Am intrat în zilele de foc ale lui iulie. La 23 iulie, în Calendarul popular este menționată sărbătoarea lui Foca. În această zi era interdicție de munci grele, ziua fiind ținută pentru ca țăranii să aibă protecție împotriva focului. Una după alta, zilele de după Sf. Ilie, patronul fulgerelor și al tunetelor, sunt pline de semnificații magice, până pe 27 iulie, când se serbează Pintilie Călătorul.
Foca, sărbătoarea pe care o țineau și turcii
Pe lângă tradițiile care explică un personaj bine cunoscut al creștinismului, Maria Magdalena, o altă sărbătoare importantă în calendar era consacrată mucenicului Foca. În unele calendare vechi, Sf. Maria Magdalena și Aducerea Moaștelor Sf. Sfințit Foca erau prăznuiți în aceeași zi, de 22 iulie. Ziua era deosebit de primejdioasă, sfântul fiind considerat direct răspunzător de ațâțarea focului distructiv al grânelor. Pe date de 23 iulie, Calendarul creștin-ortodox marchează sărbătoarea Aducerea moaștelor Sf. Sfințit Mc. Foca. În popor, Foca era socotită o sărbătoare așa de mare, încât se spunea că „ardeau pietrele în apă” dacă nu era ținută. Foca se ținea, deoarece oamenii credeau că e rea de arderi (incendii). Pe vremea străbunicilor circulau multe povești despre oameni care au îndrăznit a lucra în această zi au și pătimit câte un necaz greu în familie. Astfel, se spunea că unui om care a adunat fânul de Foca, i s-a aprins fără motiv și a ars complet. Se spunea despre Foca că îi pedepsește pe cei care nu îi serbează ziua. El arde case, stogurile de paie, cerealele, și chiar pe cei ce îndrăznesc să lucreze de ziua lui. Se spunea că Pălie naște focul, iar Foca suflă în acel foc și-l mărește. Foca era o sărbătoare așa de mare, că o țineau și turcii.
Protecția Sfintei Magdalena
Pe 22 iulie este praznicul Sfintei Mironosițe întocmai cu apostolii, Maria Magdalena. Iar în Calendarul popular se consemna sărbătoarea „Ieșirea Pârliilor”. Sf. Maria Magdalena este menționată ca prima femeie vindecată de Isus Hristos. După miracol, sfânta l-a urmat pe Mântuitorul în misiunea pe care acesta a avut-o pe Pământ. În Tradiție se afirmă că Maria Magdalena a stat lângă Crucea lui Isus, că a fost la mormântul lui Isus, iar în dimineața Paștilor s-a dus la mormânt cu celelalte femei. Iisus Hristos înviat i s-a arătat mai întâi Sf. Maria Magdalena. El i-a dat misiune să vestească Învierea ucenicilor. În tradițiile populare, Magdalina era serbată cu credința că tămâia arsă în această zi va mirosi frumos sufletelor din cealaltă lume. Mamele de altădată respectau ziua Magdalinei pentru ca să le fie copiii apărați de boli și primejdii. În această zi era permis lucrul la câmp, dar femeile nu lucrau în casă de frică să nu le mănânce moliile lucrurile. Magdalina mai era ținută pentru ca oamenii să fie protejați împotriva loviturilor, să fie feriți de lupi, de foc și de orice primejdie.
