Pornind de la faptul că autorităților locale reunite din Piatra-Neamț nu le-a trecut prin cap să dezvolte din Casa Lalu o minunăție de obiectiv turistic, într-o discuție recentă din care am spicuit în ediția precedentă a „Mesagerului de Neamț”, arhitectul Iulian Diaconescu a spus fără ezitare: „Obiectiv turistic ar trebui să fie toată strada Ștefan cel Mare. Cu câteva excepții, care din păcate sunt, pe Ștefan cel Mare ar trebui să spunem că e un fel de muzeu. Un muzeu utilizat”. În interviul ce urmează, dezvoltă această pledoarie.
– Ce caracteristici trebuie să întrunească o stradă pentru a fi încadrată ca obiectiv turistic? Nu vreau un răspuns în termeni de manual, de ghid tehnic.
În teorie sunt multe lucruri trecute, dar cred că ar trebui o sinteză ușor de înțeles. În primul rând, trebuie să aibă obiecte de arhitectură valoroase. În al doilea rând, să aibă căile de comunicare, de acces necesare, căile fizice pe care poți să te deplasezi în liniște. Preferabil să fie pietonale sau parțial pietonale. La un moment dat, de exemplu, a fost o propunere ca Piața 22 Decembrie să fie transformată, ca și Piața Ștefan cel Mare, în pietonal de vineri seară până duminică. Dar nu punând garduri! Pur și simplu prin instalarea unor stâlpi metalici retractabili în subsol, care să poată fi ridicați cu o telecomandă simplă. Iar pavajul să fie unul singur, adică delimitarea între carosabil și trotuar să fie făcută cel mult cu o chiunetă longitudinală, e ca un fel de rigolă mică. Lucrurile astea nu le-am inventat eu, se văd în Brașov, în Sibiu, în Cluj, în Oradea. Le-am văzut foarte des afară. Pentru mine, orașe de dat ca exemplu sunt Viena și Londra, unde mi-ar și plăcea să locuiesc.
Sens unic pe Strada Ștefan cel Mare
– În Piața 22 Decembrie a mai fost o poveste cu un proiect despre un pietonal permanent, parcă, un proiect concretizat prin aruncat banii pe fereastră în brațele cui trebuia.
Era un non-sens. Ce se întâmplă? Poți transforma ce vrei în alei publice pietonale, dar pentru asta trebuie să ai niște terase. Ce e pe 22 Decembrie nu e suficient. În schimb, Ștefan cel Mare bine ar fi să fie o stradă cu sens unic. La ora actuală există un Plan Urbanistic Zonal în desfășurare. Una dintre propuneri este crearea unui sens unic. Prin plan s-a propus și introducerea altor clădiri cu valoare arhitecturală ca monument istoric. Dat fiind că sunt proprietăți private, este mai greu. N-ai cum să-i impui omului să-i faci casa monument istoric.
– Nu văd cum ar accepta costurile.
Costurile sunt enorme. Și mai e un lucru: restricțiile sunt foarte mari.
– S-a terminat. Nu mai faci ce vrei în casa ta.
Din păcate, legislația nu încurajează deloc astfel de lucruri. În alte ţări, situația e diferită.
– Sensul unic va fi probabil spre cimitir.
Hai să spun de ce nu invers. E vorba de platforma de la Curtea Domnească. În momentul în care vii dinspre cimitir și intri în pasaj, practic ți se ia vederea, intri într-un tunel întunecos oricât ar fi de luminat.
– Autoritățile deștepte nu și-au dat seama de asta de la început?
Nu știu, eu am mai zis unuia și altuia. Dacă o iei în sens invers, ai lumina în față.
– Înapoi la PUZ, te rog. Cine-l face? Primăria?
Primăria este inițiatoarea, contractul l-a câștigat o firmă specializată (TOPOPREST – n.red.), dar ulterior primei noastre discuții. Voi colabora și eu.
– Și ce vor să facă?
În primul rând, se cere o reglementare istorico-urbanistică a zonei, cu introducerea zonei într-un circuit turistic. În mod evident se va impune și reabilitarea clădirilor, chiar dacă nu sunt monument istoric. Avem clădiri valoroase, arhitectural vorbind. Sub aspect financiar, nu știu cum se va rezolva. Asta nu depinde de proiectanți, depinde exclusiv de autorități. Bine ar fi să fie găsită o portiță legislativă sau să fie o inițiativă legislativă ca statul să poată interveni în sensul sprijinirii acestor oameni care au clădiri valoroase, dar nu au puterea financiară de a le revigora.
Casa este a omului, dar imaginea e a comunității
– Sună interesant, dar cineva trebuie să explice foarte clar socoteala. La câte combinații s-au făcut în oraș, mai ales după 2004, de la instalarea lui Pinalti la primărie, oamenii sunt îndreptățiți să se gândească la combinații, că niște unii vor să-și „revigoreze” casele pe banii Guvernului.
