Un nou conflict major în coaliția de guvernare, noi certuri, noi amenințări după ce prim-ministrul Florin Cîțu l-a demis pe ministrul Justiției, Stelian Ion, fixat în post de USR-PLUS. Pentru că ar fi sabotat un proiect pentru dezvoltarea României. Nu și pe Drulă, cel care l-a catalogat pe Cîțu drept „zombie politic”, semn că premierul nu se supără când e caracterizat de cunoscători ai tainelor politicii dâmbovițene.
Ce mai freamăt, ce mai zbucium – brusc peneliștii, cu hârtia de turnesol pe ei, devin mai răi ca Dragnea (comparație de la care îți poți permite apoi orice analiză), apelativul „hoții” venind firesc pe firul expunerii. Totul, aparent, se leagă: liberalii vor nu să permită reformarea Justiției, obligatoriu pe modelul USR-PLUS, singurul valabil, vor să fure (singuri, că restul coaliției sunt cinstiți definitiv și n-au treabă cu afacerile) și devin nefrecventabili. Sunt reconsiderate partide precum AUR, măcar cât să treci puntea cu ei sau, oroare, ciuma roșie numită PSD!
În definitiv, scopul final urmărit de USR-PLUS este să rămână la putere, iar pentru asta folosești orice mijloc. Oricât am încerca să ne amăgim, în scandalul declanșat de Cîțu, dar alimentat de useriști din plin pentru putere, aceasta este realitatea. Mizele sunt uriașe, de la reformarea României pe un model impus, până la sumele uriașe de bani așteptate la plată.
Din fericire, istoria, chiar și episoadele recente, ne pot da idei. Filmul de acum este puțin adaptat. Avem personaje noi, replici schimbate, dar până la urmă scenariul este același. Când a fost demis Vlad Voiculescu, au urmat amenințări, acuze, însă până la urmă USR-PLUS a rămas la guvernare după ce a negociat venirea unui ministru pe care scria tot Voiculescu și alte mici avantaje.
După demiterea lui Stelian Ion, pe motiv că blochează noul program Anghel Saligny, USR-PLUS vrea doar câteva „mărunțișuri”: să plece Cîțu, să vină un prim-ministru drăguț și culant, și totul se va șterge cu buretele, ca și când nimic nu s-a întâmplat.
Undeva, logica celor de la USR-PLUS șchiopătează. Spre marea lor surpriză, amenințările nu au prins de nici un fel și au ajuns într-o fundătură. Ori se întorc la guvernare și acceptă umilința administrată de Cîțu, ori merg mai departe cu acțiunile pentru demiterea prim-ministrului/Guvernului. Alături de AUR și PSD, două broaște pe care par dispuși să le înghită, numai cu condiția ca să-i treacă puntea pe oamenii lui Barna-Cioloș, după care să-și reia locul în opoziție. Evident, după revenirea USR-PLUS într-un Guvern în care „pun” ei prim-ministru, cele două partide redevin sursa tuturor relelor, PNL fiind însănătoșit prin eliberarea de Cîțu și îmblânzirea lui Iohannis.
USR-PLUS a rămas cu instinctele de partid de opoziție. În Guvern au acționat ca și când ar fi opoziția internă, criticând tot ce făceau partenerii. Atât UDMR, cât și PNL au constituit calul de bătaie al luărilor de poziție susţinute de cei din USR-PLUS de fiecare dată când apărea un subiect sensibil. Indiferent cum se va finaliza criza de acum, USR-PLUS trebuie să accepte că într-o coaliție unul este șeful. Cel care are cele mai multe mandate și dă prim-ministrul.
Vlad Bălănescu
