Interviu cu directorul Dorina SURDU

– Doamnă director, cum va debuta noul an școlar în comuna Mărgineni?

Important este că școala de la Mărgineni este pregătită pentru un nou an școlar. Au fost igienizate toate spațiile, au fost văruite, vopsite, lăcuite, astfel ca totul să arate perfect în cele 4 structuri, inclusiv  în grădiniță. Avem asigurat  combustibilul pentru iarnă. Totul este pregătit, lemnele sunt în magazie, tăiate, așezate și uscate. În acest sens, colaborăm cu o firmă din comuna Borlești de mai multă vreme. Este o firmă serioasă și nu am avut probleme în cei 3 ani de colaborare.

– Ați primit noile manuale?

Da, manualele au fost aduse în proporție de 90%, fiind depozitate în magazia școlii, unele au fost repartizate pe clase, ba chiar puse pe bănci. Avem asigurat stocul de măști, mănuși și materiale de dezinfecție, detergenți și tot ceea ce înseamnă materiale de curățenie, asigurate din timp. Avem și cataloage și tot ceea ce ne trebuie. Mai mult, avem cadre didactice titulare în proporție 95%, iar zilele acestea definitivăm cu ceea ce ne-a rămas. Este vorba de un post de educator, prin plecarea la pensie a unui cadru didactic, precum și 8 ore la matematică. Profesorul titular a luat 20 de ore, dar au mai rămas 8. În rest, toți sunt titulari.

– Încheiați, iată, un capitol important din viața dvs., după un număr de ani în fruntea acestei școli.

Sunt de 11 ani în această funcție, din 2010. Am preluat funcția de director pe data de 1 septembrie 2010. A fost o muncă intensă, în primul rând cu mine, pentru că la vremea respectivă, jumătate dintre dascăli erau calificați, dar suplinitori. Cu necalificați nu am lucrat. Acum majoritatea cadrelor didactice sunt titulare, cu gradul I. Au fost cursuri de formare, inspecții la nivel de școală, am avut ARACIP, brigadă de la Inspectoratul Școlar, inspecții tematice și multe altele. Totul a ieșit foarte bine, dar vreau să vă spun că atunci când, după ce am preluat această funcție și am pătruns în miezul problemelor, erau zile când plecam în lacrimi acasă, gândindu-mă că nu am să reușesc să fac față situațiilor care erau atunci. Venea SANEPID-ul și era dezastru. Era foarte mult de lucru, însă l-am avut alături pe soț, Dumnezeu să-l ocrotească, și care m-a încurajat foarte mult. Cadrele didactice au văzut că sunt o persoană care se implică și au venit imediat lângă mine. Doream să schimb imaginea școlii, să schimb tot ceea ce ținea de această instituție. Astfel, într-o perioadă de 2-3 ani, am schimbat și denumirea școlii, apoi rezultatele la evaluarea națională au fost foarte bune. Vreau să adaug că m-am implicat foarte mult, programul meu începea la 7:30 și se termina la orele serii, ba chiar și la miezul nopții. Așa încât, am adus la adevăr totul în școala Mărgineni. Și la vremea respectivă, ca și acum, oamenii au căpătat  încredere în mine, încurajându-mă de fiecare dată. Au avut încredere în instituția noastră. Apoi, m-am implicat în    repartizarea celor două microbuze școlare. În final, am reușit să pun totul la punct, cu centrale termice și curățenia în toate spațiile. Au fost schimbate ferestrele, ușile, gardurile, mobilierul, aproape totul.

„Am trei obiective de suflet”

– Este în comună vreun obiectiv de care să fie legat numele dvs.?

