Dosarul ATI. Marius „Elodiu” Iacob și parchetarii lui – bătaie de joc față de morți și vii

Parcă în ideea de a preîntâmpina/descuraja manifestații de nemulțumire la împlinirea unui an de la nenorocirea din secția ATI a Spitalului județean de Urgență nemțean, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) a furnizat, pe 28 octombrie, al șaselea comunicat în cauza privind incendiul din 14 noiembrie 2020. A-l trece public cu vederea, așa cum fac cel puțin anume instituții și autorități viețuitoare în Neamț, echivalează cu a fi complice, din varii motive, nu atât la crimă, cât la „opera” parchetarilor. Materialul produs de însărcinații cu informarea și relațiile publice e structurat pe puncte, ceea ce face mai ușoară demontarea acestuia și identificarea unei prime liste de omisiuni de neacceptat, dar perfect de înțeles în condițiile României de azi.

Din start se remarcă îmbogățirea registrului infracțional. În deschiderea comunicatului din 5 octombrie, eram anunțați că Secția de urmărire penală și criminalistică efectuează „cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă”. Douăzeci de zile mai târziu, parchetarii coordonați de teribilul Marius Iacob (zis Elodiu) au dispus – și peste încă 3 zile au anunțat – continuarea urmăririi penale pentru o adevărată varietate de infracțiuni: ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, distrugere din culpă în formă calificată, neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă, favorizarea făptuitorului, fals intelectual și uz de fals.

Manageri prinși într-un malaxor rapid și defect

La primul punct întâlnim „lotul” de 6 manageri interimari din perioada 31 martie 2020-17 noiembrie 2020. Includerea lui Florin Apostoae și Marius Ghineț, efectiv în funcții doar câte trei zile întregi fiecare, ridică uriașe semne de întrebare. Instalați vinerea, sâmbăta și duminica n-au avut cu cine lucra. Luni, marți și miercuri s-au dus să înțeleagă ce se întâmplă în spital, iar joi au fost puși pe liber. O explicație naturală, la îndemână, inspirată de „succesurile” repurtate de parchetari în atâtea și atâtea anchete celebre, rușinoase, scandaloase este că au ținut să acuze cu orice preț continuitatea managementului infracțional.

Se menționează, în dreptul celor 6, exercitarea atribuțiilor de manageri interimari în contextul epidemiei COVID 19. Care epidemie? Când a fost declarată/decretată în România? Profesorul și avocatul Gheorghe Piperea a demonstrat încă de anul trecut, din luna iunie, și de ce nu a fost decretată. Mai mult, la începutul lui iulie a procurat un document oficial din 23 iunie, prin care Ministerul Sănătății recunoștea în scris că „nu a emis niciun act normativ prin care să declare epidemia de SARS-CoV-2 pe teritoriul României” (vezi foto Dovada). Ce a declarat Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pe 11 martie 2020 – și s-a preluat/interpretat ca poruncă – nu e literă de lege nici în țara noastră, nici altundeva.

Apoi, acuzația de organizare improprie a activității specifice se raportează la declararea (sau nominalizarea) unității sanitare ca spital suport COVID. Ca prin vrajă, s-a trecut peste manevra prin care spitalul nostru a ajuns în listă. După mințile prea bine întreținute financiar ale parchetarilor, dacă cineva face un abuz, unul dovedit mai presus de orice îndoială și abuzul produce consecințe extrem de grave, ei nu cercetează abuzul originar! Îl iau ca referință bună și insistă, perseverează, că poate nu se prinde lumea.

Alte amănunte confirmă încă o dată că iuțeala anchetatorilor și nebăgarea de seamă a publicului au un potențial devastator. Nu se suflă un cuvințel despre starea de urgență instituită pentru 30 de zile pe 16 martie, prelungită pe urmă până pe 14 mai și schimbarea pe fond a condițiilor de lucru din toate unitățile medicale cu paturi din țară impusă de această situație excepțională. Nu se articulează două vorbe în legătură cu interminabila stare de alertă, ale cărei probleme de legalitate și constituționalitate încep să fie recunoscute de instanțele de judecată nesubjugate. Urgența și alerta asigură fondul, iar condiția de spital suport e particularitatea. Decisă printr-un ordin de ministru, nu prin lege. Teoretic, strict teoretic, un parchetar ar trebui să știe diferența. Dacă nu, să sune la Avocatul Poporului, la Curtea Constituțională. Dar mai bine, să fie „demisionat” fără drept de pensie nesimțită.

