Criza din Energie sau Statul român împotriva românilor

* Interviu cu Iulian Iancu, profesionist de patrimoniu în Energie

Comitetul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei are un președinte în persoana prof. dr. ing. Iulian Iancu. Cu studii serioase în domeniu, fostul politician PSD, cunoaște tare bine treburile cu Energia și socotelile corecte prin raportare la interesul românului și siguranța națională a țării. De prin 2006 încoace, amintind ca bornă campania „Energie ieftină pentru români” din 2008 (care a avut o componentă locală viguroasă exprimată de Cristian Liciu, spre disperarea tandemului Gheorghe Ștefan&Iulian Țocu ), Iulian Iancu nu și-a ținut gura de profesionist. Suportă consecințele în continuare. Mai are o calitate, e de loc din Gherăești, Neamț.    

– Aș intra în subiectul cu Energia din altă parte decât se obișnuiește în aceste zile. În peisajul național de dezbateri lipsesc referiri directe la Legea 123 din 2012, legea energiei electrice și a gazelor pe care știu că o cunoașteți perfect. Nu e o lectură comodă, are aproape 200 de pagini. Chiar de la început, la obiective, e menționată dezvoltarea durabilă a economiei naționale. Vorbește apoi despre transparența tarifelor, prețurilor și taxelor la energia electrică. Pentru a face „joncțiunea” cu gazele naturale, conține constituirea stocurilor de combustibili. Legea asta le e străină guvernanților de azi?

Nu numai. Intrăm în conflict și cu prevederile care vorbesc de achiziția de energie care trebuie făcută în așa fel încât să respecte prevederile constituționale, acelea de la art. 37, respectiv dreptul la nivel de trai, și art. 46, dreptul la sănătate. Achiziția trebuie făcută într-un mod optim, adaptat gradului de suportabilitate al consumatorului. Adică, un furnizor nu poate să achiziționeze energia la ce preț vrea și după aia s-o rostogolească iarăși la ce alt preț vrea și să încarce consumatorul pentru că nu-i va recunoaște aceste prețuri și aceste costuri distribuitorul, care prin lege este observatorul pieței. Problema este că aceste prevederi constituționale și legale mai spun ceva: achiziția se face în condiții de transparență, nediscriminare și concurențial. Ori, din momentul în care din cantitatea de 100% produsă de un producător (de gaze naturale – n.a.), doar 40% este pus pe piață în condiții de transparență, concurență și nediscriminatoriu, înseamnă că cealaltă cantitate este comercializată discriminatoriu și neconcurențial.

Așa se explică de ce, pentru anul viitor, un spital din România are preț de la 1 octombrie de 279 lei/MWh și o judecătorie din alt oraș – 197 lei/MWh. Întreb, cine este mai important, spitalul sau judecătoria? Ambele sunt importante de fapt, dar de ce avem prețuri atât de diferite? Gândiți-vă că un spital are și-așa bugetul la limită pentru achizițiile de medicamente și celelate consumabile pentru activitățile de bază, pentru tratarea pacienților. De unde va scoate bani pentru aceste creșteri? Vă reamintesc, iarna trecută au încheiat contracte cu 87 de lei, iar acum încheie cu 279 de lei/MWh. Asta e creștere de peste 300%.

– Am zis ceva și de stocuri.

Ați făcut corect referire la stocuri, însă acea prevedere era în 2012. În 2019, operatorii au reușit să determine Comisia Europeană să aprobe o Directivă prin care să nu mai fie obligatorie stocarea așa cum era în legea noastră națională. În consecință, la nivelul statului membru nefiind obligatorie stocarea, rămâne obligatorie prevederea contractuală a distribuitorului și furnizorului de a asigura continuitate și siguranță în furnizarea de energie electrică și gaze naturale consumatorului. Cu alte cuvinte, furnizorii au zis așa: nu ne obligați să stocăm și să blocăm bani pentru că noi, oricum, având obligația continuității, o să asigurăm această prevedere.

– Indiferent de preț?

Nu, nu, tocmai aici nu e foarte corect jocul. Ei nu au spus așa. Spun că or să facă ei stocare, că știu ei mai bine cum să stocheze, să optimizeze costurile. Ce fac de fapt? Văzând că în 2020 a fost o cădere dramatică a consumului, dar totodată și a prețurilor, au zis că nu mai stochează. Văd ei cât va fi consumul și vor face achiziții spot, la secundă, în ziua respectivă. În momentul în care prețurile se duc în sus cu 300% și tu vrei să mai și achiziționezi spot pe vârf de consum, evident că vor fi creșteri cu și mai mult de 300%. Acest lucru nu mai respectă condiția de asigurare a gradului de suportabilitate și optimizare a încărcării costurilor pentru consumator. Directiva a fost aprobată, stocuri nu sunt, iar prețurile au urcat la cer.

