Brașoave energetice de la ADR Nord-Est

Luați cu mutația românească a plandemiei – pe fondul ei național și mai ales la poale de Munte Sfânt al Dacilor, sub Telegoala moștenită de la domnul 11 metri –  unele subiecte din registrul clasic al priorităților publice locale și regionale mai scapă atenției de moment sau sunt amânate. Situația este una de înțeles în condițiile date de criza umanitară nerecunoscută oficial, care atacă însăși existența noastră și zdrobește rădăcinile drepturilor și libertăților.

Așa se face c-au fost amânate subiecte precum cele ce dau buzna cu fiecare newsletter trimis de Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est. O întunecare aparte au, ca de obicei, acțiunile ce poartă marca de răsunet surd numită Rubik Hub. Știți, e acel adăpost, pardon!, retreat, niciodată justificat la modul serios.

Mult verde nespus de sustenabil și digital pe deasupra

În scrisoarea de informare distribuită pe 24 septembrie, la loc de cinste, găsim un material din data de 6 ale lunii, cu referire la un eveniment din 27 august. Aflăm că avem nevoie de energie sustenabilă și digitalizare în Regiunea Nord-Est. Probabil, în baza vreunei strategii stratosferice de comunicare, s-a așteptat publicarea mai întâi a unui articol pe energynomics.ro (pe 3 septembrie) despre conferința Digitalizare și Eficiență, pentru ca apoi articolul cu directorul general Vasile Asandei în prim-plan să fie preluat de newsletter. Întrunirea organizată exact de Energynomics s-a desfășurat fix la Rubik Hub.

Că avem nevoie de energie sustenabilă e o sacră banalitate. Le-a scăpat să pună accentul pe smart. Oricum, câteva dintre minunățiile slobozite de Asandei sunt greu spre imposibil de ocolit, de ferit de comentarii.

• Consumul optim de energie poate fi asigurat doar prin implementarea unor soluții moderne, prin digitalizare, iar energia verde reprezintă viitorul, a spus Asandei, printre altele. De fapt e vorba despre optimizarea consumului de energie electrică, iar viitorul este al celei obținute în urma reacției de fuziune nucleară. Bașca faptul că energia verde nu e unitară – are câteva sectoare care se bat bine cap în cap.
• În regiunea noastră înapoiată ca dezvoltare, referindu-se la energie, a adăugat că „sunt multe probleme de rezolvat aici”. Noroc că ne-a luminat! Era vital, noi n-om fi știut înainte de 27 august a.c.
• În articol mai scrie că dir. gen. ADRNE „susține necesitatea energiei verzi, sustenabile, la un cost eficient, care să rezolve probleme precum sărăcia energetică, prezentă în mai multe state ale Uniunii”. S-o luăm pe rând. Energia verde, în România, cu excepția sectorului hidro, nu e sustenabilă, nu e eficientă. Trăsătura esențială a „verzăciunii”, în sectoarele eolian și solar, cele pe care se bate monedă, este că-i impredictibilă. Nu bate vântul, faci poză cu turbinele eoliene. Nu ai un nivel minim de însorire, care depinde fundamental de latitudinea geografică, pui rufe la uscat pe panourile fotovoltaice.

Cât privește eficiența costurilor, dacă lași producția de energie eoliană și solară fără certificatele verzi, nu le rămâne decât să închidă afacerea. Sigur, actuala explozie a prețurilor din piața de energie electrică și restricțiile cotropitoare din sectorul termoenergetic pe cărbune îi favorizează. Doar că rămâne impredictibilitatea. Iar intervenții cu conținut de sabotaj ca în urmă cu ani de zile, când un dement a solicitat (fără succes!) închiderea unui reactor de la Cernavodă ca să intre în funcțiune eolienele din Dobrogea, probabil sunt definitiv excluse.

Facem un popas obligatoriu la sărăcia energetică. Conceptul nu e nou. E doar reanimat și exploatat politic. La nivelul Uniunii Europene există suficiente materiale de studiu, fie tehnice, fie acte normative, pe care te-ai aștepta să le cunoască un om serios implicat în afaceri europene. Fiindcă energia verde, pur și simplu, nu rezolvă sărăcia energetică. Și dacă a fluturat doar sărăcia asta ca fiind prezentă în mai multe state ale Uniunii, era cazul să exemplifice.

În fine, agasantul adjectiv sustenabil, întâlnit în valuri de discursuri și intervenții, plus în echivalentul în vagoane de proiecte și strategii, indiferent de domeniu, s-ar cuveni să-i retrimită pe mulți la școală. Dar ei merg înainte cu batch, pitch, milestone, benchmark, retreat și câte altele. Le e greu să spună durabil, suportabil în locul neologismului sustenabil. Ei nu pricep că dezvoltare durabilă sună mai bine decât dezvoltare sustenabilă.

• Un alt fragment este ilustrativ pentru asamblarea banalităților ușor bombastice, cu aer de deziderate și care eșuează într-o barbologie contemporană. „Din păcate, apar probleme, în dorința noastră de a avea energie îndestulătoare, atacăm destul de mult mediul. Cele două elemente trebuie puse alături, ca să putem evolua. Ar trebui să ne concentrăm pe câteva direcții. Prima, să economisim energia, să consumăm într-un mod cât se poate de sustenabil. Apoi, să ne orientăm către o energie cât mai curată, cât mai verde. Pentru asta e nevoie de investiții, de cunoaștere, în primul rând, de cercetare-dezvoltare, inovare, de implementare a unor soluții moderne, este nevoie de digitalizare, pentru că prin digitalizare putem să măsurăm aproape fiecare aspect al vieții noastre și să facem acel obiectiv de consum sustenabil și optim de energie”, a spus inconfundabilul Vasile Asandei.

