pastile şi fără chimicale. Să-i dea Dumnezeu ani mulţi şi să-i ţină mintea sănătoasă, că deocamdată are o memorie mai bună decât a mea, ne-a declarat George Vasilică, fiul sărbătoritului.
A luptat la Odesa şi a fost împuşcat în cap, are cicatricile pe unde a intrat şi a ieşit glonţul, cam la îmbinarea maxilarului superior cu cel inferior. A fost norocos şi a supravieţuit. Acum e bine, sănătos, doar cu auzul stă mai slăbuţ. După ce s-a întors din război a fost muncitor forestier şi s-a ocupat cu treburile din gospodărie – animale, fân, prăşit. Eu am locuit în Bacău şi după ce-am ieşit la pensie mi-am făcut o casă în curtea părintească şi m-am mutat. Nu pot spune că am neapărat grijă de el tot timpul, pentru că se descurcă singur, este independent. Eu fac cumpărăturile. El se trezeşte dimineaţa, îşi face focul, după care mai trage un somn până la 8, apoi serveşte masa şi iar se odihneşte. Chiar nu are altceva de făcut. Se mai uită la televizor, mai citeşte câte o carte de rugăciuni, mai face câte un pic de mişcare pe ici, pe colo, prin jurul casei. L-au ajutat aerul curat şi mâncarea sănătoasă. De când îl ştiu mănâncă produse din gospodărie, mai ales carne de porc şi brânză de la stână făcută fără pastile şi fără chimicale. Să-i dea Dumnezeu ani mulţi şi să-i ţină mintea sănătoasă, că deocamdată are o memorie mai bună decât a mea, ne-a declarat George Vasilică, fiul sărbătoritului.C.M.