– Pe partea de gaze naturale, unul dintre producători interni este companie națională. Acolo administratorii sunt numiți de reprezentanții vremelnici ai statului român.

Și dincolo, la OMV Petrom, avem reprezentare în Consiliul de supraveghere din partea statului român. Ar trebuie să ne interesăm cum îl cheamă pe acel reprezentant și ce atitudine a avut el atunci când producătorul a decis să aibă această politică de prețuri.

– Eu vreau să fac o comparație între ce face reprezentantul minoritar al statului nostru într-o companie cum e OMV Petrom și reprezentantul minoritar al Fondului Proprietatea într-o companie cum este Hidroelectrica. Fondul Proprietatea se dă peste cap, face jocuri și impune decizii în dauna acționarului extrem de majoritar, pe când ai noștri dorm în papuci, sunt decorativi acolo unde reprezintă statul minoritar.

În cazul Hidroelectrica, dacă acționarul majoritar nu ține seama de poziția Fondului, este dat în judecată. Fondul a dat în judecată pe capete, companie după companie, începând de la Portul Constanța până la Hidroelectrica, în momentul în care le-au fost atinse interesele lor de a maximiza profitul și a-l scoate din companie. Deci, au dat în judecată statul român.

– La noi, indiferent cine a fost reprezentantul statului român minoritar într-o companie, a fost cel mai tăcut reprezentant.

Acest tip de comportament, pe care l-ați observat foarte corect, este absolut distructiv la adresa noastră.

– Ați menționat o Directivă europeană. Ca act normativ comunitar, stabilește obiectivul ce trebuie atins, iar statul membru găsește căile și mijloacele prin care e atins obiectivul. Asta spre deosebire de un Regulament care se aplică ad-literam…

…Foarte corect! Franța n-a ascultat, drept pentru care are un an și jumătate de când nu aplică în acest mod Directiva și își asigură stocuri în continuare. Pentru că alte directive vorbesc despre siguranța în funcționare, despre securitatea alimentării. Dintr-odată, la o analiză foarte simplă, îți dai seama că ele se contrazic! Atunci, statul membru își face propria analiză și ia măsurile cele mai corecte, printr-o interpretare corectă, coroborând articolele prevăzute de directive.

– Mai mult de atât, Energia nefiind în domeniile exclusive impuse, funcționează principiul subsidiarității. Fiecare țară își gestionează problema cum crede, cum știe mai bine, prin prisma interesului național. Așa a făcut Polonia cu cărbunele, de exemplu. La noi nu funcționează subsidiaritatea?

La noi se închide, fără precedent istoric, capacitatea de producție de la Deva (Centrala Termoelectrică de la Mintia – n.a.). Pierdem 10% din producția de energie electrică a României, fără să avem ceva pus în loc. Intrăm într-o criză de energie și o creștere absurdă a prețurilor. Polonia a zis că, indiferent ce li se spune, sunt hotărâți să valorifice în continuare resursa de cărbune pentru energie până o să aibă o alternativă sigură. Sunt curios cum se va termina acest conflict al Poloniei cu UE pentru că văd că vor să le dea amendă de circa 500.000 euro pe zi.

– Cred că nu se întâmplă nimic. Nu am ales întâmplător Polonia. Au mai făcut o dată o figură teribilă, când s-a introdus în România prin Legea 220/2008 „crima” cu 24%, nu 20% din producția de energie electrică până în 2020 din surse regenerabile. Noi, cu ce aveam pe hidro, eram boierii boierilor, după Suedia. A urmat dezmățul cu eoliene și fotovoltaice achitate în facturile fraierului de român. Poloniei nu i-a păsat. A zis din start că plătește penalitățile și cu asta, basta.

Nu se pune problema să avem atitudini contrare deciziilor comunitare, dar ideea este ca de fiecare dată măsura să fie însoțită de un alt set de măsuri. Ai noștri nu mișcă nimic ca să apere țara.

– Totuși, UE acceptă când anumite măsuri comunitare perturbă grav piața internă a unei țări, îi afectează siguranța națională, statul membru le poate suspenda pe o anumită perioadă.