Mai ușor cu mediul, căci din cauza ecoteroriștilor, rămânem cu potențialul hidro neexploatat. De acord cu economisirea energiei (electrice), dar consumul suportabil nu e clar la ce se referă. Poate știu cei de la Rubik Hub.

Trecând peste o nouă verde-invocare a energiei (electrice) curate, deoarece fuziunea nucleară e foarte curată, pe urmă peste bla-bla-ul „nesustenabil” pe la noi despre cunoaștere, cercetare, cercetare-dezvoltare și inovare, ne lovește digitalizarea. Pentru că prin digitalizare, suntem anunțați, putem să măsurăm aproape fiecare aspect al vieții noastre. Inclusiv prostia și incompetența, de bună seamă. Tușa următoare, cu obiectivul de consum sustenabil și optim de energie „făcut” evident prin digitalizare, devine naturală la acest înalt nivel regional. Săracul consum suportabil (că n-o fi durabil prin prisma prețurilor) și eficient economic a murit și n-a simțit.

Recital de vrăjeli regionale

Exercițiul financiar-bugetar al UE, sau perioada de programare cum suna un epuizat barbarism de limbaj, aflăm că aduce fonduri foarte mari pentru perioada 2021-2027, în context energetic regional. Fonduri foarte mari și atât. Scuzele legate de trecut sunt și ele la locul lor

• În trecut, așadar, aflăm de la urmașul lui Titi Apostol la șefia Agenției că „am avut mai multe linii de finanțare prin care am încercat să reducem consumul de energie termică în special, am eficientizat energetic diverse clădiri, însă aș spune că încă suntem într-o etapă incipientă”. Din vina cui, oare? Pentru ce câștigă venituri uriașe și secretizate din bani publici profesioniștii de la ADRNE? N-or să recunoască, dar e în fișa postului să se preocupe de cheltuirea fondurilor alocate. În alte ziceri se lăudau cu gradul de absorbție, acum o dau pe etapa incipientă. Cât de incipientă e, o recunoaște Vasile Asandei, „explicând că gradul de solicitare pentru lucrări de eficientizare energetică a clădirilor a fost mic, în jurul a 1% față de sumele alocate”. Clădiri înseamnă mai mult decât blocuri de locuințe.
• Pe blocuri de locuințe pune și Asandei degetul cu vorba: „Blocurile de locuințe din orașe nu au beneficiat de eficientizare energetică, și trebuie văzut de ce. În primul rând, poate sistemul n-a fost bine gândit, modul în care se suportă costurile, din partea locatarilor, faptul că decizia se ia într-un mod greoi, sunt o mulțime de aspecte care trebuie luate în calcul, iar pentru perioada următoare, va trebui să gândim atât de bine aceste programe de finanțare ca să avem rezultat și impact”. Citești, recitești și te crucești. Trebuie văzut de ce se traduce printr-o acțiune de viitor. Până acum n-au văzut, n-au înțeles, n-au cheltuit fondurile. Poate sistemul n-a fost bine gândit? Sigur n-a fost. Comentariile au curs la timpul potrivit și nu le-a luat nimeni în seamă, în afară de presă, pe ici, pe colo. Mai mult, s-au oferit soluții. Cu aceeași finalitate.

În același viitor incert cică va trebui să gândească bine programele specifice de finanțare ca să aibă rezultat și impact. Trecutul oferă însă suficiente argumente dintre cele mai solide pentru a nu avea încredere în intangibilii specialiști regionali, pentru a nu-i crede nici când tac.

• Cu o modestie mieroasă, dar energică ni se livrează încă o dată un șablon… nesustenabil, cel puțin pe partea de energie: „Noi suntem o instituție implicată în acest proces, care începe cu planificarea și programarea, cu o gândire corectă a celor ce avem de făcut, și urmează implementarea”. Fatalitate, ca indicator al rămânerii în urmă în Nord-Est de România, se recunoaște că doar 23% din locuințe sunt conectate la rețeaua de gaze. Concluzia spectaculoasă vine parcă din repertoriul defunctelor brigăzi artistice de agitație și spune că „o mare parte a acestor locuințe se încălzește din alte surse”.

Ce-i drept, reține atenția și menționarea fazei de implementare. La rigoare, sunt și alte sectoare, axe și domenii cu „nepotriviri” majore. E suficient să facem un pas în spate, pentru o perspectivă mai largă. Dezastrul implementat și atent mușamalizat de la măcelărirea clădirii Teatrului Tineretului din Piatra-Neamț nu se uită ușor. Mobilitatea urbană ce se implementează sub nasul nostru și sub ochii agenției (sau invers) lovește și ea din plin.

• Încheierea cade ca o sublimare a responsabilității regionale, girate fundamental de prea-politizatul Consiliu pentru Dezvoltare Regională. Într-o clipă, înapoierea și decalajul se transformă în beneficiu regional. Asandei afirmă că „dacă suntem suficient de pricepuți, putem valorifica în interesul nostru, în anii ce vor urma, rămânerile în urmă din trecut”. De unde rezultă, fără doar și poate, câtă dăruire și competență a pus Agenția pe altarul (sub)dezvoltării regionale, măcar după 1 ianuarie 2007. Pentru dezvoltare, întrebați cu încredere cum se face la Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest.

Viorel COSMA

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 512, săptămâna 28 octombrie – 3 noiembrie.