Interviu cu primarul Georgeta BLAJ

– Doamnă primar, peste câteva zile va începe o nouă investiție importantă pentru comuniate.

Așa este, vom demara lucrările la rețeaua de alimentare cu gaz metan în comuna Botești, un serviciu public așteptat de mai multă vreme. Acum suntem în faza de licitație, înscriindu-se trei firme. Investiția, ca valoare, va avea, inclusiv cu avize, 120 miliarde lei vechi, din care construcția 98 miliarde lei vechi.

– Ce ar însemna această lucrare pentru comunitate?

Este o investiție care înseamnă foarte mult, însă depinde câte locuințe se vor racorda la rețea. Oamenii au dorit apă și canalizare, acum gaz metan, numai că prețul la gaze naturale, așa cum se tot prezintă situația astăzi, va fi foarte greu de acoperit pentru omul simplu. Mai avem o problemă foarte importantă, pentru că la un număr de 1.200 de locuințe care s-ar fi putut racorda la rețeaua de apă, sunt 148, iar la canalizare doar 81. Este foarte puțin. Într-adevăr, comuna dispune de rețele de apă și canalizare, în viitor și de gaz metan, elemente foarte importante în dezvoltarea economică a comunității. Însă, nu știm când va ajunge un investitor important aici, la noi, pentru că am avea toate serviciile publice importante: apă, canalizare și gaz metan. Apoi, avem apă de foarte bună calitate, iar DSP vine și face analize tot timpul. În schimb, mai avem de extins rețelele de apă și canalizare pentru un număr important, pentru ambele servicii, în valoare de 7 milioane euro. Proiectul a fost depus prima dată la Fondul  de Dezvoltare, apoi l-am depus la CNI, apoi l-am retras și l-am actualizat, iar acum, ultima dată, l-am depus în luna noiembrie tot la CNI. Între timp, pentru că era o valoare foarte mare, am făcut unul de 1,5 milioane euro numai pe canalizare. Avem 23 kilometri de rețea de apă și numai 15 kilometri de canalizare. Important este să reușesc un proiect de 8 kilometri de canalizare, ca să avem la pachet ambele servicii publice.

Școlile sunt pregătite pentru cursuri

– Zilele acestea au început cursurile școlare, ca atare, este pregătit sistemul educațional local?

Am reușit ca, împreună cu administrația școlii, să achiziționăm tot ceea ce trebuie, pentru a fi pregătiți pentru orice. Eu sper ca școala să continue cursurile la clasă, nu online. Au fost achiziționate toate materialele necesare. Cred că pandemia ne-a călit și avem experiența de a depăși momente grele. Avem măști, dezinfectanți, detergenți, mănuși, absolut tot ceea ce trebuie. Poate Cel de Sus ne va ajuta și nu vom mai avea parte de momentele dificile, prin care am trecut cu toții.

– Mai sunt clase de liceu la Nisiporești?

Mai este o clasă de liceu, după care se va continua cu școala profesională, pentru că nu mai sunt elevi mulți în comună, ca în anii din urmă. Unitățile sunt racordate la apă și canalizare, au băi în interior, apoi lemne pentru încălzirea din iarnă și toate celelalte. Cu plata navetei suntem la zi, așa încât nu sunt probleme de niciun fel. Mai mult, datorii nu am avut niciodată la naveta profesorilor.

– Revenind la rețeaua de gaze naturale, acum câteva luni ați precizat că au fost reduse la minimum cheltuielile.

Suma pe care o avem este de 25 miliarde lei vechi. Licitația este licitație, așa încât nu am alte informații la această oră.

– În aceste condiții, sunteți mulțumită de cele realizate până acum?

Aș fi vrut să facem și mai multe, dar nu am avut bani. Am strâns cureaua întodeauna. Când am preluat comuna, în anul 2012, nu erau atâtea ca acum. Repet, mi-aș fi dorit mai multe, dar asta a fost situația. Am reușit să punem la punct cât de cât școlile, inclusiv primăria nouă. Acum aștept ca să putem achiziționa o carosată de 7 tone, cu banii jos, cum spune românul. Valoarea este de 3,6 miliarde lei vechi. Pentru acest autocamion am licitat șapte luni. Firma respectivă are vreo 12 reprezentanțe, iar fiecare urma să trimită că nu există vreun conflict de interese cu mine. Este o tâmpenie. S-a expirat la unul și am luat-o de la capăt. Mașina trebuia să vină din iunie, dar poate ajunge luna asta. Am nevoie de ea ca de aer. Pot transporta cu ea gunoi, balast, nisip, orice.