Cu ani în urmă, ne chinuiam cu cei mici prin diverse spații. Niciodată nu am fost mulțumită de ceea ce era, pentru că grădinița nu avea un loc al ei, în structurile din comună. În acel moment, am gândit că trebuie să facem ceva și să construim un edificiu nou. Așa încât, ne-am suflecat mânecile și am croit un nou proiect. Prin Măsura 3.3.2., cu fonduri europene, am reușit să obținem și să implementăm la Mărgineni un proiect pentru o grădiniță nouă. A fost greu, dar am reușit să realizăm o construcție, cu o capacitate pentru 60-70 de preșcolari, cu un aspect foarte modern. Nu vreau să supăr pe cineva, dar este cel mai modern edificiu public din comună. Acum se bucură toată lumea. Numai că în acel proiect ne-am implicat, alături de primărie, și cu Ansamblul „Mugurașii Mărginenilor”. De multe ori am povestit că am reușit să achiziționăm 72 de costume  populare moldovenești, din Maramureș și din Banat, instrumente muzicale, dotarea sălii cu mobilier și tot ceea ce ne-a trebuit, inclusiv calculator și multe altele. Noi aveam deja înființat un muzeu în comunitate. Foarte mulți tineri, prin 2009, când am înființat muzeul sătesc, scoteau lucrurile vechi și le lua mașina de gunoi, care venea o dată pe săptămână. Erau saci cu obiecte vechi, care nu mai puteau fi folosite în gospodării. Este vorba de preșuri, pânze vechi, covoare, ii, diferite vase din ceramică. Am luat legătura cu oamenii care strângeau gunoiul, rugându-i să nu arunce obiectele care astăzi fac parte din muzeul sătesc. S-a luat hotărârea, ca tot ceea ce este vechi să se aducă la primărie. Apoi, am primit, tot de la primărie, două camere, în care am înființat muzeul satului. Acolo avem mai multe costume și de aici a venit ideea înființării unui ansamblu folcloric. Bunicii copiilor de atunci au făcut parte din ansamblul comunal, iar de aici a pornit totul. Primul coregraf a fost regretatul Nae Rotaru. A fost primul meu impuls la acea vreme, implicându-mă activ la înființarea acestui grup folcloric.

– Care au fost următorii pași?

Evident, am înființat un ONG, la înființarea căruia am fost sprijinit de soțul meu, Ion Surdu, dar și de primărie. Atunci, am luat o anumită amploare cu ansamblul, iar acum suntem la a cincea generație. Elevii cresc, pleacă la licee, facultăți, unii s-au și căsătorit. Zilele trecute, am fost la un eveniment, iar mirele a fost membru al ansamblului nostru. A fost o surpriză și pentru el.

„După 11 ani de directorat, nu mai sunt secrete”

– Veți participa la concursul de directori din toamna acestui an?

Pe data de 15 octombrie, voi participa la prima etapă. De fapt, concursul va începe la sfârșitul lunii septembrie, cu înscrierea pe platforma pentru concursul de directori. Voi participa la acest concurs și nu am emoții. După 11 ani de directorat, nu mai sunt secrete pentru mine. Deși stăpânesc foarte multe probleme, încerc să evit emoțiile, să fiu eu și să fac față examenului. Nu este ușor, iar din ceea ce văd și ceea ce se aude, va fi un examen greu, dar am mai dat de două ori examen, așa încât nu-mi este teamă.

– Ce îi lipsește învățământului de la Mărgineni?

Ne lipsește o bază sportivă administrată de școală.

– Totuși, a fost construit un teren de sport în fața școlii.

Este un teren, dar pentru perioada de vară. Ne trebuie o sală de sport, ca să facem orele de educație fizică în condiții normale și iarna. Am înțeles că este un proiect făcut de primărie, cu finanțare prin CNI, dar cu finanțarea vor fi probleme. Proiectul este aprobat, dar fără loc. Va dura cel puțin vreo 3 ani până va fi finanțat. Mai așteptăm.

– Cum colaborați cu primăria locală?

De ceva vreme, avem o altă colaborare cu primăria. Parte dintre consilierii locali se implică și sunt pentru școală. Dar cealaltă parte, știind că aici, la școală, este un om de fier, care se descurcă în fiecare situație, ne cam ocolește. Mie nu-mi place să îngenunchez  sau să perii pe cineva. Eu am o structură verticală. Poți să mă ajuți sau să nu mă ajuți.

– Dacă ar fi să vă vizionați trecutul didactic, regretați ceva?

Școala pentru mine a fost a doua familie. M-am implicat enorm în ceea ce înseamnă Școala Mărgineni. Însă, într-o anumită zi, s-au întâmplat foarte multe evenimente. În acea zi trebuia să trimit o situație la Inspectoratul Școlar, pentru care era nevoie de aprobarea Consiliului profesoral, de discuții cu cadrele didactice. Atunci am convocat Consiliul profesoral și am fost nevoită să pregătesc materialul pentru acea ședință. În acele momente, am schimbat ora plecării spre municipiul Piatra Neamț. Tot în acea zi, soțul meu și-a organizat activitatea funcție de programul meu. În loc de ora 9:30, când noi trebuia să rezolvăm o problemă a familiei, am amânat-o pentru ora 14:30. L-am informat că a intervenit o problemă. Numai că atunci când am terminat ședința Consiliului profesoral, soțul meu nu a mai răspuns la telefon. Nu mai era în viață… (Rep.)

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 504, săptămâna 2 – 8 septembrie.