Asta demonstrează că este mult mai puternică vocea multinaționalelor decât vocea consumatorului român. De altfel, dacă observați, la masa discuțiilor au fost totdeauna numai multinaționalele și niciodată consumatorul român, cu atât mai puțin consumatorul casnic. Acest lucru s-a putut pentru că majorările de-a lungul timpului erau de 2%, 3%, cel mai mult de 7%. Niciodată n-au fost de 300%. Ce se întâmplă acum este fără precedent istoric de când există sistemul energetic în România.

– Dar producătorul, care abuzează de poziția lui din piață, și realizează acele profituri nelegitime, poate fi tăiat la profit de statul român. Avem legislație.

Da. Propunerea mea este să stabilim imediat legea „windfall tax” care înseamnă că peste un anumit nivel al prețului, orice sumă să fie imediat colectată la bugetul de stat. Dacă la un producător de gaze costurile lui sunt de 40 de lei/MWh, atunci mă uit la prețurile lui. Anul trecut au fost de 80 de lei. Asta înseamnă 100% peste costuri. Tot ce este peste 80 de lei, orice sumă ar pune producătorul, este colectată la bugetul de stat.

La energie electrică avem o situație foarte delicată. Producătorul de energie pe bază de cărbune este obligat să plătească taxa de emisie de CO2, care e tot mai mare, tot mai mare. Anul trecut era la 7$/tonă, acum e 63$/tonă. E obligat să adauge această taxă la prețul lui. Problema acolo este foarte delicată pentru că noi fără acea energie nu putem fi în siguranță.

– Cred că trebuie spus clar românilor că energia electrică din termo pe cărbuni, ca și centrala nuclear-electrică, asigură baza producției și consumului. E criminal să forțez producția hidro.

Dacă scot prețuri de 550 lei/MWh, cum am văzut, la acest preț se rostogolesc celelalte costuri (din sistem – n.a.). Adică facem un bulgăre de zăpadă care adună toate costurile de la acest preț în sus. În aceste condiții, vedem că ceilalți producători care nu au nicio motivație să crească prețurile. Vorbesc despre hidro, nuclear, parțial și de producția de energie pe gaze naturale. Hidro și nuclear nu au această motivație, însă se aliniază în piață la prețul cel mai mare. Dacă se vinde cu 550 lei/MWh, eu de ce să dau cu 183? Așa se explică profitul extraordinar de mare al producătorului hidro, care a înregistrat pe primele 6 luni 1,8 miliarde de lei la o cifră de afaceri de 3,2 miliarde.

– E șocant!

Un astfel de profit nici în IT nu se înregistrează, nicăieri. Când vezi profitul, constați un dezechilibru. Se duce profitul într-o singură parte pe seama celuilalt actor, adică pe seama consumatorului. Consumatorul plătește mult prea mult pentru profitul ăsta mult prea mare.

– Nu facem nimic. Parcă suntem legați la minte. Mă uit la ministrul de la Energie. Bate câmpii pe la televizuini de luni și luni de zile despre cum ia el măsuri, cum cheamă ANRE la ordine în Parlament. N-a făcut nimic. Nici el, nici Cîțu, mai cu seamă când Cîțu ținea Finanțele. Mai e cineva să acționeze în afară de CSAT? Și de președinte, așa cum e, cum îl avem? Asta cu CSAT e din alte ale intervenții ale dv.

Vă mărturisesc, ministrul Energiei, astăzi, în România, este reprezentantul statului în zona de producție. El înregistrează rezultate spectaculoase cu companiile energetice din subordine. Cu alte cuvinte, el este interesat să aibă aceste profituri. Raportează în dreptul lui un profit al companiilor mai mare decât orice alt ministru anterior.

– Știm cine își freacă mâinile pentru încasările dintr-un TVA consistent, nesperat și injust.

Da. La Finanțe, prin aceste prețuri se dublează încasările din TVA. Vin și banii din redevențe. Redevența este calculată la prețul de vânzare pe MWh. Avem doi miniștri care sunt interesați – unul să aibă profit pe zona de producție, celălalt să aibă încasări mari la bugetul de stat. De aceea am spus eu că trebuie convocat CSAT. Pentu că CSAT e responsabil de securitatea și siguranța națională. Printr-un astfel de comportament, se destructurează economia.

