Tânăr la Piatra Neamț (IV). Școala văzută altfel

În fiecare an așteptăm, superficiali și nerăbdători, perlele proaspeților absolvenți de liceu, fără a ne întreba totuși care este cauza care duce la rezultatele proaste din sistemul educațional românesc. Profesorii care bombardează încă din clasele primare cu teorie și date ce sunt doar la un click distanță, cantitatea și nu calitatea informațiilor primite de elevii care trebuie să învețe mecanic pentru 5 teste odată, mămica sau tăticul care vizitează școlile și liceele mai des decât dragele lor odrasle sunt doar câțiva factori care conduc la situația actuală a învățământului românesc. Elevii consideră că știu cel mai bine care sunt nevoile lor, vor să se facă auziți, iar din punctul lor de vedere, școala nu le creează cadrul necesar dezvoltării lor; de aceea, ei sunt gata să-l inventeze.

De-a lungul timpului, au avut loc tot felul de reforme ale învățământului care au dus la un rezultat contrar așteptărilor și anume la scăderea calității învățământului românesc. Acest lucru este cauzat în primul rând de faptul că actorii principali din școlile românești, elevii și profesorii, nu au fost consultați, în mod real, cu privire la problemele reale din școli. Sau au fost ignorați în momentul luării deciziei. O discuție cu doi elevi care învață la unul din liceele de prestigiu ale orașului Piatra-Neamț a scos în evidenţă niște probleme care ar trebui luate în considerare.

Problemele reale din școlile românești prin ochii elevilor

Ce reprezintă școala din punctul lor de vedere? Pentru mulți dintre elevi școala nu mai este demult locul unde merg să cunoască, să învețe, să descopere sau să-și pună întrebări alături de profesori. Din contră, ei cred că profesorii reprezintă una din cele mai mari probleme, de asemenea cantitatea de informații pe care o primesc sau faptul că nimic nu evoluează.

“Eu aș schimba profesorii! Nu toți, dar pentru câțiva dintre ei aș da orice să nu îi mai văd! Nu la toate materiile sunt profesori care să ne ajute să înțelegem, plus că majoritatea sunt foarte exigenţi, duri, ne forțează efectiv să învățăm cuvânt cu cuvânt, și dacă nu punem virgula unde au pus-o ei, e grav. Ăștia sunt profesorii gen comuniști, care nu înțeleg când ies odată la pensie. Și hai să-ți zic ceva, acum 50 de ani erau telefoanele alea vechi, cu cabluri fixe și acum sunt din astea care practic, de multe ori, gândesc în locul nostru, atunci se preda tot în bănci și acum exact aceeași chestie, gen în școli nu s-a schimbat nimic, dar toate celelalte lucruri de pe lângă noi evoluează într-un ritm alert. Noi învățăm de pe aceleași manuale vechi, rupte, mâzgălite, șterse, de pe care au învățat poate chiar și părinții noștri. Nu văd nicio evoluție în școli, poate 2, 3 profesori care sunt mai deschiși la minte, dar care nu-s de ajuns ca să facă ceva semnificativ pentru sute de elevi”, ne spune Emilian, elev în clasa a XI-a.

Iustin este cu un an mai mare, învață la același liceu și este de părere că: “sistemul de predare ar trebui îmbunătățit. Să nu se axeze numai pe teorie, să înveți ceva care să fie folositor după ce termini școala. Nu vreau să pară că tot ce facem e cam inutil, dar uneori e cam prea exagerat. Uite de exemplu, educația plastică poți să o faci la școli de specialitate cum e Liceul de Artă, și acolo se duc copiii pe care îi interesează domeniul ăsta. Și așa mie lucrările de desen mi le fac alții, că eu habar n-am să desenez”.

