Prin urmare, sau carevasăzică, vorba fostului prezident Mircea Snegur, că tot sărbătoreşte Republica Moldova 30 de ani de independenţă, la Piatra-Neamţ stă să înceapă o noua ediţie a Festivalului de Teatru Gianina Cărbunariu. Zece zile durează, la fel ca Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, ajuns la a 28-a ediţie. Sub bagheta magnificului și vizionarului Constantin Chiriac, pui de ţăran român adevărat din Prisăcani, judeţul Iaşi, la Sibiu se ţine cel mai mare festival de teatru din Europa Centrală și de Est, unul dintre cele mai mari festivaluri din lume și cel mai mare eveniment dedicat artelor spectacolului din România. În acest an a strâns peste 2.000 de artişti din 38 de ţări, 600 de evenimente şi 100 de spectacole online. Tema este „Construim speranţa împreună”.
În curtea noastră, tema festivalului se numeşte „Postprezent”. Pare desprinsă dintr-o proaspătă reprezentaţie marca Gianina Cărbunariu, cu numele de afiş „Va urma. Pe planeta oglindă”. Publicul şi mai ales pietrenii nevinovaţi care locuiesc în Piaţa Ştefan cel Mare – cei din urmă învăţând pe de rost manifestarea stradală „graţie” generozităţii primarului Carabelea, închizătorul centrului oraşului la fiecare sfârşit de săptămână- n-au cum uita dedicaţia dintr-un soi de cântecel-manifest bine urlat:„Marş în mintea ta, căci mintea ta e non-esenţială!”.
Cu 26 de spectacole din 7 ţări şi 55 de evenimente, pe care dacă le luăm sănătos la scuturat, nu ştim ce se alege, ne uităm cu desăvârşită invidie spre Sibiu. Cândva era invers.
Din inventarul propus de Cărbunariu se remarcă o veritabilă secţiune dedicată Maiei Morgenstern. E o actriţă uriaşă, cu un temperament vulcanic, deseori conflictual. Despre caracter nu e recomandat să vorbeşti fără temei solid.
La Sibiu, au rezolvat altfel cu vedeta de primă mărime. Invitată este britanica Charlotte Rampling, o actriţă de teatru şi film de patrimoniu mondial. Un asemenea festival nu putea fi salutat decât cu o premieră mondială. Spectacolul „Le Main du Temps/ Shakespeare – Bach” este conceput din celebre sonete shakespeariene rostite de fosta soţie a lui Jean-Michel Jarre şi minunata interpretă a rolului Marion din filmul „Asfalt Tango” (1996), regizat de Nae Caranfil. Pentru acompaniamentul muzical la violoncel, pe muzica lui Johann Sebastian Bach, îi va sta alături Sonia Wieder-Atherton, a cărei mamă este de origine română.
Nici decizia de a institui Premiul „Cătălina Buzoianu” nu are cum scăpa de comentarii. Categoric, celebrarea memoriei unei regizoare de excepţie, care a făcut treabă faină la fostul TT, e în regulă. Însă pe aici au trecut şi au scris pagini de glorie ca regizori un Andrei Şerban, un Alexandru Tocilescu, pentru a nu mai vorbi de Alexandru Dabija. O asemenea decizie n-o iei de capul tău şi după prietenia cu Velica Panduru, fiica regizoarei. Deşi incomodează, teatrul are un consiliu de administraţie, parcă şi unul artistic, başca o autoritate finanţatoare. Poate or fi non-esenţiale şi, în drumul neabătut spre o daună totală adusă oraşului sub steagul curcubeului, nu îşi dau seama.
Viorel COSMA
Un comentariu
Felicitari, Viorel Cosma, buna revenire !
Relativ la subiect: a fost o speranta de revenire a Festivalului, datorata lui Timus si colaboratorilor.
Dar, ” te-ai dus dulce minune” !!!