Meleagurile nemțene, binecuvântate de Dumnezeu cu multe așezări duhovnicești și preoți care și-au lăsat amprenta pe conștiința multor suflete rătăcite, sunt locuri căutate de cei care au nevoie de hrană spirituală. La Mănăstirea Paltin – Petru Vodă, am găsit, într-o zi de octombrie rece, un grup de oameni care au venit să ajute la treburile gospodărești, sub numele de Frăția Ortodoxă. Împărțiți în mai multe echipe și pe categorii, au ajutat la tăiat lemne, au tencuit gardul pe care l-au ridicat acum un an și jumătate pentru ca apoi să îl placheze cu piatră, au prelucrat plante medicinale, dar au pregătit și cămara maicilor pentru sezonul rece.
Pe liderul Frăției, Dan Grăjdeanu, l-am găsit cu echipa care tăia lemne: „Am venit pe tărâmurile Neamțului, adunați la apelul făcut de domnul Călin Georgescu, cu această frumoasă idee, care se numește Pământul trămoșesc și prin care încercăm să ridicăm din nou demnitatea românului la ce a fost acum zeci de ani, până înainte de perioada comunistă. Încercăm să arătăm că prin resurse materiale puține, dar prin brațul nostru putem face o Românie așa cum a fost o dată, așa cum a fost 2.000 de ani și cum de câțiva zeci de ani a reușit să se perimeze ideea aceasta de români și de dragoste unul pentru celălalt. Am venit într-o clacă strămoșească la Mănăstirea Paltin – Petru Vodă, unde este un azil de bătrâni, un azil-spital, și așa cum știm că tineretul nostru, în marea lui majoritate a plecat în străinătate pentru a-și agonisi o brumă de bani, nu mai are cine să taie lemnele pentru acești bătrâni bolnavi și singuri care sunt îngrijiți de maici. Suntem veniți din toate zonele țării, de la Maramureș 
până la Constanța și ne-am adunat pentru a tăia lemnele într-o atmosferă de mare bucurie, nu simțim efortul pe care îl implică această muncă. Sunt printre noi farmaciști, ingineri, doctori, politiști, militari, de la copilul cel mai mic până la oameni în vârstă, oameni care își găsesc locul aici. Copiii sunt la laboratorul de plante medicinale al mănăstirii și ajută acolo la îmbutelierea substanțelor, lipirea etichetelor, lucruri pe care le pot face niște copii. Bărbații sunt împărțiți în două echipe, una este la lemne, iar cealaltă este la tencuit zidul pe care l-am făcut acum un an și jumătate, urmând să îl placheze cu piatră. Femeile sunt la bucătărie și pregătesc cele necesare pentru iarnă. Suntem într-o mare roială, ne putem compara cu albinuțele, ca să spun așa. Fiecare este avid să împlinească cât mai mult zilele acestea”.
Din toate colțurile țării, ajută la reconstrucția României
L-am întrebat pe Dan Grăjdeanu cum a reușit să adune o echipă numeroasă și unită. „Nu i-am strâns eu, au venit singuri! Adică am citit despre ce s-a întâmplat în temnițele comuniste și am citit despre cum a fost odată România. Eu nu am știut cum a fost România, părinții mei nu mi-au spus că și bunicii mei au fost victimele regimului comunist și au preferat să tacă pentru a nu mă expune și pe mine pentru că sunt o fire un pic mai colerică. Apoi am aflat despre cât de frumos era satul românesc, cum au trăit odinioară românii noștri, cum se întrețineau grădinile din zonele de munte. Citind despre lucrurile acestea, despre mărturiile date de bătrânii noștri, am zis că nu se poate ca și eu, dacă mi-a dat Dumnezeu două brațe sănătoase, să nu fac ceva pentru neamul meu. La final, când voi adormi și eu înaintea lui Dumnezeu să pot să zic că acolo, măcar puțin, am pus și eu o piatră. M-am bucurat când am aflat că a venit dl. Călin Georgescu în țară cu ideea aceasta pe care noi o făceam, dar nu aveam aura și pregătirea dânsului de a expune la nivel național această idee. Eu cred că este salvarea României, să începem să avem grijă unii de ceilalți. Dacă vom avea grijă unii de ceilalți eu zic că țara va fi salvată. Nu ne interesează ce fac cei de la conducere, dacă țara este sănătoasă jos, de aici de jos se vor ridica conducătorii aceea buni. Acesta este secretul!”