Vocea elevilor – dorința de a fi ascultați

Cei doi tineri și colegii lor totodată sunt dezamăgiți de faptul că nevoile și dorințele lor nu sunt băgate în seamă. Aparent, degeaba există un Consiliul al elevilor al cărui scop este să unească ideile elevilor și să fie duse la un nivel mai înalt, de executare. Tot ce se discută în cadrul ședințelor de consiliu rămâne între cei 4 pereți ai bibliotecii, pe principiul: “what happens in Vegas, stays in Vegas”

“Ar fi mult mai OK dacă am avea și noi o opinie și ar fi și respectată. Dar pe noi nu ne bagă nimeni în seamă și practic noi suntem produsul școlii și al profesorilor. Eu de exemplu, aș propune să fie scoase din materii. Aș propune un sistem unde fiecare elev să își aleagă 4, 5 materii pe care să le aprofundeze și să meargă în direcția aia.  Să nu se mai exagereze atât de mult cu notele, toată lumea aleargă după note care oricum se pun din burtă de multe ori. Ideea e că la noi ești învățat să înveți pentru note, nu pentru noțiuni, nu pentru cultura ta generală, nu ca să știi ceva, doar pentru note. E foarte multă materie degeaba, se tocește foarte mult, pe viitor oricum nu o să ne foloseasca dacă știm Teorema lui Pitagora sau Tabelul lui Mendeleev”.

Tinerii consideră că și unitatea dintre colegi este o problemă, care ar putea fi rezolvată și cu ajutorul profesorilor, dar și prin organizarea diferitelor activități la nivel de școală. Relația cu profesorii ar trebui să fie mai mult decât una strict între elevi și profesori, mai prietenoasă.

“Ar fi fain să nu mai fie profi de care să îmi fie frică să mă duc la ore. Cred că și activitățile extra-școlare organizate de elevi, împreună cu profesorii ne-ar face oarecum sa fim mai deschisi față de școală și față de colegi. Team building-uri, dezbateri pe o anumită temă împreună cu colegi de la alte clase, activități sportive, întreceri, concursuri, dar și petreceri la nivel de liceu ar prinde foarte bine pentru elevi. Dar se gândeste cineva la așa ceva? Sau dacă am spune asta, crezi că ne bagă cineva în seamă?”.

Interesul real al elevilor pentru școală

Într-adevăr, ar fi multe de spus despre ce nevoi au elevii și care ar fi șansele ca unele lucruri să se îmbunătățească. Dar câți dintre ei chiar sunt preocupați de situația prezentă deloc favorabilă? I-am întrebat pe acești tineri despre cum văd ei generația lor, ca elevi.

“Păi sunt să zic undeva la 50% pe care îi interesează să aibă 10 pe linie, sau în cel mai rău caz 9, care neapărat trebuie să facă și o facultate, după care să se angajeze toată viața, iar restul se împarte în mai multe categorii, gen bombardierii, care vin la școală să își afișeze papucii Gucci și să se mai ia de un profesor, sau mai nou sunt ăștia care se dau artişti, care stau cu căștile în urechi la ore și planșele de desen după ei chiar și în pauze… dar parcă nimeni nu mai vine să învețe ceva la școală. Poate și sistemul de notare e de vină pentru lipsa asta de interes, pentru că e prea bun pentru cât știm noi de fapt, notele sunt prea mari pentru nivelul la care suntem. Pentru că profii ne pun note pe partea teoretică, pe care o tocim conștiincios, dar pe care o uităm imediat cum am luat nota. Și cam ăsta e cercul în care ne învârtim noi, elevii. Chiar suntem și noi conștienți că suntem cam dezinteresați și că mergem la școală ca să mai scutim niște bani pe care i-am da la un suc, dar discuțiile dintre noi la fel sunt și la școala și la terasă”.

Concluzia celor doi: “Sistemul educațional românesc este comunist, învechit, se bazează pe cantitate și nu calitate”. Dacă părerilor lor coincid sau nu cu realitatea din școli este de discutat. Dacă trecem în tabăra profesorilor sigur vom auzi despre dezinteres față de școală al elevilor, despre disciplină, programe școlare. Probabil adevărul este undeva la mijloc și există o groază de motive pentru care nu se poate ajunge la un numitor comun.

Andreea BOGZA

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 506, săptămâna 16 – 22 septembrie.