În cei aproape 7 ani de mandat, Klaus Werner Iohannis a acceptat o singură întâlnire cu reprezentanţii lucrătorilor, confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional. Informaţia năucitoare apare chiar la începutul unei scrisori deschise devastatoare, dată publicităţii de Blocul Naţional Sindical, duminică, 8 august. Acea întâlnire a durat 40 de minute şi a avut loc la începutul primului mandat prezidenţial. De atunci, reprezentanţii lucrătorilor din România nu au mai avut loc în agenda de priorităţi, „indiferent că a fost vorba de aspecte ce vizează piața muncii sau situații critice apărute în unele domenii strategice cu impact direct asupra unor componente cheie ale securității naționale (energie, transporturi, agricultură, industrie de apărare, etc), dar și cu impact direct asupra vieții și bunăstării cetățenilor”. În schimb, preşedintele a manifestat o atenţie desosebită pentru mediul de afaceri, se subliniază în continuare.
Scrisoarea, ce poate avea titlul Cât îi pasă lui Iohannis de lucrătorii din România, constituie în ansamblu un adevărat rechizitoriu al modului în care România, din punct de vedere al principiilor şi politicilor sociale europene, doar mimează statutul de țară membră a Uniunii. Fragmentul următor ilustrează şi dovedeşte prăpastia între ce turuie premierul Cîţu despre speranța de viață, creșterea vârstei de pensionare şi nivelul de trai în ascensiune, ce angajamente nu respectă preşedintele şi realitatea din ţară. Concret, pe cifre, rata riscului de sărăcie și speranța de viață sănătoasă nu pot fi ascunse la nesfârșit:
„De când este stat membru al Uniunii Europene România nu a reușit să reducă decalajele sociale față de media UE decât în foarte mică măsură. De altfel România este un foarte slab performer în cazul majorității aspectelor sociale monitorizate. Ne arată acest lucru indicatorii pe baza cărora se monitorizează Pilonul European al drepturilor sociale. În 2017 ați participat în numele României la Summitul de la Goteborg în cadrul căruia a fost proclamat Pilonul European al Drepturilor Sociale, ați asumat în numele României acest document de o extraordinară importanță pentru toți lucrătorii europeni. Cu toate acestea, pe plan intern nu ați inițiat nici un demers, nici o dezbatere publică în care să implicați partenerii sociali naționali reprezentativi, cât și guvernele, în vederea transpunerii în practică a principiilor statuate de Pilon. Atragem atenția că în cazul multor aspecte vizate de acest document România se află astăzi în aceeași situație precară ca în anul aderării la UE.
3 exemple sunt relevante:
- rata riscului de sărăcie în 2007 era 24,6%, iar în 2020 de 23,4%. Atât în 2007, cât și în 2020 suntem la fel de departe de media europeană (16,5% în 2007 și 16,6% în 2019).
- rata riscului de sărăcie în muncă în cazul bărbaților era 19% în 2007, iar în 2020 de 18,1%, procentul fiind dublu față de media europeana (9,4%).
- speranța de viață sănătoasă la 65 de ani, în cazul bărbaților – 6,7 ani în 2019, față de 7,6 ani in 2007, iar în cazul femeilor – 6,5 ani în 2019, față de 7,8 în 2007”.
Documentul este disponibil în integralitatea sa aici. În perioada imediat următoare se anunţă noi intervenţii pe teme majore, nu neapărat legate de Planul Național de Redresare și Reziliență, din partea BNS și a președintelui Dumitru Costin.
Viorel COSMA