– Gunoiul se colectează la timp?

Da, de o firmă din Roman. Îl ia din poartă în poartă și selectiv.

„Visez să construiesc un azil pentru bătrâni”

– Ați ajutat bisericile, fie ortodoxă sau romano-catolică?

Pe toate le-am ajutat. La Barticești se face capelă, iar acolo am ajutat cu 50.000 lei. La Botești am ajutat cu 10.000 lei să se facă un prăznicar. Acolo stăteau oamenii pe jos, pentru că nu aveau spațiu. Mâncau pe țoale. La fel, am dat și la Nisiporești. Am dat și la mănăstirea de măicuțe de la Barticești. La mănăstire servesc prânzul zilnic circa 30 de copii când ies de la școală. După care își fac temele, iau lecții de dans, de chitară, organizându-se diverse activități. Fiecare localnic dă cât poate ca să ajute copiii. Iar măicuțele prestează o activitate socială de voluntariat de lăudat. Le-am dat o jumătate de hectar de pământ, pe care obțin produse. Au și câteva găini acolo.

– Aveți și Spitalul de Recuperare, foarte căutat.

Pentru că prestează foarte multe servicii de sănătate, am scutit spitalul de impozite locale, apoi am făcut și parcarea din față. Se spune că spitalul este fabrică de făcut bani. Eu nu privesc lucrurile așa, pentru că acolo sunt foarte multe cheltuieli: încălzire cu lemne, apă, doctorii care vin de la Iași, care mai vor și ei câteva milioane de fiecare și multe altele. Apa trebuie schimbată, tratată și câte și mai câte. Au aparatură performantă.

– Le veți rezolva pe toate, așa cum vă doriți?

Încet le fac pe toate. Am chemat un arhitect și în final am făcut la Barticești un canal de scurgere a apei. Este un canal de 4 metri adâncime, între biserică și mănăstire. Canalul are vreo 300 de metri lungime. Apa inunda casele, curțile și grădinile. Înainte, unde acum sunt mănăstirea și spitalul era pășune. În acel spațiu venea apa și se întindea. Făcându-se clădirile, gardurile mari, cu beciuri, cu magazii, apa inunda casele din spate. Așa încât, le-am

făcut și asfalt în spate, cu iluminat public de parcă ulița din spatele spitalului este aleea Mihai Eminescu. Acum fac la Nisiporești tot așa. Și acolo, când vin apele, este o mare problemă, numai că este foarte greu. Mai am un proiect prin POR, “Reabilitare Școala de la Nisiporești”. Am tot trimis notificări și poate zilele următoare, după ce vor veni reprezentanții forului finanțator la Botești, să avem noroc. Însă, cea mai mare dorință a mea este să construiesc un azil, care pentru mine ar fi cea mai mare realizare. Trebuie înființat un ONG, primăria va da o bucată de teren, va primi și ajutor de la bugetul local cât se poate. Prin primărie nu se poate construi și înființa un astfel de obiectiv. Mai am și alte proiecte, inclusiv pentru drumuri, dar dacă rezolv cu gazul și azilul de bătrâni, aș fi cel mai bucuros om de pe acest pământ. Mai avem depus un proiect, pe iluminat public, pentru tablete pentru copii, pe fonduri europene, inclusiv un drum agricol. Cu 93 de puncte nu am putut intra la finanțare. Am înțeles că fondurile pe drumurile agricole vor fi destinate pentru înființarea unor pensiuni în toată țara. Iar pensiunile m-au dus cu gândul că sunt numai dedicații. Oricum, cu sinceritate spun, mă chinui să fac ceva în această comună. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cred că voi reuși.

A consemnat Constantin NEGRU

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 506, săptămâna 16 – 22 septembrie.