Toate legile economice spun așa: la o creștere cu mai mult de 5 puncte procentuale, generezi șoc și riști să destructurezi economia. Acest preț se propagă în toate procesele de producție, de orice natură ar fi, începând de la producția alimentară, de la procesarea grâului, porumbului, semințelor de floarea soarelui. Toate vor fi afectate de aceste creșteri. În consecință, fiind atât de scump să le procesezi în România, vom avea în piață ulei de floarea soarelui adus din Franța mai ieftin decât cel din România. Ce să facă românul consumator, căruia oricum i se golește buzunarul de la prețul de la utilități, de la prețul la medicamente? Mai vine și prețul la alimente. De unde să dai și la școală pentru copil? Atunci va lua uleiul din Franța.

– Eventual făcut din semințe românești. La fel ca zahărul făcut din sfeclă de zahăr de la noi. Și totul se duce în deficitul comercial.

Exact. Uleiul poate veni și din Spania, pentru că acolo procesarea e mai ieftină ca în România. Ne distrugem industria, ne distrugem economia. Ne pierdem locurile de muncă. Pierzând locurile de muncă, oamenii trebuie să trăiască și vor pleca spre statele vest-europene. Ne pierdem în continuare cea mai importantă resursă. Îmi spunea recent un mare industriaș elvețian că am pierdut 5 milioane de oameni din țară, pentru că nu am știut să creăm un proces industrial, care să îi determine să rămână în țară. Ne bătea obrazul! Să nu ne mirăm că pleacă,  să facem ceva, să găsească și să aibă un loc de muncă aici, o activitate predictibilă. Dacă prin ce se face acum mărim atât de mult costurile, ne inducem starea de insolvență și faliment, iar pe oameni îi vom trimite în continuare afară.

– De ce tac sindicatele? Nu le văd acționând, nu am auzit o voce fermă. A încercat ceva, suferind de singurătate, președintele Dumitru Costin de la BNS.

Într-adevăr, el încă e un lider de sindicat care se bate. Am mai văzut Confederația Meridian cu o acțiune în stradă. Dar, vă rog să rețineți, sindicatele și patronatele din România au fost pur și simplu pulverizate în 2007, atunci când nu au fost de acord cu noul Cod al muncii, care, vezi Doamne!, flexibiliza forța de muncă. Pe românește, îi dădea voie angajatorului să îl dea afară când vrea el pe angajat, să-l trateze ca pe o slugă pe plantație. Sindicatele mai ales au protestat. La momentul respectiv ați văzut arestări de lideri de sindicat, dintre care unul a primit o condamnare de 15 ani. S-a făcut brusc liniște în zona sindicală. Mă și mir când îl văd pe Dumitru Costin că are curaj. Vorbiți cu el, e singurul a cărui voce nu scade.

– Am o problemă cu mediul de afaceri. Știu pe cineva pe nume Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României. Are o voce puternică și influentă în România, inclusiv cu fir scurt la Cotroceni. Se preocupă prioritar de un proiect imobiliar gigant cu tipul de la Iulius Mall, de la Iași. Pe Energie nu am reținut ceva semnificativ.

Aici este iarăși o problemă dificilă. Mihai Daraban, prin Camera de Comerț, nu are nicio voce și influență pe felul în care funcționează, de exemplu, Camera din Maramureș.

– Știu cum funcționează sistemul acesta cameral…

E o lege distinctă. Daraban chiar dacă ar încerca să reprezinte o cameră județeană, nu este legitimat de respectivii. Trebuie s-o facă mediul de afaceri din fiecare județ. Oamenii din țară, mediul de afaceri local trebuie să ridice această voce, să convoace o adunare generală, să atragă atenția, să vină cu soluții ca să ieșim din criză. Noi suntem în șoc. Ei suferă, ei trebuie să aibă o acțiune foarte fermă în a stopa acest dezastru din Energie.

Uitați-vă la unguri, uitați-vă la spanioli. Spaniolii au preluat exact acel model pe care noi l-am impus prin lege în 2018. Avem legea off-shore care atenua acest tip de comportament. Noi am spus atunci, așa: dacă vei vrea să mergi cu prețul la 500 de lei pe Mwh de gaze, ok, n-ai decât să te duci, dar să știi că peste 120 de lei îți luăm toți banii.

– Erați la comisia de profil, în Camera Deputaților, atunci. V-au cam căsăpit.