De jos se vor ridica conducătorii de mâine ai neamului românesc
În echipa care tencuia zidul de protecție l-am găsit pe Alexandru Cristian, membru al Frăției Ortodexe, care revine ori de câte ori, cu drag la mănăstirea unde s-a stins din viață părintele Iustin Pârvu: „Am venit pe tărâmul părintelui Iustin, părintele neamului, care întotdeauna ne-a îndreptat spre unitate. Dumnezeu l-a ridicat pe Călin Georgescu, eu sunt convins că mulți dintre românii care au duhul părintelui și un duh românesc autentic, vor fi cei care îl vor urma. Într-adevăr, dânsul nu se adresează tuturor, ci celor care simt românește. Așa cum și noi astăzi, la îndemnul dânsului și la chemarea maicilor de a ajuta la lemne, la tencuit, dar nu contează munca, contează unitatea într-o acțiune. Mesajul pe care l-ați văzut fiecare la domnul Călin Georgescu era de a pune mâna la refacerea neamului nostru. Nu pot să spun decât că printre noi am văzut foarte mult persoane care spun că trebuie să facă alții. Eu sunt conștient că atunci când înlăuntrul nostru se va răscula starea de implicare, lucrurile vor reveni la normal. Până când vom rămâne așa, pe de lături, nu este bine. Îndemnul de a ne implica trebuie să răsune în sufletele fiecăruia. Doamne ajută să fim, nu spun cât mai mulți, ar fi frumos să ardă țara de dragul de a împlini unul pentru celălalt, dar să ne gândim și atunci când ne spune conștiința, să împlinim. Așa cum și biserica ne îndeamnă, nu este de ajuns doar dorința de a face bine, ci de a face bine la propriu. Credința fără de fapte moarte este, iar fapta este cea care ne certifică că suntem într-adevăr în duhul lui Hristos. Dacă rămânem în duhul lui Hristos, putem să ne așteptăm că România va reînvia. Atât timp cât o să stăm să așteptăm și dacă domnul Călin Georgescu a ridicat acest steag, clar că trebuie să îl urmăm. Este o întrebare retorică, pe cine ar trebui să așteptăm, dacă în toți anii aceștia am remarcat că există o luptă mai mare pentru putere, este de datoria noastră să apărăm amintea străbunilor noștri. Doamne miluiește, neamul nostru românesc!”
Duhul sfânt ne călăuzește în tot ceea ce facem!
O echipă de fete era la laboratorul naturist al Mănăstirii Paltin – Petru Vodă, alegeau plantele pentru tincturile pe care le pregătesc maicile. Una dintre fete a spus în cuvinte simple, povestea din spatele acestei grupări: „Nu am venit aici pentru că mi-a cerut cineva, ci pentru că așa am simțit, pentru Duhul acesta care este în Frăție. Nu suntem o simplă adunare de oameni”. La bucătărie, o doamnă din județul Prahova, prinsă în pregătirea merindelor pentru obștea mănăstirească, muncitori și pelerini: „Revin an de an la Mănăstire, este locul în care mi-am găsit liniștea și pacea interioară. Prima dată când am venit la părintele Iustin aveam o piatră pe suflet, nici nu știam ce să spun sau cum să mă comport ca să fiu judecată. Odată intrată în chilia sfântului părinte am simțit acea siguranță din casa bunicilor, nici nu am conștientizat când am scăpat de povară, ba chiar mi-a dăruit o carte pe care o voiam, dar nu îmi permiteam să o cumpăr. Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne ajute să trecem cu bine peste această perioadă grea”.
Mădălina ZBRANCA
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 511, săptămâna 21 – 27 octombrie.
