Măria Sa Marele Voievod Mihai de la Alba Iulia s-a născut la Sinaia în Castelul Foișor în ziua de 25 octombrie 1921. În 22 ianuarie 1922, în Palatul Regal din București, Măria Sa a fost botezat în religia creștin-ortodoxă, devenind astfel Fiu al Bisericii Autocefale Ortodoxe Române. Rolul creștinesc de „Naș” a fost îndeplinit de ofițerii Diviziei de Vânători de Munte.
În urmă cu 100 de ani, la nașterea nepotului, Regele Ferdinand își anunța poporul: „Astăzi, Pronia Cerească a hărăzit Dinastiei un nou vlăstar A.S.R. Principesa Moștenitoare Elena a României a dat naștere unui principe care a primit numele de Mihai. Sunt încredințat că întreg poporul român, care, atât în clipe de bucurie, cât și în cele de grea cumpănă a fost necontenit sprijinul Tronului și al Dinastiei, va sărbători cu însuflețire fericitul eveniment, împreună cu Mine și Familia Mea. Dragostea poporului Meu prea iubit și bravei mele armate le încredințez pe Principele nou născut”. (Sursa: Revista „Historia”, nr. 237 din octombrie 2021).
Regele în pantaloni scurți
Deși s-a bucurat de o viață lungă, dar tragică, ultimul rege al României a avut timp să fie și copil, și elev, și străjer. În fond și la urma urmei, s-a comportat ca un om obișnuit, normal. Pentru că Mihai i-a succedat la tron bunicului său Ferdinand la vârsta de 5 ani și 9 luni, presa timpului l-a numit pe micuțul principe „Regele în pantaloni scurți”. Numai că, copilul minune pozat în revista „Time” era la începutul cursei. E drept că românii traduc substantivul Mihai în cuvinte promițătoare, ca „primul”, „cel dintâi”, „Viteazul”. Așa a fost și Mihai Viteazul care a unit pentru prima dată tustrele țări române. Așa a fost și Mihail Kogălniceanu, „privighetoarea Moldovei”, dar mai e mult până departe.
La vârsta de 7 ani, Măria Sa Marele Voievod Mihai a început „studiile”, cursul primar cu dascăli aleși pe sprânceană. Aici, la primară a buchisit Abecedarul și a început să numere fără să greșească poznele copilărești făcute. La fiecare sfârșit de an școlar dădea examen în fața Majestății Sale Regale Carol al II-lea și a unei comisii de domni Trandafir. În 1936, la serbarea străjerească de încheiere a școlii primare ținută în fața Majestății Sale Regelui, în parcul Palatului Regal de la Cotroceni, absolventul de 4 clase, Mihai a ținut primul discurs:
„Majestate! Adunați astă seară pentru a patra oară la sărbătoarea de sfârșit de an, gândul mi se îndreaptă spre Înaltul nostru ocrotitor. Patru ani de școală s-au scurs, ani în care am învățat a ne iubi și a ne cunoaște unul pe altul, așa cum Majestatea Voastră ați gândit-o întotdeauna. Încă o dată am fericitul prilej de a mulțumi Majestății Voastre că mă pot simți și eu ca oricare alt școlar și străjer în mijlocul colegilor mei, câștigând prin cele mai potrivite mijloace, cultura și educația care trebuie să și-o însușească oricare cetățean. Cu toți într-un glas și cu adâncă recunoștință vă strigăm: «Să trăiți Majestate!»” (Sursa: Din viața unui fiu de rege, carte semnată de Teofil G. Sidorovici, Editura Casei Școalelor și Culturii Poporului).
