Un proces-verbal de contravenție, de orice agent al statului ar fi încheiat, se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate. Aceasta prezumție este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil. Partea cu accesul și dreptul e din ce în ce mai șubredă în România. Dacă nu ai resurse și influență, aproape că nu se uită nimeni la tine și rămâi sancționat de statul asupritor de nu știi cum te cheamă, chit că dreptatea-i de partea ta. Unii au însă suficiente resurse financiare și umane (juriști, avocați) pentru a se război cu agenții statului.
Pe 20 august semnalam pe mesagerulneamt.ro cum Comisariatul Județean Neamț al Gărzii Naționale de Mediu se lăuda pe Facebook cu două amenzi contravenţionale răsunătoare, în valoare însumată de 180.000 lei, aplicate Sucursalei Hidrocentrale Bistriţa în data de 13 august a.c. Consemnam atunci și spusele lui Iftime Petrariu, cel uitat în funcția de comisar-șef, care justifica amenda de 100.000 lei, pe partea de protecție a mediului, astfel: „S-au găsit pe lac, în diverse locuri, deşeuri din plastic şi lemn, inclusiv la baraj. Foarte grav, în zona Baicu-Izvoru Alb s-au găsit buşteni de lemn prinşi cu lanţuri. Hidroelectrica nu şi-a făcut datoria, nu a igienizat Lacul Izvorul Muntelui în întregime, inclusiv pe maluri şi albiile minore ale afluenţilor”. Pentru diferența de 80.000 lei a invocat nerespectarea măsurilor legale, cu accent pe cele stabilite prin controale și avertismente, cu referire la legea apelor.
Ulterior, în ediția tipărită din 26 august, am detaliat operațiunea gardienilor și cum au reușit ei să dea cu amenda-n baltă. Ca pretext caraghios, care amintește de clasicile sesizări ale colectivelor de oameni ai muncii dinainte de 22 decembrie 1989, pentru raidul de control din 11-13 august, au pus în față, o sesizare proaspătă (6 august) și un articol și mai proaspăt, apărut pe un site local (9 august). De fapt și de drept, controlul sosea oricum prin efectul celor stabilite anterior în Nota de constatare nr. 225/04.08.2021. Presupusul izvor de lege al amenzilor este asigurat de legislația privind protecția mediului (OUG 195/2005), respectiv cea a apelor (Legea 107/1996), cu toate modificările și completările ulterioare. Mai departe, pe fir, la SH Bistrița – în calitate de utilizator de apă din lacul de acumulare Izvorul Muntelului și producător de energie electrică – au apărut o autorizație de mediu și una de gospodărire a apelor, contestarea celei din urmă fiind în desfășurare. Contestate vor fi și amenzile. Argumentele puse la bătaie sunt convingătoare.
Ce să vezi, Garda fostului angajat al Ministerului de Interne înainte de 1989 și viceprimar de Târgu Neamț pe nume Petrariu de fapt nu se învață minte. Ceea ce întărește suspiciunea că raidul la SH Bistrița a fost declanșat de alte resorturi. E ca-ntr-un banc popular cu ursul și vânătorul care nu se învață minte.
O frumusețe de dovadă vine de la Bacău, de la Curtea de Apel – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal. E o decizie civilă pronunțată pe 21 iunie 2018 într-un dosar din 2016 (vezi facsimil). Pe scurt s-a judecat recursul formulat de Hidroelectrica împotriva încheierii de ședință din 3 noiembrie 2017 și a sentinței civile din 8 decembrie același an, pronunțată de Tribunalul Neamț. Pârâtă este Garda Națională de Mediu, prin Comisariatul General și cel județean, pentru o notă de constatare, iar ca bâlciul să fie desăvârșit, în horă e și Instituția Prefectului, reprezentând Comitetul Județean pentru Situații de Urgență (CJSU). Este reclamată nelegalitatea unor dispoziții din anexa Hotărârii nr. 1/3 februarie 2016 a CJSU prin care s-a stabilit în sarcina Hidroelectrica igienizarea luciului de apă al lacurilor Izvorul Muntelui, Bâtca Doamnei, Vaduri și Pângărați. Lesne de înțeles cui făcuse Tribunalul „dreptate”.
Pe scurt povestea este următoarea. Comisariatul județean a urcat cu controlul pe lacul Izvorul Muntelui și prin Nota de constatare nr. 245/29.04.2016 a dispus o măsură cu caracter preventiv în sarcina SH Bistrița: îndepărtarea tuturor deșeurilor existente pe lac până la data 28 iunie. Deși recunoaște că niciun text din Legea apelor nr. 107/1996, ori din actele de reglementare în domeniul gospodăririi apelor nu impun în sarcina societăților care au ca obiect de activitate producția de energie electrică obligația de a curăța luciul de apă, Tribunalul din județul nepereche e de partea Gărzii Naționale de Mediu. Zice că nimic n-o împiedică să adopte măsuri administrative prin care să impună obligația de a curăța luciul de apă în sarcina societăților care desfășoară activități în zone cu luciu de apă. Asta se cheamă adăugare la lege, dar la Neamț pare în regulă.
