Certificatul verde de România confirmă teroarea și minciuna instituite în țară

Declarația Avocatului Poporului, Renate Weber, în legătură cu impunerea Certificatului sau Pașaportului Verde acolo unde rata de infectare cu SARS-CoV-2 cumulată la 14 zile trece de 3 la mie, ar putea închide definitiv subiectul. „Introducerea obligativității prezentării certificatului verde aduce o restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți. Eu m-aș fi așteptat ca, la noi, să se facă aceste lucruri prin lege pentru că așa a spus Curtea Constituțională nu o dată. Vă aduceți aminte, în 2020, au fost mai multe decizii în acest sens și era firesc ca acest lucru să se întâmple printr-o lege. Guvernul avea la dispoziție toată vara ca să pregătească un proiect de lege, care să fie după aceea dezbătută în Parlament. Hotărârea de Guvern, din păcate, nu poate fi atacată la Curtea Constituțională. Doar persoanele individuale pot să o atace în contencios administrativ”, sunt cuvinte care oriunde în lume, într-un stat de drept funcțional, ar valora cel puțin cât o moțiune de cenzură votată la un scor impresionant. În România nu e cazul.

Vrăjeli cu ordonanțe de urgență

Întrebat de socoteala cu restrângerea drepturilor și libertăților românilor în țara lor, prin hotărâre de guvern, Cîțu a replicat că e vorba despre protecție. Cu o atitudine obraznică similară celei definitorii pentru Raed Arafat (Comandantul acțiunii), premierul omite faptul că acest certificat a fost inventat numai pentru libera circulație la granițe, între țările din Uniunea Europeană.

Abuzul constituțional și minciunile rostogolite au luat proporții odată ce mass-media a preluat fără discernământ informația din preambulul HG cu pricina, de vineri, 17 septembrie, cum că acest certificat ar fi fost introdus prin OUG nr. 68/2021 astfel încât să se invoce o putere de lege. Minciună sfruntată! Acea OUG din 29 iunie e despre altceva, anume o procedura tehnică. Oficial se cheamă „adoptarea unor măsuri pentru punerea în aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatului digital al Uniunii Europene privind COVID, pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19”. O ordonanță de urgență dată pe față, în domeniul grav și sensibil al drepturilor și libertăților, risca să inflameze Curtea Constituțională via Avocatul Poporului, ceea ce nu convine guwernerilor și cu atât mai puțin lui Iohannis și Comandantului Arafat.

Când Înalta Curte e mai presus de Curtea Constituțională

La această oră este știut că Guvernul României s-a jucat cu starea de alertă prin HG, nu prin lege. Vârf de lance al luptei pentru drepturi și libertăți a rămas același profesor și avocat Gheorghe Piperea. O altă voce care s-a impus este a avocatei Elena Radu. Comunicatele, intervențiile și articolele publicate de ei reprezintă o bază de documentare solidă, argumentată.

Măsurile instituite de Guvern și constând în condiționări ale drepturilor și libertăților bazate pe vaxxinare, testare și trecere prin boală necesitau de fapt o lege. Legea merge la control la Curtea Consituțională, însă o HG poate fi anulată numai de instanțele de judecată.

De referință pentru a ilustra halul în care merge Justiția este situația următoare. În iunie, Curtea de Apel Cluj a anulat o hotărâre de guvern care conținea norme peste lege. A fost atacată cu recurs de Guvern și Ministerul de Interne la Înalta Curte de Casație și Justiție, în iulie. Termenul stabilit pentru soluționare, într-un deplin dispreț față de țară și Justiție, este 7 aprilie 2022. Curtea a „apreciat” că nu există nicio urgență, chit că sunt lovite drepturile și libertățile cetățenilor. Curat garantare a controlului judecătoresc, pe calea contenciosului administrativ, al actelor administrative emise de autorităţile publice! Mai mult, sau mai rău, Curtea Constituțională stabilise deja (Decizia nr. 392/2021) că litigiile care vizează actele normative emise (vorba vine) în temeiul Legii 55/2020 (cea cu măsurile pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 – n.a) trebuie soluționate definitiv în termenul de aplicabilitate al acestora. Adică 30 de zile, nu 9 luni.

Surprize șocante într-un Regulament european folosit abuziv în România

După obiceiul instituit de autoritățile noastre aproape în orice domeniu, după data aderării la Uniunea Europeană, nu există limită în răstălmăcirea actelor juridice comunitare. Un astfel de act este regulamentul. Ca o adevărată sperietoare superioară, des și agresiv invocat ca temei de acțiune și decizie în ultimele luni, se flutură Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2021. Se referă la cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID), scopul fiind facilitarea liberei circulații pe durata pandemiei.

Regulamentul are caracter obligatoriu și trebuie aplicat ca normă direct, imediat, în integralitatea sa în toate statele membre, fără a necesita transpunere în legislația națională. Face parte din dreptul secundar al UE și are ca obiectiv aplicarea uniformă a legislației uniunii. Se adoptă de Consiliu și de Parlament prin proceduri legislative sau speciale.