Studiile liceale le-a făcut într-o clasă specială, formată mai întâi din 9 elevi, apoi din 12, aleși din toate ținuturile României Mari, din toate clasele sociale. Cum se numeau colegii? Ioanițiu Mircea, copilul directorului unei mari întreprinderi de tipar și carte românească din București (Cartea Românească); Cernavodeanu Ion, copil de ofițer din Capitală; Popescu Ștefan – fiul unui avocat din București; Juvchescu Ion, băiat de învățător din Banat; Heltman Walter, copilul unui dascăl sas din Brașov; Maurus Dan, fiul unui avocat din București (decedat); Chiaburu Radion, fiu de plugar din Basarabia; Grămada Gheorghe, copil de țăran din Bucovina; Dinulescu Ion, fiul unui slujbaș la căile ferate; Koveci Ivan Pal, copilul unui profesor ungur din Târgu Mureș; Dușa Gheorghe, copil de țăran din Țara Oltului; Zamfirescu Ion, fiul unui ministru. Marele Voievod stătea în prima bancă din mijloc. Dimineața, la ora 7:55 își făcea apariția salutându-și colegii stejărește: „Sănătate!”. Și începeau orele. Pentru a se integra în forma legală a învățământului public, această clasă aparținea Colegiului Național „Sf. Sava”, funcționând însă în Palatul Regal. Ca elev la liceu, Măria Sa Marele Voievod a obținut următoarele rezultate la învățătură:
– în clasa I s-a calificat al II-lea din 9 elevi;
– în clasa a II-a (1933-1934) s-a calificat al II-lea, cu media 8,97;
– în clasa a III-a (1934-1935) a obținut media 9,20;
– în clasa a IV-a (1935-1936) a promovat cu media 8,92, tot din 12 elevi.
– în clasa a V-a (1936-1937) s-a clasat pe locul I.
Cititorul situației școlare de mai sus, care sigur este un om instruit, își poate face o părere despre „școlarul” Mihăiță. Evident, pentru el.
„Un Rege tânăr, fără experiență”
Așa l-a văzut Mareșalul Antonescu pe ultimul rege al României. Și a mai zărit ceva în el: Coroana, Monarhia, Dinastia. L-a pus pe un soclu și l-a respectat. Atât! Ziua istorică de 23 August i-a despărțit dur, abrupt. Mareșalul a fost împușcat de către comuniști la 1 iunie 1946, iar regele Mihai detronat. Curios, tot de comuniști. Deci, acuza că regele a fost o slugă a sovieticilor lansată de ex-președintele Băsescu, cade. Să reconstituim „debarcarea” ultimului rege.
„În dimineața zilei de 30 decembrie 1947, dl. Petru Groza și Gheorghe Dej, membri ai Cabinetului Român, mi-au prezentat textul actului de abdicare, îndemnându-mă să semnez actul imediat. Amândoi s-au prezentat la Palatul Regal, după ce acesta a fost încercuit de detașamente armate, informându-mă că mă vor socoti răspunzător pentru vărsarea de sânge ce va urma ca o consecință a instrucțiunilor ce le emiseseră deja, în caz că nu voi semna în cadrul limitei de timp impuse. Acest act mi-a fost impus cu forța de un Guvern instalat și menținut la putere de o țară străină, un Guvern total nereprezentativ pentru voința poporului român. Îndepărtarea monarhiei constituie un nou act de violență în politica de subjugare a României. Cu neclintită credință în viitorul nostru, animat de același de devotament și dorință de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil”. (Sursă: M. Ciobanu, „Regele Mihai și exilul românesc” – Princeps, Iași, 1994).
Și a urmat exilul Regelui, lung, greu, istovitor, dramatic, zeci de ani. Întrebat de cineva „important”: „Cum ați suportat înstrăinarea de țară”, regele alungat de comuniști a răspuns sincer: „Românii suportă greu exilul. Eu am lucrat printre străini, nicio clipă n-am uitat că sunt străin în țară străină. Locul unde te naști are o stea a lui. Sub orice altă stea ai alege să trăiești și oricât de bine ți-ar fi, este imposibil să nu observi că tot ceea ce faci, tot ceea ce gândești se leagă de dorința secretă de-a te întoarce din nou la locul unde te-ai născut pe pământ” (Sursă: Mircea Ciobanu: „Convorbiri cu Mihai I al României”, Ed. Humanitas, 1997).
Din nou acasă
Cine dorește să afle informații de mare importanță istorică despre calvarul prin care a trecut ultimul suveran al țării după abdicarea forțată, e bine să citească cea mai recentă lucrare a exegetei Diana Mandache, intitulată „Exilul Regelui”, Ed. Cartea Veche (2021). Abia atunci va înțelege noțiunea de „acasă”, de patrie străbună, de glie strămoșească.