Pintilie Călătorul – ziua în care se scutură Mărul din Rai
Sfântul Pantelimon, prăznuit pe 27 iulie este denumit în tradiția populară Pintilie Călătorul. Este cunoscut în popor „ca un apostol care călătorea mult, propovăduind creștinismul”, după cum îl descria Th. Speranția. De la Pantelimon „se călătorește vara”, e începutul toamnei, spuneau bătrâni de altădată. Vânătorii spuneau că de Pantelimon iese cerbul din apă și apa se răcește. Pintilie Călătorul era o sărbătoare care marca un hotar al anotimpurilor. „Atunci se schimbă crângurile, cele de vară cu cele de iarnă și se întâlnește iarna cu vara”. O zicală din popor suna cam așa: se duce vara ca o pâine, vine iarna ca un câine. Bătrânii de altădată, cunoscători ai vremii, spuneau că de Pantelimon „se întoarce soarele înapoi: acest lucru poate fi constatat dacă cineva se uită la amiază într-o strachină cu apă, în care poate fi văzut cum joacă soarele”, scria etnologul T. Pamfile. Frunzele teiului se întorc pe dos, jelind trecerea verii, spuneau femeile. Prin multe sate Pintilie Călătorul era serbat numai ca doliu pentru copaci și flori, căci din acea zi încep a cădea frunze de pe copaci și flori. El prevestește toamna. Se spunea că Pantelimon dă veste cocorilor să plece. În această zi se mănâncă mere. Femeile care au copii morți sau rude mănâncă mere până în ziua aceasta, deoarece se credea că nici morții nu pot mânca. O tradiție străveche spunea că în ziua lui Pintilie Călătorul se bat merii în capete în cer. Aceasta se putea observa foarte bine uitându-te spre soare în zorii acestei zile. În dimineața acestei zile se scutură mărul de aur din Rai, iar copiii ai căror părinți au mâncat mere până acum nu sunt lăsați să culeagă și ei.
Superstiții de Pintilie Călătorul
Sfântul M. Mc. Pantelimon este considerat ocrotitorul croitorilor. Ziua Sf. Pantelimon sau a lui Pintilie Călătorul era ținută pentru ca gospodarii să fie feriți de „ceasul rău”. Se spunea că pot da peste casă multe rele, dacă cineva din familie nu respecta și cinstea pe sfântul zilei. Despre cine lucra în această zi se spunea că va avea pagubă. Prin multe sate se credea că, dacă muncește femeia, se călătorește și bărbatul ei. Printre cei care lucrau la câmp exista credința că, dacă vor lucra de Pintilie Călătorul, vor fi fulgerați mai ales în timpul muncii. Cei care țineau ziua erau încredințați că nu va bate grindina în zona în care locuiesc. Multe femei spuneau că, de vor toarce în această zi, le va muri vaca. Bătrânii spunea celor tineri că, cei care au lucrat în această zi, le-a paralizat câte o parte a corpului. Unii dintre săteni țineau această zi pentru a nu cădea jos din pat în timpul somnului, pentru a nu se scula inconștienți și a bate cu mâna în pereți sau a striga în somn. Se spunea că cine muncește se călătorește ca vara, adică moare. Se spunea că este bune să ții ziua pentru a fi ferit de friguri și de ciumă. Să ne amintim că Sf. M. Mc. Și Tămăduitor Pantelimon este unul dintre sfinții cu cele mai multe și mai grele miracole de vindecare din Calendarul creștin. Ziua se mai ținea pentru ca poamele să nu facă viermi.
Superstiții pierdute ale croitorilor
Cuvântul „croitor”, care apare pentru prima dată în Oxford Dictionary în 1297, provine dintr-un cuvânt francez – tailler – însemnând „a tăia”. Cuvântul latin pentru croitor era sartor, adică cineva care peticește sau repară articole de îmbrăcăminte. Arta croitoriei datează din Evul Mediu timpuriu. Unii dintre primii croitori creau ținute de in care erau purtate pe sub armurile grele. Acestea aveau rolul de a proteja pe cel care poartă o armură de efectele metalului asupra corpului. Prin anul 1633 apare într-un document de vânzare a unui imobil numele unui croitor domnesc de la Iași, Constantin Cadiul. Despre croitorul care visează foarfecă se spunea că va avea noroc. Se crede că nu trebuie plătit croitorul, dacă într-o haină nouă rămâne vreun fir de la însăilare (cusut). Va avea parte de felurite dușmănii cel care visează ace, dar va trebui să fie prezent la croitor mai mult decât obișnuit, când visează cutie cu ace. Dacă cineva visează că își cârpește hainele înseamnă sărăcie. Dacă visează pur și simplu un croitor, înseamnă că îl vor încerca multe griji. Cine se visează în postura de croitor și având de lucru este semn că se va preocupa constant, în următoarea perioadă, să-și sporească starea materială pe care o are.