Preambulul conține 64 de puncte. Este năucitor pentru cine are răbdare să-l parcurgă. Luând punctele la rând, se poate produce un serial devastator pentru Iohannis, guwerneri și Comandant. Cuprinsul punctului (7), de exemplu, are mai mult decât valoarea unei moțiuni de cenzură:

„Potrivit dovezilor științifice actuale, care continuă să evolueze, se pare că persoanele vaccinate sau care au avut un rezultat negativ recent la un test pentru depistarea COVID-19 și persoanele care s-au vindecat de COVID-19 în ultimele șase luni prezintă un risc redus de infectare a altor persoane cu SARS-CoV-2. Libera circulație a persoanelor care, potrivit unor dovezi științifice solide, nu reprezintă un risc semnificativ pentru sănătatea publică, de exemplu pentru că sunt imune și nu pot să transmită SARS-CoV-2, nu ar trebui să fie restricționată, întrucât astfel de restricții nu ar fi necesare pentru realizarea obiectivului de protecție a sănătății publice. În cazul în care situația epidemiologică o permite, libera circulație a unor astfel de persoane nu ar trebui să fie supusă unor restricții suplimentare legate de pandemia de COVID-19, cum ar fi testarea în contextul călătoriilor pentru depistarea infecției cu SARS-CoV-2 sau carantina ori autoizolarea în contextul călătoriilor, cu excepția cazului în care, pe baza celor mai recente dovezi științifice disponibile și în concordanță cu principiul precauției, astfel de restricții suplimentare sunt necesare și proporționale pentru protecția sănătății publice și sunt nediscriminatorii.”

Ce-au citit guwernerii? Or fi consumat ceva înainte, consumă constant? Îndeplinesc oarece misiuni? Sublinierile sunt edificatoare începând cu „se pare că”. Nici vorbă de certitudinile aberante și ilegale, vândute a fi științitifice, emanate din capetele reunite ale teroriștilor neamului nostru.

Mai departe, se merită un popas la articolul nr. 2, care conține definiții. De o remarcabilă simplitate este ce scrie în dreptul „vaccin împotriva COVID-19”: medicament imunologic indicat pentru imunizarea activă pentru a preveni boala COVID-19, cauzată de SARS-CoV-2. Așadar, indicat, așa scrie la Regulamentul obligatoriu. Boala alor noștri de a adăuga la legi e confirmată încă o dată. Pe de altă parte, la manual scrie că vaccinul este un preparat biologic care conține microorganisme omorâte sau atenuate, ori fragmente ale acestora. În urma administrării vaccinului, apare un răspuns imun (de apărare), care ne protejează împotriva bolii produse de microorganismele patogene. Ceea ce nu rimează defel  cu vaxxinurile ARN. Vaccinarea și termenul de vaccin vin de la medicul englez Edward Jenner, care a realizat prima imunizare împotriva variolei, în 1796.

RT-PCR, testul impus abuziv

Un subiect nedezbătut în România îl descoperim la articolul nr. 3, despre Certificatul digital al UE, care „permite eliberarea, verificarea și acceptarea la nivel transrontalier” a trei tipuri de certificate. Al doilea, în ordinea enumerării este „un certificat care confirmă faptul că titularul a efectuat un test NAAT sau un test antigenic rapid enumerat în lista comună și actualizată (…),  stabilită pe baza Recomandării Consiliului din 21 ianuarie 2021”.

De la definiții aflăm ce-i acela test NAAT. Înseamnă un test de amplificare a acidului nucleic molecular, prin tehnici cum ar fi reacția polimerazică în lanț-revers transcriptază (RT-PCR), amplificarea izotermă mediată prin buclă (LAMP) și amplificarea mediată de transcriere (TMA), utilizate pentru a detecta prezența acidului ribonucleic SARS-CoV-2 (ARN). Minune, RT-PCR-ul absolutizat abuziv e doar una dintre tehnici. Nespus de grav e că am avut un premier, în persoana lui Ludovic Orban, care urla că testul RT-PCR e 100% sigur. N-a fost, nu este și asta se știa din start. În plus, lipsa controlului pe numărul de cicluri de amplificare – pe care dacă le repeți în neștire scoți teste pozitive pe bandă rulantă – constituie în continuare o circumstanță agravantă nesancţionată. Și astea fără a mai vorbi de faptul că testul fusese inventat pentru altceva. Câțiva români cinstiți au avut curajul să combată enormitatea în timp real. Natural, măcar acum, n-ar fi cazul să întrebe românii cine a impus monopolul RT-PCR în România? A cui e afacerea cu aparatura și reactivii?

Un final fără medicamente

Dacă nu am avut și nu avem de ales în privința testului de amplificare a acidului nucleic molecular, nu e de mirare că nu avem de ales nici în alte probleme. De exemplu, tratamentele. Practic, suntem supuși unei politici oficiale criminale. Dacă vrei să scapi cu viață, dar nu ai resurse personale de acces la medicație și terapii răsconfirmate ca eficiente, ești condamnat să iei drumul spitalului indiferent de gravitatea sau forma bolii. În mod miraculos, consemnul național al tăcerii a fost făcut țăndări zilele trecute. Accesul prin comercializare în farmacii la medicamente verificate pentru eficiența lor este în continuare interzis. Avigan (Favipiravir) și Arbidol/Arbivir (Umifenovir) sunt două exemple de antivirale a căror blocare certifică orientarea statului împotriva Vieții și Sănătății. Pe Dezonor Statul Român nu-l anchetează nimeni pentru zădărnicirea combaterii bolilor. Cu totul întâmplător, în exprimările oficiale s-a rărit folosirea eronată/mincinoasă a termenului de imunizare, prin raportare cel puţin la vaxxinurile ARN. Noua imunizare se cheamă protecţie.

Viorel COSMA

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 507, săptămâna 23 – 29 septembrie.