Au tăbărât cu toții. Eram pomenit în 35 de publicații. Peste tot, în mod constant, eram categorisit ca fiind KGB-ist. Când iei apărarea țării tale, indiferent de domeniu, prima ștampilă e aceea de KGB-ist. Acest tip de atitudine, să nu vă supărați că o spun, este net în defavoarea României. Acei actori care au acționat împotriva mea, au acționat trădând țara. Altfel nu se explică cum un cancelar de stânga al Germaniei (Gerhard Schroder – n.a.) să fie susținut 12 ani de un cancelar de dreapta (Angela Merkel – n.a.) în companiile energetice rusești și desemnat să ducă la bun sfârșit magistrala de gaze rusești North Stream. Era susținut de fapt de mediul de afaceri, de industria germană. Acolo nu s-a pus problema că e KGB-ist. În Austria, faptul că OMV dă distincție Gazprom, iar președintele Putin e invitat la nunta ministrului de Externe, aia nu mai este KGB-ism. Știți ce este? Este apărarea interesului țării. Oamenii aceștia au acționat în interesul statului lor. Noi când acționăm în interesul statului nostru, suntem defăimați, suntem atacați. Eu atrag atenția aici că și oamenii din mass-media – cu mici excepții dintre care faceți parte și dumneavoastră – au intrat în acest tip de joc sub pretextul de supraviețuire. Să analizați contractele pe care, an de an, o parte din mass-media, cu accent pe publicațiile online, le încheie. Să vedeți și să vă explicați de ce au o astfel de atitudine și de ce ies la atac în haită împotriva cui apără țara. Din păcate, doar timpul a ridicat vălul acesta, i-a deconspirat și a arătat că ce am spus e adevăr 100%. Nu numai eu, nu am fost singur. Sunt mai multe domenii în care au fost voci care au luat apărarea și s-au așezat de partea României.

Dacă nici acum, când timpul s-a scurs, nu vedem comportamentul, nu vedem lăcomia, nevăzând că în spate sunt familii care nu mai pot supraviețui… Totuși, 30% din români, în iarna trecută, n-au putut să-și acopere cheltuielile. Nu e doar România. Să ne uităm că 17% din populația Europei n-a putut să-și plătească facturile.

– La noi este mai dramatic. Dacă greșesc, vă rog să mă corectați. Noi putem asigura la ora actuală 90% din consumul de gaze din sursă internă.

Din păcate, am coborât la 80%. Aveam 90%. Pentru că un producător, nu dau nume, și-a redus producția cu 10%.

– Nu cumva mai și exportă?

Exportă. Exportă gaz ieftin. De la noi.

Ungaria acoperă depozitul de gaze de la Mărgineni

– Îmi aduc aminte că prin 2008, într-un interviu cu dv, ați vorbit despre depozitul de gaze naturale de la Mărgineni, Neamț. Cu o opțiune de a înmagazina acolo gaze aduse din Rusia.

Da. A fost atunci un interes manifestat împreună cu Wintershall GmbH, Germania, e o poveste veche. Vorbim acum de perioada când Romgaz își reprezenta cu cinste țara. A pregătit depozitul de la Mărgineni, în urma unui studiu cu Wintershall, nemții fiind foarte interesați de acest depozit. Grație relației lor speciale cu Gazprom, i-au invitat să fie parte a acelui depozit. Noi prevedeam o creștere a capacității de înmagazinare a României de la 1,1 la 3,3 până în 2004 și 7,5 miliarde metri cubi până în 2007. De la 1 ianuarie 2005, nu a mai crescut capacitatea de înmagazinare cu 1 mc.

– Doamne ferește!

În Ungaria, Viktor Orban nu are nicio problemă în a sta la masă și a negocia cu Rusia. A făcut exact acea capacitate pe care o aveam în programul nostru strategic, 7,5 miliarde mc. La graniță cu România, în apropiere de Bihor. În 2017, când a fost acea iarnă foarte grea, România a importat, spre rușinea ei, gaze naturale din Ungaria. E țară neproducătoare de gaze, dependentă de gazele din Rusia, cu speranțe că va beneficia de gaze din România. Ungaria își prelungește contractul de import direct de gaze din Rusia, fără intermediari, cu 15 ani începând cu anul acesta și își pune la adăpost un depozit de 7,5 miliarde de mc. Asta trebuia să fie strategia desfășurată de România, nu o atitudine de denigrare a celor care luau apărarea țării. Astăzi trebuia să avem depozitul de la Mărgineni funcțional. Era al Romgaz. Gazele puteau fi și de la Gazprom, ok. Dar le luai atunci când prețul lor era avantajos.

A consemnat Viorel COSMA

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 508, săptămâna 30 septembrie – 6 octombrie.