Da, da, poate fi o astfel de cutie… a misterelor. Dar știi cum e cu obiectivul ăsta turistic? Dacă ai niște case dărăpănate, nu ai ce arăta. Vezi cum s-a întâmplat la Oradea, cum au restaurat. Să nu uităm ceva, proprietatea este a omului, casa e a omului, dar imaginea ei este a comunității. De imaginea aia se bucură sau nu toată lumea care trece pe acolo. Să luăm gardurile. Ai un gard din plasă ruptă, un gard cu trei scânduri lipsă. E un talmeș-balmeș. Mă uit și la trotuare. Parcă-s dintr-un film prost, nu au nicio legătură cu ceea ce ar trebui. Strada merită să fie pavată toată cu niște dale de granit, de la cimitir și până la intersecția cu Petru Rareș. Trotuarele pot fi delimitate, pe lângă chiunete, cu niște stâlpișori ornamentali din fier forjat, nu mai mult.
– Până la urmă, orice influență exercitată asupra Guvernului sau în plan legislativ este legitimă pentru un asemenea obiectiv. Nu va da nimeni bani ca să acopere 100% valoarea lucrărilor, și nu peste noapte. La Oradea vorbim de un plan de acțiune întins pe ani de zile. Beneficiile pentru toți se văd la final.
Corect, mai devreme sau mai târziu, beneficiul ajunge la fiecare, sub o formă sau alta. Nu are rost să iau să prezint eu casele la rând, adresă cu adresă. Dar pot să spun așa: în apropiere de fostul Parc Zoo, pe sensul deplasării dinspre primărie, sunt câteva case pe dreapta și pe stânga care au un potențial arhitectural deosebit. Unele au fisuri, cu început de fracturi în pereți. Finisajele sunt degradate. Nu știu cine le deține, ce vor să facă sau care-i treaba. Cred că la un moment dat ar trebui să se spună că Ștefan cel Mare e stradă monument sau stradă de interes turistic, stradă cu valoare arhitecturală. Trebuie stabilit asta și se va stabili prin PUZ, evident în urma unor discuții ample cu publicul…
– …Hm, la Piatra-Neamț?
Da, vor fi și chiar ar fi bine să vii, să veniți cei din presă. Să revin, e păcat de casele alea și mai sunt și altele nerestaurate. E strigător la cer să vezi cum se pierd. Din motivul ăsta cred că ar trebuie impuse prin PUZ niște restricții, niște obligații proprietarilor clădirilor, repet, nu doar a monumentelor din zonă. Oricum, cu această ocazie se trasează și zona de protecție a moumentelor istorice, făcând o incluziune a tuturor clădirilor de pe strada aceea și coborând un pic pe Mihail Sadoveanu.
Două case monument nepuse în valoare
– Concret, case monument câte avem acolo?
În lista Institutului Național al Monumentelor Istorice, actualizată în 2015, sunt 12. (le vom prezenta într-un material distinct. – n.r.) Vreau să dau un exemplu pozitiv. E Vila Eliza, pe colț cu Strada Codrului. Este în proprietatea dlui. Luigi Bodo de la Rifil. E o casă restaurată, aranjată cum se cuvine.
– Ce facem, în termeni de documentare, cu proprietarii care vor face caz de… intimitate?
Nu e vorba de intimitatea proprietarului. Dacă vezi că o lasă să se distrugă, trebuie să intervii ca autoritate a administrației publice locale. Vizual vorbind, e un bun al tuturor.
– Crezi că vom ajunge la exproprieri?
Să știi, este o greșeală că nu se aplică exproprierea în cazul monumentelor care sunt lăsate în degradare. Avem exemple strigătoare la cer în județ. Prefer tot un exemplu pozitiv, uite, Conacul Styrcea din comuna Văleni. Moștenitorii au dorit și au reușit să-l refacă pe banii lor. Tot respectul!
Negocieri proaste, dublate de tocarea finanțărilor europene pe prostii
– La noi, în Moldova, avem vreun exemplu de urmat?
Pe la Rădăuți, din câte știu. Și la Botoșani. Cam atât.
– Poate dăm noi tonul.
Doamne ajută, să-l dăm odată!…
– De unde te aștepți la piedici? Mai pașnic zis, la dificultăți.
Din plan legislativ. Nu cred că vom avea împotriviri aici, locale. În primul și-n primul rând, ar trebuie făcută o disociere clară între dreptul de proprietate și imaginea care aparține comunității. La noi nu există chestia asta. Dacă un isteț zice că nu vrea termosistem pe fațadă, rămâne fațada cu o gaură. Nu-i admisibil! Eu n-am văzut chestii de-astea în altă parte (în străinătate – n.a.). Autoritățile de la nivel central trebuie să înțeleagă, nu doar cei de aici sau din alte localități. Mă gândesc iarăși la Oradea. Probabil că orădenii implicați în dezvoltarea respectivă – mă refer la reabilitarea clădirilor vechi reprezentative ale orașului – au înțeles și au contribuit.