Cât privește schimbarea condițiilor de muncă de la 31 martie 2020, iată o declarație edificatoare din acea vreme, aparținând lui Nelu Tătaru, fost ministru al Sănătății: „Planul de măsuri pentru pregătirea spitalelor a fost elaborat de specialiștii din cadrul comisiilor de specialitate ATI, boli infecțioase și specialiști din cadrul Ministerului Sănătății, pe baza recomandărilor OMS şi CE. Am cerut managerilor unităților sanitare, dar și direcțiilor de sănătate publică, serviciilor de ambulanță să aducă la cunoștința personalului medical și auxiliar, în mod repetat, procedurile ce trebuie urmate în această situație de criză, toate măsurile existente în planul de măsuri, în special reglementările privind măsurile de prevenție și utilizarea corectă, în funcție de expunere, personalului medical, dar și auxiliar”. De unde rezultă care erau prioritățile.

Atenție maximă la agențiile ONU!

OMS este o agenție a ONU și atât – nu e autoritate științifică, nu are puteri suprastatale. Se conduce după un regulament botezat Constituție, acceptată de țările membre. Pe de altă parte, scapă atenției că agențiile ONU nu dau seama pentru nenorocirile produse. Eventual iau premii, așa cum a fost cazul în 2005, când Agenția Internațională pentru Energie Atomică și directorul Mohammed El Baradei au primit Premiul Nobel pentru Pace. Jucaseră un rol fundamental în minciuna planetară despre armele pe care Saddam Hussein nu le-a avut în realitate niciodată, dar pentru care Irakul a fost invadat a doua oară în 2003. Declarația fostului secretar general al ONU, Kofi Annan, care descria în septembrie 2004 noul război ca fiind ilegal, venea prea târziu. Despre cum au fabricat americanii dovezi în mod grosolan, e complicat de vorbit în România, ca nu care cumva să fie deranjat Partenerul Strategic.

O lege invocată incomplet, dar convenabil

Presând cu schimbarea condițiilor de muncă din cauză de suport COVID, în comunicat se evidențiază că managerii interimari „nu ar fi realizat o revizuire a riscurilor privind securitatea şi sănătatea în muncă”. Se croiesc accente grav-emoționante, în genul „această schimbare a inclus adoptarea unei terapii care presupune creşterea cantităţii de oxigen administrată pacienţilor COVID 19, implicit creşterea concentraţiei de oxigen în atmosfera încăperilor unde sunt trataţi aceşti bolnavi”. Pentru impresionarea definitivă și iremediabilă se încearcă dezvoltarea ideii că „suspecții nu ar fi stabilit măsuri de prevenire care să asigure securitatea şi sănătatea la Secţia ATI în noile condiţii, cu consecința incendierii salonului 240 ATI care a avut ca urmări moartea a 9 pacienți, vătămarea corporală a unui medic și a unei asistente medicale, degradarea salonului, distrugerea instalațiilor de fluide medicale, aer comprimat și electrică, a echipamentelor de ventilație mecanică, precum și a altor echipamente medicale”.

Ca să acuzi un conducător instituție după un incident periculos, precum cel din 14 noiembrie, se începe prin a pune pe masă Legea 319 din 2006 privind securitatea și sănătatea în muncă. După care e simplu să faci legătura cu Codul Penal. Neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri (art. 349 C.P.) este extrem de gravă. La fel și nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă (art. 350 C.P), fără a mai vorbi de incidentul periculos.

Dar aceste acțiuni nu-s suficiente. Peste tot în Legea 319 se vorbește despre angajator. Până ajungi la manager, ca să arăți cum, ce și dacă i se aplică e numai un pic de lucru. Preocuparea parchetarilor în această direcție nu rezultă din comunicat.

