Vasile Ciolan, sau cum îi zic prietenii, Silea, a reușit până la 41 de ani să realizeze, cu forțele proprii si prin multă muncă și răbdare, câteva lucruri cu care se pot mândri atât el, cât și familia sa. A plecat la 14 ani de acasă, din Cândești, împins de greutăți și de micile posibilități de a duce un trai decent în România. Silea, fire curajoasă, dar mai ales optimistă și asumată, s-a reîntors după 20 de ani acasă și mai exact la Rediu, unde și-a deschis o mică afacere și unde are planuri de dezvoltare. Toată lumea de prin împrejurimi a auzit de numele Silea și de piscina ”Blue Paradise”, dar nu mulți sunt cei care știu drumul lung și anevoios pe care l-a parcurs până să ajungă în acest punct.
Am dormit în boscheți, în căpiți de fân, pe unde apucam”
În 1994, când avea doar 14 ani, Vasile s-a hotărât să plece din România și a ajuns în Serbia, Grecia, Turcia sau Germania. Începutul a fost cumplit pentru un copil care începea să învețe la școala vieții: „acolo în Serbia făceam orice era nevoie, orice era de muncă. Oamenii cu care am plecat m-au lăsat în mijlocul drumului, ei au intrat într-o curte și pe mine m-au lăsat în mijlocul drumului. Am dormit prin boscheti, prin căpiți”.
În anul 2000, după fel și fel de experiențe, majoritatea nu foarte plăcute Vasile s-a stabilit în Italia. Venea cu un bagaj de cunoștințe acumulat peste tot pe unde a lucrat și, important din punctul său de vedere, a cunoscut o mulțime de oameni și de la fiecare a încercat să ia lucrurile bune. Cei 6 ani de „rătăciri” l-au învățat că expresia „nu se poate” trebuie folosită cât mai puțin si că dacă nu te ajuți singur nu ai nicio șansă de reușită.
Un an mai târziu, se mută de la Roma în Lazio unde o întâlnește pe Maria, viitoarea sa soția sa, care acum 7 luni a adus pe lume un băiețel, pe Nicholas. În 2005 și-a deschis o firmă de construcții, cu o echipă numeroasă, formată din oameni la fel de muncitori ca el și cu care a derulat proiecte bănoase și frumoase. Opt ani cei doi tinerii s-au concentrat pe muncă dar au încercat să vadă și lumea, căutând locuri de vacanță care să rămână în amintire.
Reîntoarcerea în România
Din 2012 a făcut primii pași pentru a revenirea în țară. Motive începea să aibă tot mai multe. Afacerea în construcții mergea tot mai greu, contractile se achitau cu întârziere. Așa că au hotărât să încerce un nou început în România. Chiar și italianca Maria nu a părut speriată de schimbare: „Pentru mine nu a fost un șoc, pentru că eu mai veneam vara în România, așa că știam deja unde ajung și care e situația… Adaptarea nu a fost grea, pentru că dacă ești bine cu tine și cu familia ta, eu cred că te descurci până la urmă oriunde. După care, daca ești muncitor, muncești oriunde. Am avut perioade grele și in Italia, sacrificii făceam la infinit, știu cum este și la bine, dar și la rău, nu mă sperie nimic. De multe ori când ai mulți bani, ai și probleme, de aia eu cred că e bine când ai un echilibru în viață. Nu îți dă nimeni siguranță”, afirmă încrezătoare Maria.
În 2012 au cumpărat terenul de la Rediu, în septembrie 2013 au început primele lucrări la casă iar în anul 2014 s-au mutat definitiv înapoi, acasă. Inițial, au accesat un proiect pe fonduri europene, cu ajutorul unui consultant, pentru o afacere ce avea ca și scop prelucrarea și fasonarea sticlei pentru sticle termopan. În față unde acum este una din terasele piscinei, trebuia sa fie fabrica de sticlă, iar în spate fabrica de termopan. După nopți nedormite și multe calcule, au ajuns la concluzia că pe lângă fondurile pe care le-ar fi obținut, trebuiau investiți foarte mulți bani, iar atunci era un risc pe care au decis să îl evite. Acum, în hală, Vasile are o linie de regenerat ulei ars de la mașini care nu este încă în funcțiune deoarece a cumpărat-o din Taiwan și din cauza exportului diminuat pe perioada pandemiei, nu au ajuns toate accesoriile necesare. Are deja experiență în domeniul reciclării, : “eu am fost primul reciclator pe țară din zona Neamț și Bacău. Reciclam pet, carton, doze de aluminiu, sticlă de sticlă, folie. Eu reciclam lunar în jur de 50 de tone, nici Brantner-ul nu recicla atât și dădeam în Târgu-Mureș, Iași, Austria, București, am avut contracte și cu spitalul și cu mall-ul”. În momentul în care statul roman nu a mai acordat nici o bonificație pentru acest tip de activitate, au renunțat deoarece activitatea nu mai era rentabilă. După mai multe tentative de mici afaceri, ideea de a cosntrui o piscină venit în urma unei glumă între prieteni.