– Eu urmăresc Oradea cu atenție din 1993, când primar era Petru Filip. Din 2006, merg acolo cel puțin o dată pe an. Sunt martorul devenirii lor, ambasadorul lor. Ce vedem noi, astăzi, s-a făcut în ani de zile!
La noi, de ce nu?
– Știu răspunsul, dar nu pot să îl scriu.
Și eu îl știu, dar nu pot să-l zic.
– Nu cred că vom modifica noi cadrul legal. Însă, pe cel existent, mă gândesc că putem modela, negocia o linie de finanțare printr-un program național, cum e cel de dezvoltare locală.
Vezi, primăria a accesat în precendenta perioadă de programare fonduri europene cu diverse destinații…
– …Pentru proiectul ăsta nu prindem un euro de la Bruxelles.
Știi ce se întâmplă, europenii îți dau bani, dar trebuie să știi să negociezi pe ce și cum îi iei. Ei nu spun că nu îți dau pentru o anume linie de acțiune prioritară – ai noștri (guvernele – n.a) nu au cerut, nu au negociat. În alte țări a mers, s-au descurcat foarte bine. În România s-au deschis finanțări europene pentru tot felul de lucruri care nu se fac niciodată. Hai să gândim, să vedem de ce avem nevoie ca țară.
Local, referindu-mă la ce este accesibil, trebuie să încerci să te pregătești și să iei fonduri pentru lucruri care aduc plus-valoare localității. Noi vrem să băgăm autobuze electrice, este lăudabilă chestia asta. Dar tai din benzile de circulație, ceea ce nu mai este lăudabil. Eu nu cred că o să dea lumea buluc în mijloace de transport în comun, mai ales în actuala situație și în perspectiva imediată. E o nepotrivire uriașă. Să zic că renunț la mașină ca să mă plimb cu autobuzul? Băi, fraților, treziți-vă!
Londra, model aproape SF de eficiență, organizare și istețime
„Hai să dau un exemplu. Eu am lucrat în Irlanda, chiar în meserie. Am avut ocazia să am lucrări în fronturi construite. Erau fronturi vechi, fronturi monument. Știi ce fac ăia? Au un front continuu la stradă, cum e în unele orașe ardelenești sau, mai aproape, în Bucovina. Pur și simplu, lasă peretele din front intact. Bineînțeles, îl restaurează. Demolează tot ce e în spate și refac. În Londra am asistat la lucrări de genul ăsta. Merg relativ des acolo, îmi place să mă plimb pe străzi și să văd cum se lucrează pentru că Londra toată este un șantier. E un șantier curat, te plimbi și nu ai praf pe papuci. Într-un loc, văd un front dintr-ăsta, rămăsese doar fațada. Aveau două șine imense în spate și o stație de betoane mobilă, care culisa încet-încet și turna clădirea. Când au ajuns deasupra clădirii, au venit noaptea cu macaraua și au luat instalația. Nu era praf deloc. Aveau niște aspiratoare imense, era un vuiet apăsător, dar totul era protejat. Eficienți, organizați și isteți.”
Dragoș Chitic a lăsat și ceva bun în urmă
– Cât va dura elaborarea PUZ?
Câteva luni.
– Cui din primărie i-a venit ideea asta?
Nu-i de acum, e moștenită de la fostul primar. Este o continuare, e necesar. Că a fost voia sau nu a celor dinainte, nu știu. Probabil și-au dorit și ei. Dar Planul Urbanistic General impune un asemenea studiu. Fostul arhitect-șef Domițian Nedeianu s-a ținut de proiect, Carmen Fermezon s-a zbătut foarte mult.
Prietenul nostru PUZ
În cea mai simplă și directă înțelegere, Planul Urbanistic Zonal (PUZ) înseamnă legea unui teren, care limitează construirea la anumite dimensiuni sau destinații. Mai pretențios spus, asigură corelarea programelor de dezvoltare integrată a zonei cu Planul Urbanistic General.
PUZ reprezintă una dintre documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism, alături de planurile de amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism și regulamentele locale de urbanism, avizate și aprobate conform Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului.
Prin PUZ se stabilesc reglementări noi cu privire la: regimul de construire, funcțiunea zonei, înălțimea maximă admisă, coeficientul de utilizare a terenului (CUT), procentul de ocupare a terenului (POT), retragerea clădirilor față de aliniament și distanțele față de limitele laterale și posterioare ale parcelei.
Elaborarea planului de către un investitor sau autoritatea locală este obligatorie pentru:
- Zonele centrale ale localităților;
- Zonele construite protejate și de protecție a monumentelor istorice;
- Zonele de agrement și turism;
- Zonele/parcurile industriale, tehnologice și zonele de servicii;
- Parcelări pentru divizarea în mai mult de trei parcele;
- Infrastructură de transport;
- Zonele supuse restructurării sau regenerării urbane;
- Alte zone stabilite de autoritățile administrației publice locale în condițiile legii.
Viorel COSMA