Tribunalul amintește că luciul de apă e în domeniul public al statului, cum e socoteala cu administrarea de către „Apele Române” și obligațiile cui exploatează. Mai puțin principiul cu poluatorul plătește. Drept urmare, natural, s-a ajuns la exprimări de toată jalea, în genul: „Expertul tehnic a reținut că nu a găsit niciun document referitor la obligația colectării de PET-uri. Reclamanta (Hidroelectrica – n.a.) nu are obligația de a colecta PET-uri, însă poate fi obligată să igienizeze porțiunea din lac riverană cu punctul său de lucru”. Că un expert tehnic plătit debitează așa ceva, mai merge, se întâmplă. Dar ca un tribunal să țină cont de una ca asta, musai trebuie arătat. Cu degetul.
Hidroelectrica s-a ținut tare. Mai ales că prima acțiune fusese formulată de administratorul judiciar al companiei, la vreme de reorganizare. Adică EURO INSOL SPRL. Adică Remus Borza.
În privința Hotărârii CJSU, recurenta a insistat pe faptul că nu există nicio dispoziție legală care să permită comitetului „să instituie, în sarcina societății, obligația de a igieniza luciul de apă”. Se reamintește foarte frumos de un ordin pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteo periculoase, accidente la construcții hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de apă și poluări marine în zona costieră. Nu are nicio treabă cu igienizarea unui luciu de apă, cu atât mai mult că nu au bătut și la ușa administratorului, respectiv Administrația Națională Apele Române.
Contra Notei de constatare de la Gardă descoperim sonorități cunoscute: încalcă atât dispozițiile legale, cât și prevederi din autorizații și acorduri valabile la acel moment. Interesant, în acel context, era un memorandum din 18 iunie 2013 care preciza că Hidroelectricii îi revenea sarcina de a întreține frontul deversării și prizele de apă pentru hidroagregate. Mai mult, două autorizații, din 9 iulie și 4 septembrie același an, stabileau limpede că producătorul de energie electrică din apă „va acționa pentru curățarea frontului de retenție (frontul deversării și prize hidroagregate) de plutitorii ce pot crea blocaje (lemn, bușteni, etc.) prin colectarea și transportul acestora în locuri special amenajate, cu notificarea Administrației Naționale Apele Române/Administrația Bazinală de Ape Siret – Bacău”.
Era combătut și principiul prevenției, întrucât Hidroelectrica nu avea obligația de a colecta PET-urile, cutiile și cartoanele (acestea trebuind a fi reciclate de cine le generează, în sensul dispozițiilor OUG 196/2005 și Legii 107/1996), ci doar plutitorii menționați în autorizațiile de atunci.
Materialul cu adevărat documentar conținut de decizia civilă de la Bacău este unul amplu. E public și poate fi studiat de toate părțile interesate. Din lista de argumente cel puțin încă unul atrage atenția, în ideea de a denunța o confuzie aberantă referitoare la cursul de apă. Vine din acea autorizație emisă pe 4 septembrie 2013, Autorizația de gospodărire a apelor de la „Apele Române”, prin care Hidroelectricii i s-a acordat dreptul de a exploata lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Prevede „obligația de a asigura întreținerea albiei cursului de apă pe toată zona amenajată în aval de baraj, pe zona de influență a amenajării ce nu poate fi mai mică de 500 metri”. Dacă unii se prefac a nu înțelege ce înseamnă „aval”, chiar e o problemă.
În fine, Curtea de Apel Bacău a admis recursul în contradictoriu cu Instituția Prefectului și Garda de Mediu prin comisariatul lui Petrariu. A casat ce-a avut de casat și a rejudecat ce judecase Tribunalul Neamț. Punctul acela șmecher din anexa la hotărârea comitetului județean cu urgențele – care punea în sarcina Hidroelectrica igienizarea luciului de apă al lacurilor Izvorul Muntelui, Bâtca Doamnei, Vaduri și Pângărați – e nelegal și gata. Iar nota de constatare a gardienilor a fost anulată în parte, fix cu ce-i durea, anume le-a desființat obligarea Hidroelectricii la îndepărtarea tuturor deșeurilor existente pe luciul apei la baraj în termen de două luni. Se întâmpla în 2018.
În 2019, Tribunalul Neamț avea să țină cont de decizia CAB, respingând ca nefondat apelul Gărzii de Mediu împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Bicaz. Instanța de la poale de Ceahlău și baraj anulase procesul verbal de contravenție cu care Comisariatul județean cu gardieni de mediu altoise Hidroelectrica exact în perioada vizată din 2016, mai precis pe 9 mai. Pe scurt, cineva nu se învață minte.
Viorel COSMA
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 506, săptămâna 16 – 22 septembrie.