De ajutor pentru public devine o exemplificare. În lege se arată de la început obligația angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă. Dacă apelează la servicii externe de specialitate, nu este exonerat de responsabilitățile sale. Iar de responsabilitate nu poate scăpa plasând obligațiile exclusiv în sarcina lucrătorilor anume desemnați. În continuare, la art. 12, al. (1), lit. (a) mai scrie că angajatorul are obligația să realizeze și să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă. Cum se transferă aceste obligații managerului? Prin contractul de management. Cum la Piatra-Neamț tot ce e public se transformă în confidențial sub bagheta autorităților, căutarea contractului pe site-ul spitalului este inutilă. Oricum, contractul diferă între un manager instalat prin concurs (Alex Filimon) și unul interimar (urmașii lui Codruț Munteanu). Diferența asta vine de la Legea Sănătății și constituie un posibil, dar improbabil subiect separat.

Nebunia expandează, mutându-se în altă parte când dai de Regulamentul de Ordine și Funcționare al spitalului. Cel postat pe site are 166 de pagini, fiind aprobat prin Hotărârea de Consiliu Județean nr. 136 din 30 iunie 2015. Constantin Iacoban era atunci Căpitan de județ. Atribuțiile managerului se întind de la pag. 50 la 57. Acolo găsim tot, inclusiv aplicarea legilor și actelor normative în vigoare, legate de activitatea spitalului, inclusiv coordonarea asistenței medicale în caz de război, dezastre, situații de criză.

Orice dezvoltare, orice incursiune în trecutul managerial ar fi schimbat dosarul și portofoliul de cercetați și urmăriți penal. Pe fond, ce li se impută managerilor interimari constituie o binecunoscută moștenire. Că e agravată ori diluată, e treaba anchetatorilor. Dacă alte arhive nu se găsesc, au rămas articolele și dezvăluirile de presă.

O boltă falsă până la daune

Făcând o ușoară boltă peste acuzațiile aduse cadrelor medicale, abia la coadă descoperim pe ce țintă e reglată focalizarea, anume spitalul ca persoană juridică. Trei dintre infracțiunile nominalizate (ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, distrugere din culpă în formă calificată) sunt comune cu ale managerilor. Persoana juridică e acuzată, printre altele, că n-a urmărit creșterea cantității de oxigen administrată pacienților, că n-a avut grija „să asigure securitatea și sănătatea la Secția ATI” (nu e glumă, așa scrie! – n.a.), nu a luat măsuri de ventilație în saloane, plus că nu s-a îngrijit de „asistență medicală suport în cazul întreruperii alimentării cu gaze medicinale”. Consecința exprimată în comunicat: incendierea salonului 240 ATI, cu toate cele ce au urmat.

Se construiește astfel o frumusețe de caz în care spitalul va fi bun de plata unor daune istorice. Până aici e corect, familiile victimelor trebuie despăgubite fără comentarii. Doar că bolta e falsă. Lipsește liantul responsabil pe partea administrativă. Consiliu de administrație se numește. Despre el scrie la Legea 95/2006. Pe scurt, are rolul de a dezbate principalele probleme de strategie, de organizare și funcționare a spitalului. Despre cel puțin două atribuții nu avem date că ar fi fost deranjați. Cu atât mai puțin că Dan Vasile Constantin (reprezentantul președintelui Ionel Arsene), Veronica Vasiliu și Ana Acsintoae (reprezentate CJ Neamț), Radu Firăstrău și Daniela Marcoci (reprezentanți DSP Neamț) și nemuritorul asistent Puiu Sârbu (reprezentant al filialei județene a ordinului cu asistenți, moașe, etc.), conform prezentării de pe site, ar avea ceva de spus.

Două dintre atribuțiile principale ale consiliului de administrație grăiesc de la sine. De fapt, numai că nu strigă, să audă și parchetarii la PÎCCJ:

• aprobă măsurile pentru dezvoltarea activității spitalului în concordanță cu nevoile de servicii medicale ale populației;
• analizează modul de îndeplinire a obligațiilor de către membrii comitetului director și activitatea managerului și dispune măsuri pentru îmbunătățire a activității.

Ca supliment de analiză recomandat panaramelor de anchetatori, în ideea de a înțelege specificul teritoriului și unde nu e corect să pui în cârca unui manager (fie el și interimar) mai mult decât e cazul, ar trebui să nu ridice dificultăți de înțelegere o anume prevedere legală despre răspunderi. Agață bine consiliul de administrație și spune așa: răspunde de organizarea activităţii spitalului pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli propriu, elaborat de către comitetul director pe baza propunerilor fundamentate ale conducătorilor secţiilor şi compartimentelor din structura spitalului, pe care îl supune aprobării ordonatorului de credite ierarhic superior, după avizarea acestuia de către consiliul de administraţie, în condiţiile legii.