La 8 noiembrie 1996, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, ex-regele Mihai și-a serbat onomastica la Mănăstirea Agapia, slujba religioasă fiind oficiată de Mitropolitul Daniel. Seara, oaspeții regali au participat la o recepție oferită de prefectul Toader Mocanu, la Seminatul Teologic de la Mănăstirea Neamț. În vizita făcută în județul Neamț, Mihai și suita sa au fost întâmpinați cu pâine, sare și un… fagure cu miere dat de un gospodar monarhist. „Dacă la Piatra Neamț vizita vlăstarului regal a fost «discretă», la Bicaz a luat proporții de masă. 2.000 de bicăjeni l-au așteptat pe Majestatea Sa, descoperiți în fața Palatului Regal (Primăria de azi), unde membrii familiei Ferdinand-Maria au stat în refugiu pe vremea războiului de reîntregire a neamului. Fostul rege a plantat un brad în fața fostului Palat și a stat de vorbă cu oamenii. Primarul Crăciun l-a întrebat dacă se stabilește în țară. Regele fără tron a răspuns: «Nu încă, mai am multe de făcut pentru România din afară și deocamdată nu am unde să stau în țară». Evident se referea la fronda făcută cuplului regal de Ion Iliescu, Petre Roman, Văcăroiu care făceau alergie când auzeau sloganul «Numai Monarhia salvează România!»”. (Sursă: Monitorul de Neamț, articolele semnate de ziariștii I. Asavei și Dan Sofronia).
Și anii au trecut, și după numeroase încercări, ex-regele Mihai a putut intra în țara sa. 9 noiembrie 2013, fostul suveran Mihai I al României a ieșit în balconul Palatului Elisabeta pentru a saluta pe cei 3.000 de simpatizanți veniți să-l felicite cu ocazia sărbătoririi publice a zilei de naștere și a onomasticii. Alături de fostul rege au stat Principesa Margareta, principele Radu și principele Nicolae. La ieșirea în balcon a familiei regale, Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale a intonat „Imnul Regal”, iar Corul Regal a cântat „La mulți ani!”. A fost intonat apoi „Marșul lui Carol I”, una dintre piesele preferate ale Regelui Mihai. S-a scandat „Regele Mihai”, „Monarhia salvează România”, „Regele și patria”. Printre personalitățile prezente la eveniment au fost zăriți: Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ciorbea, Stelian Tănase, Liviu Mihaiu, Magdalena Rotaru… Porțile Palatului Elisabeta au fost deschise pentru toți românii, și monarhiști, și republicani. Au dat năvală la palat și cei cu numele Mihai, Mihaela, Gabriel, Gabriela, Gavril, Gabi. Toți au fost „colegi” cu Mihai I.
Și cum orice destin tragic are început și sfârșit, și povestea ultimului Suveran al României s-a încheiat inevitabil, la 5 decembrie 2017. Au rămas comentariile pro și contra. Unii zic că s-a născut fără noroc. A fost rege la 5 ani (20 iulie 1927-8 iunie 1930), la 19 ani (6 septembrie 1940-30 decembrie 1947), iar mai târziu, după Revoluție era prea ostenit. Că a vândut țara rușilor: EROARE! România a fost vândută bolșevicilor ruși de marile puteri.
Regele Mihai I al României n-a fost un nimeni în istorie. Nimeni nu-l poate scoate din Cartea Neamului. La 23 august 1944 a ieșit din umbra Mareșalului Antonescu și asta înseamnă curaj și patriotism. Dacă istoria ar fi o casă, atunci portretele unor strămoși ai noștri ar putea fi afișați cu mândrie pe pereți. Pe ultimul rege, Mihai I al României să-l „expuneți” după Carol I Întemeietorul și Ferdinand Întregitorul. Acolo îi este locul. Indiscutabil!
Dumitru RUSU
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 512, săptămâna 28 octombrie – 3 noiembrie.