Piscina Blue Paradise din Rediu
Cu banii strânși de-a lungul timpului, familia Ciolan a vrut să cumpere 2 apartamente, unul în Brașov și unul în Sibiu, pe care să le dea în chirie, pentru a avea un câștig constant. O discuție cu prietenii la un grătar le-a dat planurile peste cap: „La inceput, ideea a fost să facem o piscină mică, pentru noi. Când m-am trezit dimineața, am sunat un prieten și mi-a adus un buldoexcavator și un camion, iar dimineața la 7 am început să săpăm. Exact la o lună de zile, am dat drumul la piscină. Asta se întâmpla în 2017, iar pentru public am deschis-o în 2018”
Pe parcurs, din dorința de a atrage clienții, Rediu fiind destul de departe de drumulrile principale, Silea a deschis și bar și pizzerie, devenind foarte cunoscut pentru rețetele sale și gustul inconfundabil al pizzei pe care o servește. Ca să întregească oferta, în serile de weekend, atmosfera de la piscină este întreținută de unii dintre cei mai cunoscuți DJ din zonă, motiv pentru care nu este o surpriză să găsești vizitatori din Roman, Bacău sau Bicaz. Pe perioada pandemiei piscina a funcționat pe bază de rezervări, conform regulilor de distanțare socială, dar fiind spațiul foarte mare și primitor, clienții nu au încetat să vină, astfel că afacerea a mers înainte. O mare problemă cu care se confruntă cei doi și care-i împiedică să se extindă este lipsa semnificativă de personal. „Acum vrem să facem altceva, să mărim afacerea, dar nu găsim personal. Vrem să mai facem o piscină mică, acoperită, pentru iarnă, cu sauna și bowling. Dar nu se găsește personal, investești în ei, îi inveți și pleacă. Noi am avut barman pe care I-am învățat la nivel mare și acum e plecat în Belgia. Nu mai vrea nimeni să muncească, toată lumea vrea să stea la birou, dar nu se poate. Și dacă vin nu te întreabă ce au de făcut, cum trebuie făcut, te întreabă cât îi dai, chiar dacă habar n-au ce să facă. Și dacă nu ești pe aici să îi supraveghezi, personalul stă degeaba. Trebuie să fii aici, noi ne trezim primii și ne culcăm ultimii. Noi facem cu rândul, când închid eu, se trezește soția”.
„Dacă riști faci, dacă nu, nu”
Succesul familei Ciolan este garantat de perseverența, ambiția și de munca de care au dat dovadă în timp atât cât au fost plecați, dar și când s-au întors. Cert este că Vasile este cel care a avut mereu inițiativa, cel care a urmărit întotdeauna să vină cu ceva nou, nefiindu-i frică de eșec: „n-am pornit cu nicio afacere cu frică, că merge sau nu merge. Niciodata n-am plecat cu ideea asta. Ideea este că dacă riști faci, dacă nu, nu”. Sprijinul lui cel mai mare este soția , care recunoaște sincer că în familie Silea este vioara principală: “Inițiativele și ideile au fost tot timpul la el, v-am spus, el simțul afacerii, el este care care-și asumă riscul. Eu sunt mai mult pentru mai puțin, dar mai sigur. De multe ori îi invidiez pe cei care au serviciu de 8 ore pe zi. Pentru că faci 8 ore, pleci acasă, nu ai stres. Noi trebuie să ne gândim la prea multe.”.
Andreea Bogza
Daniel Nastasă