„Manoperele” hidoase de sub bolta falsă

Așadar, cu tot cu plasarea unui șef de secție, de această dată de la ATI, în ecuația unei anchete profunde, care vorbește de lipsuri, de condiții de lucru ș.a.m.d., trebuie să se țină cont întâi de toate de birocratica „anvelopă” bugetară. Să vedem dacă secția avea asigurate resursele financiare pentru a desfășura activitatea la acei parametri neatinși. Din resursele pomenite se acoperă și dotări, și lucrări, și medicamente. N-ai bani de o activitate corespunzătoare, rămâne de stabilit din vina cui. Dacă se mai bagă peste tine și un deștept care, în cazul de la ATI, schimbă circuite medicale și mută saloane peste noapte, dar vezi că în afară de presă nu i se pomenește numele (dr. Cătălin Herghelegiu), încep să te lase nervii.

Indiscutabil, dacă în sarcina doctorului Liviu Ungureanu, fostul șef de secție, se va dovedi ceva ce ținea strict de el, să răspundă. Dar nu pentru bancuri sinistre ca, de exemplu, ventilația în saloane. N-o rezolva el, în condițiile date. Mai departe, în socoteala cu presupusul fals și uz de fals făcut cu scopul de a îngreuna urmărirea penală, descoperit într-o adresă din 18 iunie a.c., avem o nepotrivire. O adresă nu pleacă dintr-o secție fără semnătura medicului șef. De la finele lunii aprilie, în funcție e dr. Vitalie Gurău.

Ajungând la cele două asistente medicale puse sub acuzare pe bază de lumânare aprinsă, iar lipsește ceva. Întâi, nu se răspunde la una dintre întrebările fundamentale: pacienții erau sau nu încuiați în saloane? În al doilea rând, medicul de gardă, dr. Cătălin Denciu, cum de a dispărut cu totul din poveste? Nu avea chiar nicio răspundere în acea zi? Dacă are scutire de anchetă – și rămâne cu accidentul de muncă – pe bază de eroism și titlu de Cetățean de Onoare, să fie informate și familiile victimelor. Nu cele nouă din comunicat, nu cele 10, ci toate cele 15. Inutil de subliniat, că exista și un șef al șefilor de gardă pe spital, și acesta trecut sub tăcere.

Un glas aparte a prins confirmarea cu sursa de foc. Se confirmă în bătaie de joc, după mai mult de 11 luni, ceea ce s-a discutat răspicat din noaptea de 14 spre 15 noiembrie. Situația se clarifica de la o oră la alta, astfel că pe 15 ipoteza – căci nu putea risca mai mult – a fost enunțată în scris, pe Reporter Virtual, de celebrul gazetar și conducător de ziare Răzvan Cornețeanu din București, altfel un sincer iubitor de Piatra-Neamț.

Cu gândul la lumânarea ispășitoare, după ce se vor potoli dilii care spun că oxigenul e inflamabil, n-ar fi lipsit de interes să ne lămurim de ce au durat așa de mult expertizele și reconstituirile științifice efectuate în dosar. Spre știința parchetarilor și a lui Elodiu, personal, reconstituirile se fac astăzi pe calculator, nu în hangare. Chestiunile legate de modelare, de diverse simulări se bazează pe știință. Cel puțin la Iași, pe la Electro, modelare și simulare pe calculator se făcea din anii `80 ai secolului trecut. La Petroșani, cu al lor INSEMEX și cu urmașele școlilor ajutătoare de subingineri mineri din trecut, nu s-o fi aflat…

În lipsă de altceva, așteptăm mesajele oficiale de compasiune de pe 14 noiembrie.

Termeni și expresii din Legea 319

• incident periculos – evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncționalitatea unei activități sau a unui echipament de muncă sau/și din comportamentul neadecvat al factorului uman (…);
• accident de muncă – vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
• securitate și sănătate în muncă – ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă;
• angajator – persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul respectiv și care are responsabilitatea întreprinderii și/sau unității;

Viorel COSMA

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 513, săptămâna 4 – 10 noiembrie.