Locuitorii comunei Dochia și-au sărbătorit ziua tocmai în preajma Sf. Pantelimon, ocrotitorul satulul reședință. Cu această ocazie, evenimentul s-a desfășurat pe durata a două zile, marele spectacol, susținut în fața unui numeros public, desfășurându-se duminică, 25 iulie, pe terenul cochetului stadion local. Însă, cu o zi înainte, a fost organizat Festivalul de Arte „Theodor Ciurdea Coresi”, la care a participat un număr mare de tineri interpreți de muzică de toate genurile, dar și numeroase ansambluri. Cu această ocazie, a fost oficiată și o slujbă religioasă de mulțumire, iar primarul Iulian Cornel Iacob a înmânat familiilor, care au împlinit 50 de ani de căsătorie în acest an, flori, dar și alte daruri. Apoi, a urmat un spectacol de zile mari, la care și-au dat concursul Ansamblul Folcloric „Busuiocul”, din orașul Drochia (Republica Moldova), Ansamblul „Codrii Neamțului”, dar și artiști de marcă, precum Viorica Macovei, Ion Paladi, Alexandru Brădățan, Grigore Gherman, Raul și mulți alții.
„Avem o istorie frumoasă, de care trebuie să fim mândri”
Cu această ocazie, de pe scenă, primarul Iulian Cornel Iacob a transmis celor prezenți următorul mesaj: „Cu această ocazie, transmit locuitorilor comunei noastre, din partea mea, în calitate de primar, a Consiliului Local, dar și a celor care lucrează în aparatul administrativ local La mulți ani, să fiți sănătoși și să ne întâlnim, de ziua comunei, și în ceilalți ani care vor urma!” Cât privește proiectele și tot ceea ce urmează să se înfăptuiască în viitorii ani, același primar ne-a precizat: „Sper să realizăm tot ceea ce a fost început de ceilalți primari, să modernizăm în fiecare an comuna și să fim alături de oamenii de pe aceste locuri. Avem o istorie frumoasă, de care trebuie să fim mândri”.
File de istorie
Arealul de astăzi al comunei Dochia a fost locuit de mii de ani. Cele mai vechi sate sunt Bălușești și Jidești, al doilea asimilat de Dochia. Au urmat, Troița, Ivănești, Călimani, unele revendicate și de Roznov, apoi, Dănești, Vălenii Doamnei și Itrinești. Au mai fost descoperite urme ale evoluției umane în zonele „La Perdele” și la „Sărățica”, tot spațiul fiind dominat de Movila Icașului, astăzi în comuna Mărgineni. Mai toate aceste așezări sunt situate în apropierea râului Cracău, curs care a ajutat locuitorii acestor sate, dar a fost și foarte periculos în anii ploioși. Din acest motiv, au dispărut satele Ivănești și Călimani, populația retrăgându-se, în majoritate, spre satul Slobozia. În privința satului Dochia, se știe că este o așezare tânără, înființată după reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Pe teritoriul de astăzi al satului a fost înființată o comunitate cu tineri însurăței din mai multe comune din vechiul județ Neamț. De aceea, în acest sat funcționează două biserici ortodoxe și una romano-catolică. Remarcabilă este istoria satului Bălușești, secole de-a rândul având statut de sat răzeșesc, fiind, de fapt, o clasă socială în evul mediu, superioară robilor și clăcașilor. Din nefericire, populația acestui sat este într-o perpetuă descreștere. O altă așezare cu un istoric interesat este satul Troița – dispărut, care a adunat, de lungul timpului, un număr impresionant de documente voievodale, aflate în arhivele statului român. A fost o așezare mănăstirească , aparținând, o lungă perioadă, de așezănântul de la Bistrița. Tot în acest sat a funcționat și un metoc al mănăstirii de care am pomenit. Din satul Vălenii Doamnei a mai rămas doar urmele unei biserici, pe terenul căreia se află o cruce ridicată de un agent economic din zonă. Despre acest sat circulă o superbă legendă, cum că un tânăr care, în ziua nunții sale, a prins veste de un complot asupra voievodului de atunci. A alegat la Neamț să-i dea de veste, iar acolo a nimerit în toiul luptei. Piere în brațele voievodului și, evident, în costumație de mire. Mireasa sa, stăpână a moșiei acestui sat, s-a rugat, apoi, decenii de-a rândul în fața bisericii a căror urme se mai văd și astăzi. Un alt sat care a aparținut unei alte mănăstiri a fost satul Dănești, acolo unde biserica de astăzi a avut rang de schit al Agapiei. Un alt sat, ceva mai tânăr, a fost Bahna, a cărei biserică se poate vedea și astăzi. În secolele XIX și XX, moșia a trecut de la un proprietar la altul, satul fiind asimilat, după 1950, de Dochia.
Comuna Dochia a funcționat până în anul 1968, când a fost preluată de Girov. Și-a recăpătat statul în 2003, cu ajutorul parlamentarilor din Neamț de la acea vreme, prin vot în Parlamentul României. Din punct de vedere economic, activitatea de bază este agricultura și numai apropierea de municipiul Piatra Neamț a dat un anumit impuls activitățilorpână în anul 2000. Cei care au dorit să găsească un loc de muncă în afara satului natal, au fost nevoiți să facă naveta. Însă, din momentul recăpătării statului de comună, Dochia și-a schimbat radical aspectul. Au fost asfaltate drumuri comunale, au fost modernizate instituțiile locale – primărie, cămin cultural, școală. De asemenea, a fost construită o grădiniță, fiind înființată rețeaua de alimentare cu apă potabilă, în lucru fiind cea de canalizare. Toate aceste elemente de infrastructură au darul de a schimba radical viața de zi cu zi a oamenilor de pe aceste locuri. Firi aprige, locuitorii din Dochia rămân un reper important al zonei, mândri de așezările lor.
Constantin NEGRU
